Autoritățile intră în relaxare la fel cum au intrat în carantină: Nepregătiți. ”Specialiștii” invocați în toate discursurile – a căror identitate nu a fost făcută publică și a căror competență e îndoielnică – au venit cu niște jumătăți de măsură în ambele cazuri. În carantină, ni s-a spus să nu purtăm, apoi să purtăm măști. Pensionarii au fost înghesuiți într-un orar minuscul. Rămânerea la domiciliu a fost opțională. Autoizolarea suspecților a fost pe proprie răspundere.
Acum intrăm în relaxarea care ne-ar permite să repornim economia, dar o facem exact cu aceleași jumătăți de măsură: Hotelurile deschise fără restaurante și activități sunt inutile. Purtarea măștilor va fi abandonată rapid, nefiind practică pe vreme caldă. Celelalte măsuri privind distanțarea sunt fie prea restrictive pentru a permite o reluare normală a activității, fie extrem de împovărătoare financiar, fie imposibil de verificat sau pus în practică. Autoritățile se mint că vor putea face o semi-relaxare, urmând a evalua după două săptămâni dacă se poate să mergi și călare, și pe jos, în același timp.
Cea mai sugestivă pentru semi-carantina românească a fost opțiunea autorităților pentru transport. Dacă 50 de inși stăteau la un loc, pe stradă, erau amendați și dispersați; în schimb, dacă stăteau nas-în-nas într-un autobuz, erau în regulă. Menționarea acestei excepții în ordonanță militară a dat un pumn în burtă ideii de distanțare socială. Era ca și cum Vela și Arafat ne spuneau că în autobuz nu poți să faci Covid.
Aceasta nu a fost singura măsură absurdă sau contrară ideii de carantină. Magazinele de haine au fost închise, dar standurile de haine ale supermarketurilor au rămas deschise, de parcă la Carrefour sau Auchan nu poți faci Covid. (foto – stand haine supermarket)
Pensionarilor le-a fost limitat dreptul de circulație la câteva ore, de parcă între 11 și 13, sau între 7 și 11 nu se poate face Covid. Efectul acestor prevederi a fost exact invers celui logic, în perioadă de carantină. Obligați să se încadreze între anumite ore, pensionarii s-au îngrămădit să profite de puținul permis. Orele în cauză au devenit momente în care era imposibil să obții ceva de la Poștă, de la bancomat sau de la piață, aici formându-se cozi cu care nici polițiștii nu știau ce să facă – sunt sau nu adunări ilegale? Îi băgăm în dubă, sau le facem loc?
Pentru românii care se informează și trăiesc doar pe Facebook, am fost o țară de oameni care stau acasă. În realitate, drujbarii au ieșit la tăiat păduri, muncitorii au mers pe șantier, majoritatea românilor a ieșit din case aiurea-n-tramvai, regulile de distanțare au devenit o glumă tristă. Eu locuiesc într-un cartier în plină dezvoltare. Zilnic, mii de muncitori au dansat hora pe șantierele patriei, fără a purta măcar hamul impus de protecția muncii, darămite masca facială anti-Covid. (foto – șantier construcții Str. Ștefăniță Vodă, Constanța, 1 mai 2020)
Paradoxal, au fost interzise exact acele activități care nu puneau niciun pericol. În timp ce muncitorii dădeau mână cu mână pe șantier, au fost interzise ieșirile la pescuit, drumeții, mers cu detectorul de metale în pădure – adică acele activități practicate solitar sau în grup familial, în locuri diametral opuse aglomerației urbane. Autoritățile au dat un set de reguli simple, universale, și care să permită Poliției să ne jecmănească cu amenzi monstruoase. Pandemia, prevenția și logica au trecut în plan secund.
Zilnic, la radio, băieți-nătăfleți și fete-cucuiete turuie despre faptul că suntem ”solitari, dar solidari”, despre responsabilitate și #statacasă. Am o veste pentru acești băieți și aceste fete, care ori trăiesc într-un borcan, ori se fac că nu văd pădurea de pomi: Majoritatea românilor nu au fost în nicio carantină, sau cel mult în semi-carantină. Din start, avem 40% din populație care trăiește la țară. Pentru aceștia, regulile au rămas la televizor (dacă au așa ceva și au aflat de reguli). Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre acest fapt, iar el îmi zicea: ”Tu crezi că în satul rudelor mele are nevoie cineva de declarație pentru a merge la magazin?”
În timp ce oamenii simpli au răbdat, au încasat amenzi și s-au izolat, magazinele și primăriile s-au făcut că respectă regulile. Din cărucioarele de supermarket aduni jegul cu lingura, distanțarea a funcționat doar 2-3 zile după impunerea măsurii și, la drept vorbind, culoarele supermarketurilor de cartier aparținând marilor lanțuri de retail abia au 1 metru între rafturi, deci distanțarea se face cel mult la casă. Dezinfecția scărilor de bloc a rămas în ordonațele lui Vela și Arafat. Primăria Constanța a distribuit tone de covorașe și hipoclorit – mană cerească pentru firmele de casă ale primăriei, în această perioadă în care administrația a tocat bani ca la balamuc pe dezinfecții stradale cu eficiență zero, în genul celor practicate în India și Bangladeș. În locul dezinfecției totale, primăria a pus un covoraș – și ăla la două săptămâni de la instituirea obligației legale. Dacă dvs. vă puneați pe nas un plasture în loc de mască, sau dacă vă scriați declarația la 2 săptămâni întârziere, v-ar fi iertat poliția? (foto – distanțarea e doar la liniile de pe podea)
De altfel, încă de la început, carantina a fost o semi-carantină. Statul a constatat rapid și cu scandal că nu are bani și chef să carantineze pe cei sosiți. Circa 1 milion de oameni – 90% din ei români veniți din zone roșii – au fost trimiși acasă pe propria răspundere. Din aceștia, mii au fost prinși violând autoizolarea. La o rată de teoretică de infectare de 1 la 200, 10.000 de astfel de evadați puteau infecta 2 milioane de cetățeni – mulți dintre ei liberi de carantină, care puteau infecta pe alții.
Practic, în urma restricțiilor, am rămas cu câteva certitudini: 1. Nu toți românii știu cum se contestă o amendă, deci statul va rămâne cu o grămadă de bani de pe urma jecmănirii amărâților care nu știu să completeze o declarație sau și-au uitat acasă buletinul. 2. Educația și sănătatea copiilor au fost dinamitate, copiii fiind îndemnați oficial să petreacă cât mai mult timp pe tabletă, fără să iasă afară și departe de prieteni. 3. Milioane de români și-au bătut nevasta, s-au îngrășat, au luat-o razna fără motiv, sau sunt pe cale să facă una sau mai multe din acestea. După cum observați, nu am pus pe listă o eventuală reușita a carantinei. Nu aveam cum – o carantină care pe mine mă închide în casă, dar în același timp îmi permite să stau nas-în-nas cu 50 de inși în autobuz nu e carantină.
Și acum, măsurile super-semi-relaxării:
1) Obligativitatea măștii. Nu mi-e clar dacă Raed Arafat are un prieten care vinde măști, la fel cum are un prieten care vinde ambulanțe. Sau dacă s-a gândit că, dacă în Orientul Mijlociu sute de milioane de femei sunt obligate să poarte hijab-ul peste cap, corp și față fără să crâcnească, impunerea unei măsuri similare la doar 20 de milioane de români va fi floare la ureche. Cert este că ideea aceasta a măștii faciale obligatorii e centrală pentru toate planurile de relaxare, așa cum o să arat în continuare. Arafat trăiește într-o bulă de săpun. Eu, în schimb, trăiesc în Constanța – județ în care portul măștii a devenit obligatoriu, încă de acum două săptămâni. Și pot să vă spun așa: Masca e OK în sezonul rece. La 20 de grade, în soare, chiar și pe o briză sănătoasă, masca e crimă. Eu m-am conformat, transpirând și înjurând în barbă. 90% din oamenii din jurul meu, pe stradă, aveau cel mult masca atârnată pe o ureche, sau la îndemână în buzunar în caz că apare de după colț poliția. La țară – stați liniștiți – nici câinii nu poartă botniță, darămite oamenii… În concluzie, obligativitatea portului măștii va avea doar două efecte: Câțiva băieți șmecheri cu legătură în zona politicului și serviciilor vor face o grămadă de bani, iar poliția va avea pe ce să te amendeze ușor, fără bătăi de cap (e mult mai simplu să vezi că cineva nu are mască, decât să măsori distanța între clienți, la supermarket).
2) Avem voie la hotel doar la noi în sat, și fără restaurante/cafenele. S-a făcut prea mare tam-tam pe declarația președintelui despre faptul că hotelurile vor fi deschise, deși nu avem voie să ieșim din localitate (deci ce rost ar avea să ne cazăm la un hotel?) Cel mai probabil, președintele venea de la o întâlnire cu ”specialiștii” care îl bătuseră la cap că ”viața fără mască nu se ezistă!” și a ales să răspundă la întrebarea jurnaliștilor, deși mai bine zicea Pas! Comandantul Arafat ne-a explicat că ”specialiștii au identificat restaurantele ca fiind cele mai periculoase”. În realitate, și Gogu Prostu să fii și îți dai seama că nu e posibil să mănânci sau să bei bere, având în același timp o mască pe bot. ”Specialiștii” au dat undă pentru hoteluri, dar nu și pentru cafenele, pentru că se țin cu dinții de mască…
3) Distanțarea obligatorie. Ideea de a asigura distanța socială pentru 300.000 de oameni care merg zilnic cu metroul din București se va duce rapid pe apa Sâmbetei. Cât de rapid? – Păi cam în 5 minute, cât îi va lua metroului să ajungă în stație și să ”verse” 1.000 de pasageri. La 2 metri distanța regulamentară, pe peronul de 3-400 de metri ar trebui să se facă o coadă de… 2 kilometri. Oricum, ideea de a păstra distanța socială în transport, pe vreme de relaxare, atâta timp cât tu ai desființat-o pe perioada restricțiilor, e penibilă. (foto – Spital Constanța, carantină, coada de la Vizitatori/Internări)
4) Condiții imposibil de împlinit, inutile în fond. Când vine vorba de cabinete dentare, coafor etc., toate acestea ar trebui să lase 1-2 ore între clienți, să le ia temperatura, sa le dea dezinfectant de mâini etc. Așadar, toate acestea își vor pierde 50% din clienți și vor trebui să cumpere materiale de mii de euro. Cu mici excepții, nici regulile astea nu o să se aplice, cel puțin în privința industriei cosmetice se va face ce s-a făcut până acum – saloanele vor fi închise, iar femeile vor pleca la piață de unde se vor întoarce cu doi ardei, cu unghii false și cu părul tapat. În vremea romanilor, Augustin făcea nunți clandestine, în spatele ușilor închise. Acum, Augustin lucrează la salon și face freze în spatele ușilor închise. ”Specialiștii” lui Arafat nu au de unde să știe asta, ei și-au pierdut părul de mult.
5) Partea cea mai penibilă e că aceiași specialiști care ”au stabilit” că restaurantele sunt periculoase pentru că nu porți mască, dau în schimb drumul cabinetelor dentare, unde doctorul lucrează efectiv în gura ta, în care frezează și pulverizează chestii care ajung toate în aer. Evident, ”specialiștii” au găsit soluția – timp mai mare între clienți, aerisirea cabinetelor. După aerisire, nu poate nimeni garanta că virusul, politicos, a ieșit pe geam și că aerul din încăpere e 100% liber de germeni. Chiar presupunând asta, aerul teoretic viciat nu dispare în neant. Ci ajunge pe stradă, sau pe geam, în casa vecinului care aerisește și el. Deci, din nou, e o măsură luată ca să fie luată, cu prevederi care să dea o aparență de siguranță în operare, care să ne permită să ascundem mizeria sub preș și să aplicăm regula de dragul de a o aplica.
În concluzie, România e în continuare o țară unică. Unii au ales restricții minime și relaxare perpetuă. Alții au ales restricții dure și relaxare limitată. Noi, ca de obicei, nu suntem nici călare, nici pe jos. Restricțiile au fost lacunare și extrem de relaxate. Iar relaxarea va veni cu mai multe restricții decât în perioada de carantină…
Un articol de Răzvan PETRE
(foto – Constanța, vârful carantinei. Angajații unui supermarket stau claie peste grămadă așteptând autobuzul)
