„Miracolul Tyulenovo” (Bulgaria), pe cale să se repete?
Sătucul Tyulenovo, pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre, a fost zguduit de o explozie, în după-amiaza zilei de 31 mai 1951. Localnicii, înspăimântaţi dar curioşi, au ieşit din curţi pentru a afla motivul. Ceva mai încolo, Ivan Kolev, care lucra, împreună cu alţi trei săteni, la puţul de explorare forat lângă Tyulenovo, a privit în jos, din înaltul schelei. Nu a mai apucat să vadă ce se întâmpla, pentru că jetul de petrol l-a lovit în faţă, întunecându-i vederea şi mânjindu-l din cap până-n picioare. Într-o secundă, Bulgaria devenise Kuweitul Europei…
Se împlinesc 51 de ani de la acea întâmplare. Visele create atunci s-au spulberat de mult. Bulgaria, deloc surprinzător, nu a devenit Kuweitul Europei, zăcământul de la Tyulenovo – la doi paşi de graniţa cu România – fiind singurul rentabil economic. Cu toate acestea, zona Dobrogei a revenit în atenţia marilor petrolişti. Gazele şi petrolul descoperite în largul coastelor româneşti în anii ’80 au dovedit potenţialul zonei. Reluate după 1990 cu banii companiilor străine, prospecţiunile au demonstrat rezerve de petrol şi gaze naturale mult mai extinse, atât în zona economică a ţării noastre, cât şi în Bulgaria.
Un articol de Răzvan PETRE
Iniţial, descoperirea de la Tyulenovo a produs o febră a explorării geologice în Bulgaria. S-au săpat sute de puţuri de explorare, pe toată partea bulgară a Platformei Moesice (care se întânde de-a dreapta şi de-a stânga Dunării). Exceptând câteva mici depozite de petrol lângă Plevna (Pleven – Bulgaria), nu s-a găsit nimic.
Bulgarii nu s-au îmbătat cu apă rece, ci cu petrol greu
Tyukenovo era în 1951 un mic sat pescăresc. Numele şi-l luase recent de la focile ce populau stâncile din zonă (tyulen = focă), acesta fiind probabil primul lucru pe care naţionaliştii bulgari l-au văzut când au ajuns în Kalacichioi (numele turcesc al localităţii, folosit sute de ani). Situat în apropiere de Şabla, la cca 15 kilometri de Vama Veche, depindea de pescuit şi de culturile de floarea-soarelui. La două zile după ce petrolul ţâşnise din pământ, micul sat devenise brusc buricul Pământului. Înţolit de gală, cu toate organele propagandei comuniste după el, dictatorul bulgar Valko Cervenko (poreclit „Micul Stalin”) a descins la Tyulenovo, proclamând o nouă eră a industrializării. La indicaţiile preţioase ale Secretarului General, bulgarii s-au pus pe treabă – au fost montate ţevi, s-au construit zeci de rezervoare şi un terminal de transfer pe nave a fost întins, până la 100 de metri în Marea Neagră. O pădure de sonde (aproximativ 600 de bucăţi) a fost plantată printre lanurile de porumb şi floarea-soarelui.
Succesul depozitului de la Tyulenovo a fost de scurtă durată. Aşa cum s-a dovedit ulterior, petrolul a fost exploatat ineficient, prin scoaterea unor cantităţi prea mari, într-o perioadă prea scurtă de timp, ceea ce a făcut aproape imposibilă extragerea întregii rezerve. Oricum, analizele de laborator au arătat că „aurul negru” era de albă calitate, fiind ceea ce se numeşte „petrol greu” – cu vâscozitate mare, şi utilizabil doar pentru producerea de păcură şi uleiuri. Mare parte din ce s-a extras a luat calea URSS, prin intermediul terminalului, iar bulgarii s-au trezit cu puţurile seci, fix în mijlocul crizei petrolului din 1973.
Zorii unei noi ere
Începută în anii ’70, explorarea platformei continentale din zona României a adus rapid rezultate bune. În anii ’80 s-au dat în exploatare mai multe zăcăminte. Conducta construită pentru a pompa petrol de la platforme, la Midia, a fost transformată în conductă de gaze, iar petrolul a fost trasferat prin intermediul navelor. Tot în anii ’80 a fost construită şi rafinăria de la Petromidia.
În paralel, nave româneşti şi ruseşti au scanat fundul mării, realizând hărţi detaliate ale structurilor geologice din zonă, iar platformele de foraj au executat puţuri de explorare. În acest fel s-a elucidat şi misterul zăcământului de la Tyulenovo, specialiştii descoperind motivul pentru care bulgarii nu au mai găsit petrol, deşi au săpat cale de sute de kilometri. Analizele markerilor din petrol au arătat că acesta nu s-a format în zona litorală, ci în stratele de adâncime din largul mării, migrând spre ţărm şi adâncimi mai mici, unde a rămas captiv în orizonturi de calcar.
Societatea capitalistă multilateral dezvoltată
Munca geologilor din perioada comunistă nu a fost în zadar. Principala problemă a explorării platoului continental – lipsa banilor pentru foraje – a fost rezolvată prin sosirea companiilor vestice, după 1990. Acestea au adus şi echipamente ce au permis sondarea la adâncimi mai mari şi mai departe în larg. În acelaşi timp, însă, descinderea giganţilor petrolieri ar fi fost imposibilă, dacă nu ar fi existat deja studiile geologilor din perioada comunistă, care dădeau ca certă prezenţa hidrocarburilor.
De-a lungul ţărmului românesc, toate companiile internaţionale care şi-au adjudecat perimetre de explorare/exploatare în 2010 şi 2011 au beneficiat de pe urma acestor studii, precum şi a prospecţiunilor realizate de întreprinderile şi institutele de cercetare de stat, din 1980 şi până la mijlocul anilor ’90. Ironic, compania Melrose Resources, care şi-a asigurat două perimetre în nordul zonei economice române (aflată până de curând în dispută cu partea ucraineană) a ajuns să beneficieze şi de experienţa companiilor din ţara fostă sovietică. Astfel, în perimetrul Muridava, câştigat de România la Haga şi concesionat companiei britanice, ucrainenii făcuseră ample operaţiuni de explorare. Deşi documentaţia, aparţinând altui stat, nu a fost primită de petroliştii de la Melrose, aceştia au certitudinea găsirii unor zăcăminte, atât de gaz, cât şi de petrol. Motivaţia e simplă – în 2001, înainte ca diferendul de graniţă să fie rezolvat, ucrainenii au executat un foraj în acest perimetru, numit Olimpiskyi, ocazie cu care au au obţinut atât gaze naturale, cât şi petrol.
Scoţienii pariază pe Galata
Reţeta preluării studiilor vechi care dădeau ca certe resursele de hidrocarburi a fost aplicată şi în Bulgaria. Singura diferenţă a fost că aici capitaliştii au beneficiat de pe urma altor capitalişti. Concret, este vorba tot despre compania Melrose Resources, care are sediul în Edinburgh, şi care a descins în Bulgaria, ca şi în România, „la pont”. Ei au preluat în explorare un perimetru din Marea Neagră, la nord de Varna, în urmă cu cinci ani. Anterior, în acelaşi perimetru executaseră prospecţiuni americanii de la Texaco, la mijlocul anilor 90. Ei dăduseră de gaze în forajul numit Galata, dar dreptul de explorare a expirat, iar contractul nu a fost reînnoit.
Având certitudinea unui zăcământ, scoţienii de la Melrose şi-au adjudecat întreg perimetrul Galata, de la Varna la Capul Caliacra. Acordul iniţial, de 3 ani, a fost prelungit, iar Melrose a trecut în faza de exploatare comercială, devenind principalul producător de gaze naturale din Bulgaria. În prezent, ei mai au în aceeaşi zonă încă două foraje care produc gaze naturale
într-un ritm susţinut, un alt foraj fiind în procesul de autorizare.
