Pornit ca un bâzdâc al președintelui Băsescu, proiectul regionalizării se încadrează în categoria acelor chestiuni esențiale, care însă nu interesează deloc pe cetățeanul român de rând. Hulit de politicienii USL pe vremea când se aflau în Opoziție (în județul Constanța am avut chiar un referendum împotriva regionalizării marca Băsescu), proiectul a fost îmbrățișat acum cu drag. Cu Dragnea, chiar. Ca și la prima lansare, regionalizarea este prezentată ca fiind premisa modernizării României, a îmbunătățirii funcționării statului și a optimizării mecanismelor de absorbție a fondurilor europene. În continuare, poporul căruia îi va cădea în cap regionalizarea nu i se explica nimic. Singura noutate ține de oamenii care se vor ocupa de implementare. Care oameni, având în vedere rezultatele spectaculoase avute în ultimul an, probabil că vor face praf regionalizarea.
Un articol de Răzvan PETRE
Singura parte a proiectului care a fost luată în discuție este cea explicită – “se face regionalizare, deci vom avea regiuni”. Temele abordate au variat de la alegerea capitalelor, la soarta secuimii.
În același timp, aspectele implicite au rămas aproape necunoscute. Până mai ieri, când greviștii ANAF de la Timișoara şi Arad au luat taurul de coarne și le-au explicat oamenilor că, odată cu regionalizarea, mai toți contribuabilii mari, de la firme, la primării de oraș și consilii județene, va trebui să ia trenul până la Deva pentru a depune o hârtie la Fisc.
Asta se va întâmpla pentru că întregul proiect se va implementa pe mai multe paliere: a) constituirea regiunilor, prin comasarea județelor; b) constituirea super-primăriilor, prin dispariția a 50-80% din autoritățile locale existente în prezent și c) constituirea super-autorităților, prin comasarea unora din cele existente (cum se va face la Timișoara şi Arad, unde controlul și birourile de persoane juridice ANAF sunt preconizate a fi mutate la Deva).
Obiectivele acestei reorganizări sunt și ele de două feluri: a) relative și b) imediate. În prima categorie sunt cele de genul îmbunătățirii absorbției fondurilor europene (chestiune improbabilă, în condițiile menținerii unui corp de funcționari corupți și ineficienți). În același timp, însă, regionalizarea ar avea un efect imediat de mare interes pentru guvern – ar duce la o scădere consistentă a numărului posturilor din administrație. Odată implementat, proiectul reorganizării teritoriale ar duce la o tăiere de câteva zeci de mii, poate chiar o sută de mii de posturi. Închipuiţi-vă un premier Ponta anunţând victorios mărirea cu 10-20% a salariilor de bugetari – situaţie perfect fezabilă, şi cu cheltuieli suplimentare egale cu zero, în condiţiile tăierii câtorva zeci de mii de posturi…
Însă principala hibă a reorganizării teritoriale nu ţine de forma în care va fi pusă în aplicare, ci de oamenii care au sarcina de a o transforma în realitate – funcţionarii Guvernului Ponta. Linia a doua. Băieţii ăia care învârt rotiţele masşinăriei administrative. Acești eroi anonimi, care au transformat fiecare măsură a guvernului într-un fiasco.
Să facem un rezumat: În iarnă a fost schimbat codul fiscal, toate firmele mici şi medii fiind trecute la impozitare, indiferent dacă mergeau pe profit sau nu. Legea a părut înainte să existe sistemul informatic, termenul de implementare fiind amânat penibil. Când a venit, softul a fost plin de bube, zeci de mii de patroni şi contabili trezindu-se cu ameninţarea că Fiscul îi va executa, pentru datorii pe care le achitaseră. Situaţia s-a repetat, când s-a implementat impozitarea cu 85% a bonusurilor la final de contract pentru ştabii din sistemul public. Dintr-o scăpare a funcţionăraşilor, măsura a fost aplicată şi “la privat”, ceea ce a generat ample proteste din partea multinaţionalelor şi a misiunilor diplomatice.
Cea mai recentă bâlbă, ale cărei efecte vor fi simţite de guvern de-abia la iarnă, ţine de mărirea salariului minim pe economie. Până acum, orice salariu se înmulţea cu un coeficient, astfel încât nu puteai să angajezi un broker de bursă cu salariu de măturător (şi să îi plăteşti restul la negru, fentând impozitul pe venituri încasat de stat). În euforia măririi salariului minim, “specialiştii” din guvern au uitat să preia acestă prevedere, aşa că să nu vă mire dacă o să avem, peste câteva luni, o grămadă de directori la privat, cu salariu oficial de 600 RON pe lună. Asta, bineînţeles, dacă nu se va proceda ca în situaţiile anterioare, când Guvernul a trebuit să dea o contra-hotărâre, prin care să dreagă busuiocul.
Putem, aşadar, să spunem: Fereşte-mă, Doamne, de cei care fac regionalizarea, că de regionalizare însăşi mă apăr şi singur! Dar să nu dramatizăm – proiectul reorganizării teritoriale nu e deocamdată decât un proiect, iar şansele lui de transpunere în realitate scad, direct proporţional cu timpul pe care vicepremierul Dragnea îl mai are de petrecut în guvern (baronul de Alexandria se îndreaptă spre o condamnare previzibilă în dosarul fraudării referendumului). Fără Dragnea, poate că proiectul va fi aruncat într-un sertar, să prindă praf. Şi-aşa îl urăşte cam toată lumea…
