Primarul localitatii Agigea Ion Ionita a pus în posesie trei persoane pe o parcela de teren din Agigea, cu conditia sa-l împuterniceasca prin procura speciala sa vânda suprafetele unui prieten care îi vânduse un teren în municipiul Sacele cu suma penala de cinci milioane de lei vechi. Terenul era proprietatea comunei, având categoria de folosinta „pasune”, însa firma Selgros îsi anuntase intentia, înca din august 2001, de a-l achizitiona la pretul de cinci dolari pe metru patrat. Primarul a introdus terenul în intravilan, dupa care prietenul sau l-a vândut catre Selgros cu 400.000 de dolari. Ionita a eliberat mai multe adeverinte si certificate fiscale în fals, pentru prietenul care îsi stabilise domiciliul flotant în apartamentul cumnatei sale.
Un articol de ADRIAN CÂRLESCU
Continuam prezentarea probelor existente la dosarele penale ale primarului din Agigea, Ion Ionita, cu deja cunoscuta tranzactie imobiliara a terenurilor pe care s-a edificat centrul comercial Selgros. Terenul de opt hectare pe care se gaseste acum magazinul Selgros constituia, pâna nu de mult, o parte din pasunea comunei Agigea, potrivit Hotarârii Comisiei Judetene de Fond Funciar Constanta nr. 162/1995. În anul 2001, la scurt timp de la infiintarea, la Brasov, a firmei Selgros Cash&Carry, ca reprezentanta a concernului occidental în Romania, Ion Ionita avea sa primeasca un pont de zile mari. Astfel, reprezentantii Selgros au vizitat comuna constanteana si au gasit ca terenul aflat în vecinatatea podului de peste Canalul Dunare Marea Neagra este ideal pentru investitia pe care o prevazusera în zona. Ca urmare, firma din Brasov a incheiat, în august 2001, un contract de prestari servicii cu SC Blapis SRL, având ca obiect identificarea proprietarilor de terenuri, în vederea achizitionarii acestora la pretul de 5 USD/m.p.. Primul drum facut de reprezentantii Blapis a fost direct la Primaria Agigea.
Schimbarea categoriei de folosinta si retrocedarea pe sprânceana
Desi putea vinde terenul catre Selgros, în castigul comunitatii locale, Ionita a initiat demersuri pentru a schimba categoria de folosinta si a retroceda suprafetele pe care nemtii pusesera ochii. Comisia locala de fond funciar Agigea, al carei presedinte era Ion Ionita, a solicitat comisiei judetene modificarea Anexei 16 a Hotarârii nr. 62 din 1995. Dovedind o complicitate deplina, presedintele Comisiei Judetene, respectiv fostul prefect Gheorghe Martin, si ceilalti membri ai forului au emis Hotarârea 106 din 14.03.2002, potrivit careia terenul arabil extravilan, fost pasune, urma sa fie retrocedat persoanelor care formulasera cereri si notificari neonorate. În consecinta, la data de 1.04.2002, comisia locala Agigea a propus atribuirea a 23 de hectare din fosta pasune, devenita nu se stie cum teren arabil. 11,5 hectare, care constituiau parcela A 428, au fost retrocedate catre trei persoane, iar în cele din urma au ajuns pe acte, la unul din apropiatii primarului. Primaria a intocmit procesul-verbal nr. 2037/17.05.2002 de punere în posesie, anterior eliberarii titlurilor de proprietate, doar pentru ca primarul sa se poata asigura ca împroprietaritii vor vinde suprafetele catre un apropiat al sau, sub sanctiunea lui „altfel nu se face!”.
Procuristul Ion Ionita
La data de 27 mai 2002, Comisia Judeteana de Fond Funciar a eliberat trei titluri de proprietate pentru parcela A428. Astfel, o suprafata de 1,5 hectare a ajuns în proprietatea fratilor Nicolae si Viorica Diaconescu, o suprafata de 5 hectare a ajuns în posesia Nicoletei Bilan, în vreme ce ultima suprafata de 5 hectare a ajuns la Constantin, Petre si Floarea Sasu. În 20 mai 2002, deci inainte de eliberarea titlurilor de proprietate, Ionita a emis certificate fiscale si adeverinte pentru „proprietarii” celor trei suprafete din parcela A428, atestând anterior oraganului legal autorizat, dreptul de proprietate. În baza documentelor eliberate sub semnatura primarului, Nicoleta Bilan si familia Sasu au încheiat antecontracte de vânzare-cumparare cu cetateanul Ion Sandu, autentificate sub numerele 983, respectiv 997 la Biroul Notarului Public Veronica Petrescu din Constanta, prin care se angajau sa vânda celui din urma suprafetele de cinci, respectiv 1,5 hectare de teren. O zi mai târziu, Nicolae Diaconescu încheie, în nume propriu si ca mandatar al surorii sale, un al treilea antecontract de vânzare-cumparare cu acelasi Ion Sandu, autentificat sub numarul 1000/21.05.2002 la acelasi birou notarial.
Pentru ca lucrurile sa decurga ca la carte, cei trei vanzatori-promitenti au încheiat procuri speciale pe numele lui Ion Ionita (Nicoleta Bilan si Nicolae Diaconescu; procurile autentificate de BPN Veronica Petrescu sub numerele 983/20.05.2002, respectiv 999/21.05.2002) si Eugenia Letu (familia Sasu; procura speciala autentificata de BPN Veronica Petrescu sub numarul 996/20.12.2002), împuternicindu-i pe acestia sa negocieze si sa semneze contractele de vânzare-cumparare. În toate cele trei cazuri, referirea la negociere era deja tardiva, de vreme ce vânzatorii-promitenti primisera integral sumele. Astfel, familia Sasu declara ca a primit 100 de milioane de lei vechi, Nicoleta Bilan – 125 de milioane, iar Nicolae Diaconescu – 30 de milioane. În total, 225 de milioane de lei vechi. Întamplator, procuristii din acest caz erau primarul si secretara Consiliului Local, cei care au tras sforile pentru punerea în posesie, dar, totodata, si cei care puteau decide în ultimul moment schimbarea procesului verbal în baza caruia au fost semnate antecontractele. La fel de întamplator, cei doi erau singurii care puteau sa ateste în fals (si chiar au comis un fals grosolan) ca vânzatorii îndeplinisera formalitatile de publicitate în conditiile legii.
Pe 28 mai 2002, Ion Sandu a încheiat cu procuristii Ion Ionita si Eugenia Letu cele trei contracte de vânzare-cumparare, autentificate la acelasi birou notarial sub numerele 1033, 1036 si 1037. Între numerele 1033 si 1037 sunt intercalate alte contracte de vânzare ale acelorasi personaje, dintr-o parcela cu o poveste la fel de interesanta careia îi vom aloca un spatiu corespunzator într-unul din numerele noastre viitoare. În perioada imediat urmatoare, noul proprietar al terenului a intreprins toate demersurile legale pentru scoaterea parcelei din circuitul agricol. La 1 iunie 2002, acesta a publicat doua anunturi într-un cotidian constantean, prin care solicita acordul de mediu, pe de o parte, si îsi anunta intentia de a gasi un investitor interesat de dezvoltarea unei activitati comerciale, pe de alta parte. Alibiul sau este însa subred, în lumina contractului de prestari servicii existent între Selgros si Blapis. Ca dovada, la data de 17 iulie 2002, între Sandu si Selgros a intervenit un antecontract de vânzare-cumparare autentificat la BPN Paraschiva Calmuschi, sub numarul 1881, precum si conventia de superficie nr.1881/17.07.2002. Concernul occidental conditiona achizitionarea terenului, de îndeplinirea tuturor formalitatilor de comasare, de trecere în intravilan si de facilitare (asistarea- termenul folosit în acte) a obtinerii unei conventii de folosire comuna a drumului de acces împreuna cu Administratia Nationala a Drumurilor. Ca o dovada suplimentara de prietenie cu Ion Sandu, primarul Ionita a facut tot ce i-a stat în putinta pentru ca pretentiile nemtilor sa fie onorate. În consecinta, între parti intervine contractul de vânzare autentificat sub numarul 2498/11.09.2001, la BPN Paraschiva Calmuschi, prin care Selgros a cumparat, prin dezmembrare, opt hectare de teren intravilan, la pretul total de 400.000 de dolari – suma oficiala. Omul primarului platise în jur de 10.000 de dolari pentru intreaga parcela de 11,5 hectare.
Pentru ca lucrurile sa decurga ca la carte, cei trei vanzatori-promitenti au încheiat procuri speciale pe numele lui Ion Ionita (Nicoleta Bilan si Nicolae Diaconescu; procurile autentificate de BPN Veronica Petrescu sub numerele 983/20.05.2002, respectiv 999/21.05.2002) si Eugenia Letu (familia Sasu; procura speciala autentificata de BPN Veronica Petrescu sub numarul 996/20.12.2002), împuternicindu-i pe acestia sa negocieze si sa semneze contractele de vânzare-cumparare. În toate cele trei cazuri, referirea la negociere era deja tardiva, de vreme ce vânzatorii-promitenti primisera integral sumele. Astfel, familia Sasu declara ca a primit 100 de milioane de lei vechi, Nicoleta Bilan – 125 de milioane, iar Nicolae Diaconescu – 30 de milioane. În total, 225 de milioane de lei vechi. Întamplator, procuristii din acest caz erau primarul si secretara Consiliului Local, cei care au tras sforile pentru punerea în posesie, dar, totodata, si cei care puteau decide în ultimul moment schimbarea procesului verbal în baza caruia au fost semnate antecontractele. La fel de întamplator, cei doi erau singurii care puteau sa ateste în fals (si chiar au comis un fals grosolan) ca vânzatorii îndeplinisera formalitatile de publicitate în conditiile legii.
Pe 28 mai 2002, Ion Sandu a încheiat cu procuristii Ion Ionita si Eugenia Letu cele trei contracte de vânzare-cumparare, autentificate la acelasi birou notarial sub numerele 1033, 1036 si 1037. Între numerele 1033 si 1037 sunt intercalate alte contracte de vânzare ale acelorasi personaje, dintr-o parcela cu o poveste la fel de interesanta careia îi vom aloca un spatiu corespunzator într-unul din numerele noastre viitoare. În perioada imediat urmatoare, noul proprietar al terenului a intreprins toate demersurile legale pentru scoaterea parcelei din circuitul agricol. La 1 iunie 2002, acesta a publicat doua anunturi într-un cotidian constantean, prin care solicita acordul de mediu, pe de o parte, si îsi anunta intentia de a gasi un investitor interesat de dezvoltarea unei activitati comerciale, pe de alta parte. Alibiul sau este însa subred, în lumina contractului de prestari servicii existent între Selgros si Blapis. Ca dovada, la data de 17 iulie 2002, între Sandu si Selgros a intervenit un antecontract de vânzare-cumparare autentificat la BPN Paraschiva Calmuschi, sub numarul 1881, precum si conventia de superficie nr.1881/17.07.2002. Concernul occidental conditiona achizitionarea terenului, de îndeplinirea tuturor formalitatilor de comasare, de trecere în intravilan si de facilitare (asistarea- termenul folosit în acte) a obtinerii unei conventii de folosire comuna a drumului de acces împreuna cu Administratia Nationala a Drumurilor. Ca o dovada suplimentara de prietenie cu Ion Sandu, primarul Ionita a facut tot ce i-a stat în putinta pentru ca pretentiile nemtilor sa fie onorate. În consecinta, între parti intervine contractul de vânzare autentificat sub numarul 2498/11.09.2001, la BPN Paraschiva Calmuschi, prin care Selgros a cumparat, prin dezmembrare, opt hectare de teren intravilan, la pretul total de 400.000 de dolari – suma oficiala. Omul primarului platise în jur de 10.000 de dolari pentru intreaga parcela de 11,5 hectare.
Sandu i-a vândut lui Ionita 1500 mp de teren aproape de Brasov
Faptul ca Ionita i-a acordat un ajutor interesat lui Sandu este demonstrat cu vârf si îndesat de o serie de acte si fapte. În primul rând, acest Sandu Ion este domiciliat în municipiul Brasov (localitate în care îsi afla sediul si firma Selgros), însa are pe buletinul de identitate o viza de flotant din data de 04.04.2002, pe un apartament din Agigea, care apartine cumnatei primarului. În al doilea rând, între Ionita si Sandu a intervenit în data de 4 septembrie 2001, un contract de vânzare-cumparare (autentificat sub numarul 3983 la BPN Florea Ibasoiu din Brasov) pentru un teren de 1.160mp. Terenul se afla în intravilanul municipiului Sacele, având un potential turistic deosebit. Primarul din Agigea a platit, în calitate de investitor imobiliar, penala suma de cinci milioane de lei vechi pentru intreaga suprafata. Subevaluarea crunta este în mod evident o plata în avans a lui Sandu pentru avantajele pe care urma sa le obtina în afacerea cu Selgros.
Evolutia dosarului Selgros
Faptele descrise anterior fac obiectul dosarului penal nr. 1005/2005, deschis de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta la data de 17 octombrie 2005, cu încadrarea abuz în serviciu în forma calificata (art. 248-1). Ca act premergator, în 29 septembrie 2005, IPJ Constanta a remis Consiliului Local Agigea adresa cu numarul 21466, prin care chestiona forul cu privire la posibilitatea constituirii ca parte civila, pentru prejudiciul constatat de 13 miliarde de lei vechi. Prin hotarârea nr. 67/17.10.2005, Consiliul s-a constituit parte civila, astfel încât justitia a demarat urmarirea penala împotriva primarului Ionita. De la acest moment, însa, despre dosarul Selgros nu s-a mai auzit nimic, desi probele sunt extrem de solide, pe baza lor Ionita putând fi trimis în judecata. Somam înca o data institutiile abilitate sa întreprinda cu celeritate masurile legale.
