În Cauzele conexate C-509/09 şi C-161/10, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea) s-a pronunţat cu privire la interpretarea articolului 5 punctul 3 din Regulamentul privind competenţa judiciară1 şi a articolului 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva privind comerţul electronic2.
Precizări prealabile
Potrivit regulamentului, în principiu, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor statului membru în cauză. De la această regulă sunt prevăzute mai multe excepţii, printre care şi în materie delictuală şi cvasidelictuală, când sunt competente şi instanţele de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă.
Directiva prevede, la rândul său, că serviciile societăţiilor informaţionale trebuie, de regulă, să se supună regimului juridic din statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, fără să aibă ca scop stabilirea de norme suplimentare…
În Cauzele conexate C-509/09 şi C-161/10, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea) s-a pronunţat cu privire la interpretarea articolului 5 punctul 3 din Regulamentul privind competenţa judiciară1 şi a articolului 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva privind comerţul electronic2.
Precizări prealabile
Potrivit regulamentului, în principiu, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor statului membru în cauză. De la această regulă sunt prevăzute mai multe excepţii, printre care şi în materie delictuală şi cvasidelictuală, când sunt competente şi instanţele de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă.
Directiva prevede, la rândul său, că serviciile societăţiilor informaţionale trebuie, de regulă, să se supună regimului juridic din statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, fără să aibă ca scop stabilirea de norme suplimentare de drept internaţional privat cu privire la conflictele de legi şi nici abordarea competenţei instanţelor naţionale.
Situaţia de fapt
Litigiile principale au ca obiect răspunderea civilă a administratorilor unor site-uri pentru prejudiciile cauzate prin informaţiile şi fotografiile publicate pe internet.
În prima cauză (C-509/09), pe un site au fost publicate timp de opt ani informaţii cu privire la o persoană condamnată la detenţiunea pe viaţă de către instanţele germane pentru uciderea unui actor în 1990. După liberarea sa condiţionată, aceasta a solicitat instanţelor germane obligarea administratorului site-ului să nu mai posteze numele său complet în articolul respectiv. Pârâtul, având sediul în Austria, a contestat competenţa instanţelor germane.
In cea de a doua cauză (C-161/10), un actor francez, Oliver Martinez, a chemat în judecată în faţa instanţelor franceze editorul site-ului Sunday Mirror, societate de drept englez, pentru atingerile aduse vieţii sale private şi dreptului la imagine prin informaţiile publicate de acesta cu privire la o întâlnire a actorului cu Kylie Minogue. Şi de această dată, pârâtul a contestat competenţa teritorială a instanţelor sesizate.
În cadrul acestor litigii, instanţele naţionale solicită Curţii să stabilească, în primul rând, modul în care trebuie interpretată expresia „locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă” din articolul 5 punctul 3 din regulament, în cazul unei pretinse încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informaţii postate pe un site internet.
În al doilea rând, instanţa germană întreabă Curtea dacă dispoziţiile articolului 3 din Directivă au caracterul de norme de reglementare a conflictelor de legi, impunând aplicarea exclusivă, pentru serviciile societăţii informaţionale, a dreptului în vigoare în ţara de origine, sau, din contră, au un caracter corectiv, modificând conţinutului regulilor determinate ca fiind aplicabile potrivit normelor naţionale privind conflictele de legi, conform cerinţelor dreptului ţării de origine.
Cu privire la interpretarea noţiunii de „locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă”
Cu titlu introductiv, Curtea a precizat că, având în vedere că regulamentul a înlocuit, în relaţiile dintre statele membre, Convenţia de la Bruxelles3, interpretarea dată de Curte cu privire la dispoziţiile echivalente ale acestei convenţii este valabilă şi pentru dispoziţiile regulamentului. Astfel, în acest domeniu, există o jurisprudenţă bine definită a Curţii.
Potrivit acestei jurisprudenţe, expresia „locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă” vizează atât locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului, cât şi locul materializării prejudiciului. Potrivit Curţii, aceste două locuri pot determina existenţa unei legături semnificative din punctul de vedere al competenţei judiciare, fiecare dintre ele fiind susceptibil să furnizeze indicii utile în ceea ce priveşte probele necesare soluţionării cauzei.
Curtea a statuat deja că, în cazul unei calomnieri prin intermediul unui articol din presă difuzat în mai multe state contractante, victima poate formula o acţiune în despăgubire împotriva editorului fie în faţa instanţelor statului de la locul de stabilire a editorului publicaţieicalomniatoare, pentru repararea întregului prejudiciu rezultat din calomniere, fie în faţa instanţelor din fiecare stat în care a fost difuzată publicaţia şi în care victima pretinde că ar fi suferit o atingere adusă reputaţiei sale, numai pentru prejudiciul cauzat în statul instanţei respective.
Aceste consideraţii se pot aplica şi altor mijloace de comunicare în masă sau altor suporturi de comunicare.
Totuşi, având în vedere că postarea unor informaţii pe un site internet se distinge de difuzarea teritorială a unui imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esenţa sa, ubicuitatea informaţiilor menţionateşi că, în plus, la nivel tehnic, nu este totdeauna posibil să se cuantifice această difuzare cu certitudine şi în mod fiabil, în raport cu un anumit stat membru, şi, prin urmare, nici să se aprecieze prejudiciul cauzat exclusiv în acel stat membru, aceste criterii trebuie adaptate, în sensul că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanţa de la locul unde aceasta îşi are centrul intereselor.
Centrul intereselor corespunde în general cu domiciliul persoanei interesate, dar acesta poate fi determinat şi în funcţie de alte criterii, precum exercitarea unei profesii.
Competenţa instanţei de la locul unde victima îşi are centrul intereselor este conformă cuprincipiul bunei administrări a justiţiei şi cu obiectivul previzibilităţii normelor de competenţă, permiţând şi pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanţa în faţa căreia poate fi acţionat în justiţie
Cu privire la interpretarea articolului 3 din directivă
Curtea arată că, în interpretarea acestor dispoziţii, trebuie avut în vedere obiectivul urmărit de Directivă, respectiv buna funcţionare a pieţei interne prin asigurarea liberei circulaţii a serviciilor societăţii informaţionale între statele membre şi că un obstacol juridic în calea îndepliniriii acestui obiectiv poate fi reprezentat de divergenţele dintre legislaţii, precum şi de incertitudinea juridică a regimurilor naţionale aplicabile acestor servicii.
Directiva nu urmăreşte o armonizare a normelor materiale din domeniul comerţului electronic. Mecanismul prevăzut la articolul 3 trebuie să permită supunerea serviciilor societăţii informaţionale, în principiu, regimului juridic al statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii, inclusiv în ceea ce priveşte normele de drept civil.
Curtea a subliniat de asemenea faptul că, în ceea ce priveşte mecanismul prevăzut la articolul 3 din directivă, trebuie să se considere că supunerea serviciilor din comerţul electronic regimului juridic al statului membru de stabilire a furnizorilor acestora nu ar permite să se garanteze în mod deplin libera circulaţie a acestor servicii în cazul în care, în final, prestatorii ar trebui să respecte în statul membru gazdă cerinţe mai stricte decât cele care le sunt aplicabile în statul membru în care sunt stabiliţi.
Concluzii
În cazul unei pretinse încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informaţii postate pe un site internet, persoana care se consideră prejudiciată poate
- – să sesizeze cu o acţiune în răspundere, pentru întregul prejudiciu cauzat,
fie instanţele din statul membru al locului de stabilire a editorului acestor informaţii,
fie instanţele din statul membru în care se află centrul intereselor sale.
să formuleze acţiune la instanţele din fiecare stat membru pe teritoriul căruia o informaţie postată este sau a fost accesibilă, numai pentru prejudiciul cauzat pe teritoriul statului membru al instanţei sesizate.
1 Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74, denumit în continuare „regulamentul”
2 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă, JO L 178, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 29, p. 257, denumită în continuare „directiva”
3 Convenţia din 27 septembrie 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO 1972, L 299, p. 32, Ediţie specială, 19/vol. 10, p. 3)
