În urma cu un an, daca m-ar fi întrebat cineva ce cred despre PNL, as fi spus ca este un partid fragil, divizat, nesigur pe propria doctrina si pe spiritul european. Dar nu m-a întrebat nimeni. Acum, ca toate reflectoarele sunt puse pe acest partid, reiau analiza, ceva mai nuantat si pe un ton oarecum pozitiv. Da, liberalii sunt în continuare divizati, sunt membrii unui trib fara sef. Dar aceasta stare de fapt, pe lânga neajunsurile pe care le pricinuieste, ofera si avantajul de a crea un spatiu deschis polemicii, schimbului de idei si generatii politice. În natura, focurile de padure aduc distrugeri, dar creeaza si conditiile propice germinarii semintelor si dezvoltarii organismelor tinere, care ar pieri la umbra vegetatiei batrâne. Arde baraca liberala. Ca sa renasca din propria-i cenusa.
Un articol de RÃZVAN PETRE
Liberalismul a aparut ca o reactie la conservatorism, la politica rigida a dreptei latifundiare. Prin opozitie cu acestia, liberalii promovau valorile democratice, deschiderea catre categoriile inferioare ale societatii, ceea ce îi plasa în stânga esichierului politic. Odata cu trecerea anilor si cu schimbarea realitatilor sociale, liberalismul a migrat spre centru, apoi dreapta, opozitia conservatoare fiind înlocuita de cea socialista. PNL este un partid de centru-dreapta, alcatuit din oameni de afaceri, dar mai ales din numerosi indivizi care nu au avut în viata lor nici macar un IMM. Ca toate partidele politice din România, alterneaza cu succes politicile reformiste cu cele de protectie sociala, businessul cu populismul. Multi dintre membrii sai, îndeosebi la nivel local, au trecut prin mai multe partide. Nesiguranta PNL-ului în perspectiva aderarii este si ea o problema: Parlamentul european conserva un relict liberal, strivit între stânga socialista si dreapta populara.
PNL e divizat în tabara (impropriu si nedrept numita) Tariceanu si tabara prezidentiala. Cel mai reprezentativ lider al taberei Tariceanu nu este primul-Ministru, ci Puiu Hasotti. Dupa fiecare fronda publica a grupului Musca-Stoica-Stolojan, senatorul PNL de Constanta, încruntat ca un cod de legi, mârâie înspre rasculati variatiuni pe tema „Trebuia sa spele rufele în familie, sa se pronunte la sedintele partidului, nu în public!”. În declaratiile sale se simte dorul dupa corul de baroni din congresele PSD si dupa „unitatea de monolit a partidului”, inventata tot de social-democrati si dusa la perfectiune de boc-pedeul presedintelui Basescu.
Poiana e prin definitie un spatiu deschis. În romanul lui Marin Preda, poiana lui Iocan e o Agora, locul în care barbatii satului „pun tara la cale”. PNL e o exceptie, e singurul „loc” din politica româneasca unde oameni cu origini si opinii diferite se afla în dialog. Nu exista partid mai departat de modelul absolutist al piramidei. PD e umbra lui Basescu, PRM e facut dupa chipul lui Vadim, UDMR e prizoniera oligarhilor din conducere, iar PSD, în ciuda scandalurilor, se grupeaza în jurul liderilor. PNL e sigurul partid fara stapân, este o poiana unde si activistii de organizatie locala, ca Victor Orban, iau cuvântul. La el acasa, Iocan e un lider formal. Puiu Hasotti e din alt film: În poiana lui Iocan, Cocosila citeste mai departe ziarul, Moromete comenteaza în continuare. Iocan e o prezenta discreta, priveste, asculta, mai bate o potcoava…
PNL e divizat în tabara (impropriu si nedrept numita) Tariceanu si tabara prezidentiala. Cel mai reprezentativ lider al taberei Tariceanu nu este primul-Ministru, ci Puiu Hasotti. Dupa fiecare fronda publica a grupului Musca-Stoica-Stolojan, senatorul PNL de Constanta, încruntat ca un cod de legi, mârâie înspre rasculati variatiuni pe tema „Trebuia sa spele rufele în familie, sa se pronunte la sedintele partidului, nu în public!”. În declaratiile sale se simte dorul dupa corul de baroni din congresele PSD si dupa „unitatea de monolit a partidului”, inventata tot de social-democrati si dusa la perfectiune de boc-pedeul presedintelui Basescu.
Poiana e prin definitie un spatiu deschis. În romanul lui Marin Preda, poiana lui Iocan e o Agora, locul în care barbatii satului „pun tara la cale”. PNL e o exceptie, e singurul „loc” din politica româneasca unde oameni cu origini si opinii diferite se afla în dialog. Nu exista partid mai departat de modelul absolutist al piramidei. PD e umbra lui Basescu, PRM e facut dupa chipul lui Vadim, UDMR e prizoniera oligarhilor din conducere, iar PSD, în ciuda scandalurilor, se grupeaza în jurul liderilor. PNL e sigurul partid fara stapân, este o poiana unde si activistii de organizatie locala, ca Victor Orban, iau cuvântul. La el acasa, Iocan e un lider formal. Puiu Hasotti e din alt film: În poiana lui Iocan, Cocosila citeste mai departe ziarul, Moromete comenteaza în continuare. Iocan e o prezenta discreta, priveste, asculta, mai bate o potcoava…
