Cei 500.000 euro alocaţi de UE s-au înfundat într-un WC de la graniţa româno-bulgară
Pista de biciclişti construită la iniţiativa primarului comunei Limanu, Nicolae Iustin Urdea, a fost de la bun început un subiect controversat. Spunând iniţial că cele două piste, de biciclişti şi promenadă, vor face legătura între staţiunea 2 Mai şi localitatea bulgărească Shabla, edilul Urdea se vede acum nevoit să justifice atât minciunile scrise pe panoul de informare referitor la proiectul european, cât şi modalitatea de cheltuire a banilor. O primă minciună sfruntată este aceea că pista destinată bicicliştilor nu porneşte din 2 Mai, ci din Vama Veche. Apoi, aceasta nu face legătura cu Bulgaria, din simplul fapt că se termină cu 15 metri înaintea unui fost WC, proprietate privată (!), situat exact la graniţa româno-bulgară. Iată cum cei aproape 500.000 euro alocaţi pentru marele proiect de rahat (la propriu, pentru că pista este presărată cu nevoile necuvântătoarelor, iar drumul porneşte de la câţiva metri depărtare de WC-ul de la Stuf şi se termină în WC-ul mai sus menţionat) au fost tocaţi în cel mai inutil mod şi, unde mai pui, într-o lucrare făcută în unicul stil românesc: materiale proaste, prostie şi multă bătaie de joc.
Pe 5 iunie a.c., împreună cu un coleg, am luat-o la pas de-a lungul celor două piste construite la iniţiativa administraţiei locale din Limanu pentru a vedea dacă lucrurile stau întocmai precum erau prezentate la începutul lunii martie a.c. Nu mică ne-a fost mirarea când am constatat că pista porneşte de fapt de lângă WC-ul de la Stuf, în loc să se continue până în 2 Mai şi că se termină la graniţă cu Bulgaria, şi nicidecum în Shabla, aşa cum ni se spunea iniţial că prevede proiectul european în baza căruia s-au obţinut cei aproape 500.000 euro. Iată cum, bila neagră a fost obţinută cu brio încă de la primii paşi. Prima dintre bile.
Un articol de Andreea PAVEL, Ştefan Doru COPOŢ
Materialele proaste şi munca de mântuială pun în pericol viaţa bicicliştilor
De asemenea, am constatat cu stupoare că după vreo doi kilometri pista de biciclişti este ruptă în două, în sensul că aceasta este întreruptă pe o porţiune de aproximativ patru metri, exact în zona în care îşi face veacul maşina Poliţiei de Frontieră. În fapt, acela este locul pe unde ar fi trebuit să se continuie pista pentru ca aceasta să facă legătura cu Bulgaria.
Acest lucru nu a fost posibil pentru că ar fi implicat construirea unor puncte vamale speciale, în zona cu pricina. Singurul lucru cert este că nimeni nu s-a întrebat înainte de a începe proiectul cum va reuşi administraţia locală să se ţină de cuvânt în aceste condiţii.
În fine, ne-am continuat drumul (paralel cu graniţa Bulgariei, deci practic n-am făcut decât să ocolim Vama Veche, nicidecum să ne îndreptăm spre ţara vecină) încă vreun kilometru şi jumătate. Această nouă porţiune, din locul în care pista e întreruptă şi până la graniţă, este de o calitate vizibil mai proastă şi, sigur, construită în dorul lelii. Mărturie pot fi atât pista pietonală strâmbă şi îndoită din cauza utilajelor grele care au trecut pe-acolo, cât şi distanţele de 1-2 cm (periculoase pentru biciclişti) dintre plăcile de ciment. Sau e de ajuns, pentru cei mai curioşi, să hârşâie cu piciorul cimentul pentru a rămâne cu fărâme pe tălpi şi pentru a vedea cum pista de 500.000 euro se poate sfărâma chiar sub ochii noştri.
Paznicul WC-ului în faţa căruia se termină pista: ”S-au grăbit să pape banii”
În cele din urmă, am ajuns la şosea, pentru că, ciudat şi ironic, acolo se sfârşeşte pista pietonală. Mai mult, am observat stupefiaţi că pista de biciclişti ne duce către o baraca dărăpănată pe care era inscripţionat mesajul ”WC 500 lei”. Construcţia ţine loc în prezent de coteţ şi este proprietatea privată a lui Mircea Ştefan, un localnic din împrejurimi.
Am stat de vorbă cu paznicul barăcii, cel care se îngrijeşte de proprietatea lui Ştefan în lipsa acestuia. Bărbatul ne-a oferit şi o explicaţie pentru situaţia în care s-a ajuns:
”Noi le-am zis de la început că n-o să fim de acord să dărâmăm tot ce e aici doar ca să treacă pista asta. Ei n-au crezut, sau probabil se gândeau că or să rezolve totul cu bani şi au început să construiască. Acum au lăsat pista neterminată (aproximativ 15 metri au rămas nefinalizaţi, n.red.) şi să-i văd după aia pe unde or să treacă. Că şi dacă le-am da noi acordul tot n-ar putea să ajungă în Bulgaria, pentru că ar trebui să mute vama de-aici. Oricum, pista trebuia începută din 2 Mai, că aşa spuneau, dar după aceea au aflat şi ei că există probleme cu surparea malului, sau ceva asemănător, au lăsat-o baltă şi au început-o din Vama Veche. S-au grăbit să pape banii, că aşa e la noi, după care au turnat nişte ciment şi gata pista!”.
Pista tomberoanelor şi-a copacilor uscaţi
De menţionat este faptul că pista de promenadă nici măcar nu are aceeaşi lungime cu cea a bicicliştilor, iar pe de-o parte şi de alta a acesteia zac printre gunoaie şi buruieni, restul materialelor nefolosite. Şi cum numai sub conducerea politicienilor români se putea întâmpla aşa ceva, pista care s-a dovedit a nu fi transfrontalieră, a fost construită la începutul anului 2009, în condiţiile în care proiectul trebuia finalizat în decembrie 2008!
Mai mult decât atât, singura utilitate pe care am găsit-o pistei în ziua de 5 iunie a fost faptul că tomberoanele care îşi făceau veacul pe construcţia de aproape jumătate de milion de euro ar putea fi plimbate mai uşor de colo-colo. Ce mai contează că îndrăgostiţii care vor să folosească cele două alei trebuie să ocolească ghenele de gunoi de pe pista lui Urdea? Aspecte precum acelea că pista este prea îngustă pentru doi biciclişti care vin din direcţii opuse sunt deja lipsite de importanţă în ansamblul istorisirii.
Ca să nu mai spunem că toţi copăceii plantaţi în fâşia de pământ ce desparte pistele sunt uscaţi. Da, exact copăceii despre care Urdea spunea în urmă cu doar trei luni că vor aduce o pată de culoare în Vama Veche. Sigur, sunt o pată de culoare, dar maronie… .
Poliţia de Frontieră: Prostia nu doare, dar bătaia… !
La întoarcere am stat de vorbă cu George Stratulat, agentul Poliţiei de Frontieră care supraveghea zona în momentul respectiv. Acesta, la rându-i, ne-a dat o declaraţie foarte sugestivă pentru cele constatate: ”Domnule, la noi prostia nu doare, ci doar bătaia! Nouă piste de biciclete ne trebuiau? Oamenii mor de foame, sunt săraci lipiţi pământului pe-aici şi ei toarnă asfalt aiurea?! Măcar dacă aveau de gând să cureţe plaja sau să consolideze malurile mai ziceam, dar piste în Vama Veche? Uitaţi-vă şi dumneavoastră cum arată. Iar să treacă graniţa… nici gând! Deciziile astea se iau la nivel naţional, nu poţi să schimbi de azi pe mâine o graniţă, sau un punct vamal. Oricum, bulgarii trebuiau să facă şi ei partea lor de pistă, dar cred că n-au fost interesaţi de aşa ceva. Probabil acum o să-i oblige UE să contribuie şi ei, cine ştie?”.
În încheiere, precizăm că pe 5 iunie a.c. nici un biciclist nu a fost văzut plimbându-se pe pistă, deşi era o zi însorită, iar turiştii nu lipseau. Poate pentru că vamaioţii, despre care Urdea spunea că preferă să fie udaţi de câinii care fac pipi, întotdeauna vor prefera sub tălpi nisipul, în locul asfaltului încins?