Piratii barjelor jefuiesc portul

Intr-o luna spornica, in Portul Constanta, un „negru" angajat pe plantatia hotilor cu functii publice poate castiga lejer suma 1.000 de euro. Singurul lucru pe care il are de facut este acela de a descarca marfa furata dintr-un slep in altul sau din vagoane in curtile din zona construite fara autorizatie. Bineinteles, dupa ce in prealabil a primit unda verde de la sefii sai din umbra. La o evaluare sumara, de la inceputul anului si pana in prezent, „negrul" nostru a castigat doar 10.000 de euro. Iar ca el sunt inca o suta de alti „negri" mititei. Insa castigul total al acestora nu depaseste o zecime din cel al sefilor din umbra si al clientilor finali. Cateva milioane de euro s-au scurs din Portul Constanta, numai in anul de gratie 2005, fara ca acest amanunt neverosimil sa fi starnit vreo stare de alerta in randul politistilor, administratiei portuare, procurorilor sau a unei anumite parti din cadrul serviciilor secrete. Regula care guverneaza afacerile din zona este intrucatva similara celei a omertei, din lumea mafiotilor. Fenomenul are radacini prea adanc infipte sub birourile oamenilor cu putere de decizie, pentru ca cineva sa-l poata stopa in vreun fel.

Ultimul tun din domeniu a fost tras in noaptea de 29 spre 30 iulie a.c., cand o barja incarcata cu silico-mangan a fost deturnata din obedienta sau culpa agentilor unei firme de paza, a unor anumiti ofiteri din cadrul Capitaniei Constanta si bineinteles a politistilor de la frontiera. Nimeni nu a observat impingatorul care a manevrat barja cu zgomotul sau mai asurzitor decat cel al unei arhaice locomotive cu aburi. Nimeni nu a solicitat raportarea miscarilor pe timp de noapte prin bazinul portuar al barjei si impingatorului, cu toate ca pe radarul de la Port Control se vede absolut orice, nu s/au efectuat avizarile radio prin VHF obligatorii in aintea, in timpul si las sfarsitul oricaror manevre prin bazinele portuare, etc. Si uite asa, cu acordul tacit sau explicit al autoritatilor, barja a ajuns in danele cu acces nesecurizat din Portul Agigea, unde aproximativ 20 de persoane au rupt sigiliile, au taiat capacele sudate ale magaziilor de marfa ale barjei si au sustras aproximativ 100 de tone de produs siderurgic. La valoarea de piata, silico-manganul furat valora 100.000 de euro. Negrii care au efectuat operatiunea s-au ales cu un miliard de lei vechi, sefii lor din umbra cu un miliard si jumatate, iar cumparatorii marfii (care sunt la randul lor intermediari) cu un miliard. Toata afacerea a durat o noapte si cateva zile pentru transport.

In dimineata zilei de 30 iulie a.c., conducerea sucursalei constantene a Companiei de Navigatie Fluviala Romana Navrom SA Galati a fost anuntata de faptul ca barja cu numarul 561×30062, acostata in dana 87, are sigiliile rupte si sudurile de la capace taiate. Elementele in cauza s-au confirmat, astfel incat factorii de decizie din cadrul sucursalei au realizat ca se confrunta cu furtul anului. Barja transporta o incarcatura de silico-mangan (aproximativ 2.700 de tone) produsa la un combinat de profil din municipiul Tulcea si sosise in Portul Constanta in data de 24 iulie. Alaturi de aceasta, in dana se mai aflau alte 30 de barje, in asteptarea cargoului care urma sa preia incarcaturile pentru export. Din supozitiile oficialului Navrom, barja a fost furata cu totul in noaptea de 29 spre 30 iulie, cand un impingator a dirijat-o cel mai probabil in danele cu acces nesecurizat din Portul Constanta Sud-Agigea, in zona deja celebrului „Drum al oaselor". Aici, un grup de „termite" umane au desfacut sigiliile si au taiat capacele de securizare, dupa care au descarcat in mare viteza o cantitate de silico-mangan apreciata la ochiul liber la cel putin o suta de tone. Pescajul ambarcatiunii s-a modificat vizibil. Intreaga operatiune a durat cateva ore, dupa care barja a fost dirijata de acelasi impingator in dana 87, in locul de unde fusese preluata la caderea serii.

Furturile de silico-mangan din Portul Constanta au fost observate, pentru prima data, la inceputul acestui an, insa fenomenul are o istorie mai indelungata. O buna perioada, barjele care efectuau la un moment dat transportul marfii in magazii fara capace erau „vamuite" cu cate cinci-zece saci de silico-mangan, sub ochii ingaduitori ai celor care trebuiau sa vegheze pentru respectarea legalitatii. In luna martie a acestui an, sucursala CNFR Navrom a depus o plangere penala pe adresa a doi angajati ai firmei Spot Service SRL Constanta, aflata in contract pentru curatarea barjelor, suspectati ca ar fi furat in complicitate cu alte persoane silico-mangan de pe barje. Dosarul a ajuns pe masa comisarului-sef Ion Bucur, comandantul Politiei Port, care i-a „rupt gatul” datorita lipsei probelor. Singura consecinta in acest caz a fost rezilierea contractului dintre CNFR Navrom si firma Spot Service. Ca masura suplimentara, compania a incheiat un alt contract pentru curatarea barjelor cu firma Armoni Prest, administrata de Nicu Gurguta.

Totodata, ca urmare a praduirii barjelor pe traseul Tulcea-Constanta, compania a incheiat un contract cu firma de paza EMSI SRL Constanta, care avea obligatia de a asigura securitatea transportului, precum si paza barjelor in momentul in care sunt acostate in dane. Pe de alta parte, din luna iunie, s-a luat masura sudarii capacelor magaziilor de marfa si sigilarea acestora pentru fiecare barja cu silico-mangan in parte, la plecarea din portul fluvial Tulcea. Dumitru Stefan, seful CNFR Navrom Galati filiala Constanta, spunea in urma cu doua luni de zile in urma ca amploarea furtului din noaptea de 29 spre 30 iulie s-ar fi datorat tocmai masurilor severe de securitate impuse de companie, care i-au determinat pe membrii retelei barjistilor sa vamuiasca transportul cu o cota suplimentara de marfa, menita sa acopere lunga perioada de inactivitate. In ciuda presupozitiilor directorului sucursalei Navrom, reporterii nostri a intrat in posesia unor documente video care demonstreaza ca furturile au continuat si in perioada de asa-zisa maxima securitate, cand salupa Licurici a fost surprinsa pe camera de luat vederi transportand silico-mangan de la barjele aflate la curatare, in larg. In aceste conditii, megafurtul care face subiectul prezentului articol a fost doar un episod din povestea infractionala care se petrece in Portul Constanta.

Dupa luni de zile de cercetari, Politia Port nu a descoperit inca autorii furtului, ramanand ca de obicei doar la faza de supozitii. Cert este insa faptul ca lantul complicitatilor este extrem de solid si cuprinde printre altele pe politistii de frontiera ai controversatului pe atunci Mihai Tarpan, care se ocupa cu orice altceva decat cu supravegherea zonelor vulnerabile. Agentii de paza ai firmei EMSI nu au observat nici ei intreaga miscare, desi manevrele barjei si impingatorului au produs zarva si mai ales un zgomot imposibil de neperceput. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cel putin doua persoane din reteaua barjistilor trebuiau sa se afle pe mal, pentru a dezlega parimele metalice de acostare ale barjei atat la manevra de plecare cat si cea de sosire inapoi in dana. Dar mult mai grav este comportamentul ofiterilor de la Port Control Constanta, care „nu au vrut" sa vada pe ecranele radarelor lor performante intreaga manevra. Miopia penala a angajatilor Port Control-ului este insa o boala mai veche. In urma cu trei ani, un angajat care supraveghea radarele a fost dat afara de la Capitanie, pe motiv ca nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu. In realitate, acesta tocmai observase ceea ce nu trebuia sa observe, adica un transport clandestin de marfuri la bordul unor barje. Si ca el au mai fost si altii, care au fost trepasiti din serviciu, tocmai pentru a nu incurca aranjamentele cu reteaua barjistilor si nu numai.

Furturile de silico-mangan nu ar fi posibile, pe de alta parte, daca nu ar exista societati comerciale sau persoane dispuse sa cumpere marfa, sa o justifice cu facturi fiscale false si apoi sa o revinda. Silico-manganul este un produs siderurgic folosit la obtinerea aliajelor speciale din otel, necesare in industria armamentului (blindaje, arme etc). In Romania, astfel de aliaje speciale se obtin la Galati, Targoviste, Resita si Baia Mare, astfel incat piata barjistilor este destul de limitata. Raman apoi cumparatorii externi, dar in acest caz marfa este plasata unor armatori care trebuie sa o justifice la randul lor cu facturi fiscale false pentru a li se aproba documentatia pentru export. Un calcul simplu arata ca barjistii castiga 15.000 de lei vechi pentru fiecare kilogram de silico-mangan plasat intermediarilor, in timp ce sefii lor din umbra, aceia care obtin bunavointa colegilor din politie, capitanie, vama si administratia portuara, castiga aproximativ 20.000 de lei per kilogram. Cu un castig similar se aleg si societatile care justifica marfa cu facturi fiscale false, pentru a o plasa, in calitate de intermediare, producttorilor de aliaje speciale sau exportatorilor. La ultimul tun, barjistii si sefii lor din umbra au castigat aproximativ doua miliarde si jumatate de lei vechi, in timp ce intermediarii s-au ales si ei cu un miliard de lei vechi. Daca marfa ar fi fost asigurata, societatile specializate ar fi chemat in instanta firma de paza, administratia portuara si capitania. Asa, insa, paguba este suportata exclusiv de Navrom Galati.

Toate manevrele se petrec in zona vulnerabila a Portului Constanta, cuprinsa intre poarta 9 si danele nesecurizate din Agigea. Terenul accidentat din zona este traversat de poteci nebanuite si nestrabatute, aproape niciodata, de piciorul vreunui politist de frontiera. Celebrul gard de securitate este gaurit si darimat pe alocuri, chiar in dreptul caselor neautorizate din zona Sanatoriu si Triaj Agigea Nord. In timpul documentarii, prezenta reporterilor nostri in acea zona a fost monitorizata permanent iscoade civile. In drumul jurnalistilor au aparut patru „talibani", la distante de aproximativ 500 de metri unul de altul, intr-un vadit exercitiu de periere a zonei, in intentia detectarii empirice a neavenitilor. La doar cateva sute de metri, politistii lui Tirpan taifasuiau in cladirea punctului de control de la Poarta 9, ca si cum acolo ar fi locul unde nu se intampla niciodata nimic. Aceeasi inertie caracterizeaza si administratia portuara, care nu a catadicsit in ciuda repetatelor semnale trase de jurnalistii de investigatii sa introduca masuri de securitate in cele aproximativ 12 dane cu acces nesecurizat din Portul Constanta Sud-Agigea, sa semnaleze organelor in drept prezenta caselor neutorizate in dreptul gardului gaurit si culcat la pamant.