Ce nu vei afla niciodată din telenovele?!
Sute de mii de români, dacă nu chiar milioane, au fost cuprinși în ultimul an de febra serialului tv „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii”. Creat în stilul soap-opera și marșând mai mult pe povești de palat și mai puțin pe fapte istorice concrete, serialul din Turcia a devenit un adevărat fenomen, reușind să atragă fani din întreaga Peninsulă Balcanică. A creat controverse puternice, a fost desființat de fundamentaliștii islamici (nemulțumiți de modul în care este prezentată viața celui mai puternic sultan al Imperiului Otoman) dar și de istoricii care au atras atenția asupra a numeroase inadvertențe, prezentate însă ca adevăruri în cadrul producției propriu-zise. În ciuda acestor obstacole, serialul și-a câștigat, odată cu fiecare episod prezentat, o popularitate extraordinară. Se spune că acest film le-a trezit telespectatorilor gustul pentru istorie.
Un articol de Cristian CEALERA
Se pare însă că nu și celor din România, care din păcate nu știu aproape nimic despre impactul pe care Soliman Magnificul l-a avut asupra istoriei țării noastre. Astfel, niciunul dintre tabloidele care au „analizat” fenomenul Suleyman Magnificul nu a scris vreun rând despre faptul că sultanul a petrecut mai bine de trei luni pe teritoriul provinciilor românești. Ziarul Dezvăluiri vă prezintă în exclusivitate un amplu material despre peregrinările (reale) ale sultanului Soliman (așa cum este este el menționat în cronicile românești ale vremii) în Dobrogea și în Moldova. Veți afla de la noi că Soliman (cel din serial!) a fost la Fântânele, Medgidia, Babadag și alte localități dobrogene. De asemenea, celebra Hurrem (concubina și mai apoi soția oficială a lui Soliman) a trecut la rândul său prin Dobrogea în anul în care a fost răpită de către tătari și dusă la Constantinopole.
O istorie oficială
Teritoriu românesc stăpânit de Mircea cel Bătrân, provincia Dobrogea a fost alipită la Imperiul Otoman (între 1418 și 1421), imediat după moartea celebrului voievod român. Voievozii din Țara Românească (Vlad Țepeș și Mihai Viteazul au reușit pentru scurt timp (cu ocazia unor campanii militare) să scoată acest teritoriu de sub stăpânirea otomană. Înalta Poartă era însă mult prea puternică în acea perioadă, astfel că Dobrogea a reintrat de fiecare dată foarte repede, sub dominația turcă. Imperiul Semilunii a devenit din ce în ce mai puternic, odată cu domnia sultanului Selim I (1465 – 1520), nimeni altul decât tatăl lui Soliman. Cel care ulterior avea să devină Soliman Magnificul s-a născut în 1494, în orașul Trabzon, pe coasta estică a Mării Negre. În 1520, la vârsta de 26 de ani, el devenea cel de al zecelea sultan al Imperiului, luând locul tatălui său recent decedat. În istoria universală se găsesc numeroase informații despre campaniile militare ale lui Soliman, dar noi nu vom vorbi bătălia de la Mohacs, cucerirea Transilvaniei, a Budei sau despre asediul Vienei, ci ne vom concentra doar asupra prezenței sale în Dobrogea și Moldova (provincii care sunt strâns legate în această poveste). În 1524, Dobrogea era din nou teatru de război și otomanii încercau să îi pună la respect pe creștinii care doreau această provincie, fie că erau aceștia valahi, moldoveni sau polonezi. Astfel, pe 3 mai în acel an, o armată a lui Soliman a invadat din nou Dobrogea, pe 21 iunie a cucerit Mangalia, iar pe 4 august Enisala. În luna septembrie 1524, provincia era din nou sub stăpânirea Înaltei Porți. Timp de mai bine de un deceniu, pământul dintre Dunăre și Mare nu a mai fost o prioritate pentru Soliman. În 1538, situația se modifică însă dramatic…
Începutul Războiului Sfânt (Soliman ajunge în Dobrogea)
În 1538, pe tronul Moldovei se afla fiul lui Ștefan cel Mare, voievodul Petru Rareș. Domnitor care se împotrivea otomanilor, fiul Răreșoaiei a intrat pe lista neagră a sultanului Soliman. Acesta a declanșat o campanie de pedepsire denumită oficial „Gazay-i Kara Bogdan” (Războiul Sfânt pentru Moldova) și care a început pe 8 iulie, sub conducerea sultanului. În fruntea unei armate de 200.000 de oameni, Soliman pleacă din Edirne, iar în luna august ajunge în Sudul Dobrogei. De aici, îi trimite lui Petru Rareș o scrisoare ultimatum cerându-i omagiul de credință. În ciuda sfaturilor primite de la boierii săi, Petru Rareș refuză… Războiul era gata să înceapă!
La Esterabad, orașul de la Gura Dobrogei
Jurnalul expediției otomane din 1538 menționează că în acea vară, Soliman, în drumul său spre Moldova a trecut prin Carasu (Medgidia) Bulbul (Ciocârlia) Kara Muratli (actualul Mihail Kogălnicenu de Constanța) și s-a oprit în Esterabad. Acesta era un oraș aflat pe drumul principal al provinciei și pe care arheologii români l-au identificat în secolul XX ca fiind în apropierea comunei moderne Târgușor, județul Constanța. În jurnalul militar al lui Soliman, Esterabad-ul apare ca Istrabaghî (grădina, podgoria Istriei). Nu are însă nicio legătură cu Histria, care nu se găsea în drumul sultanului și care oricum nu mai era demult o localitate importantă, așa cum fusese în antichitate. La Esterabad, Soliman a stat câteva zile, așteptând răspunsul de la Petru Rareș. În jurnalul campaniei nu se menționează prea multe date despre Esterabad. Informații extrem de prețioase ne oferă însă vestitul geograf și călător Evlza Celebi. La mijlocul secolului XVII, Celebi (mergând de la Babadag spre Constantinopole) se oprește și el în Esterabad și menționează că acesta este orașul în care a poposit Soliman. Celebi scrie că de secole bune, Esterabadul era un oraș (kasaba) foarte important al Dobrogei, care se afla însă în administrarea Babadagului. Esterul este descris ca un oraș „al creștinilor”, cu multe grădini și vii, cu peste 1500 de „case frumoase”, cu hanuri, cârciumi, bragagerii și sute de prăvălii. În Ester se aflau foarte multe biserici ortodoxe, dar conducerea administrativă și militară era cea otomană, aici fiind cartierul general al unui agă al ienicerilor. Datorită lui Celebi știm că orașul nu se schimbase prea mult în ultimul secol, astfel că, în mare parte, așa i se arătase și cu un veac înainte sultanului Soliman.
De la Fântânele la Babadag și apoi în Moldova
În Evul Mediu, unul dintre cele mai importante locuri de popas ale Dobrogei era IneHan Cișmeși, actuala comună Fântânele. Apa foarte bună de băut de aici a convins armata otomană să facă iarăși un scurt popas. Vorbim despre zona în care altădată funcționau celebrele apeducte romane ce alimentau cetatea antică Histria. Se știe cu certitudine faptul că o mare parte a armatei lui Soliman a rămas pentru o noapte în zonă pentru a se aproviziona cu apa proaspătă de la Ine Han, după care apoi a pornit spre Nord. Orașul Babadag a reprezentat următoarea oprire a marii armate otomane, acesta fiind centrul administrativ al Dobrogei, cel mai important oraș din provincie. După mai bine de 20 de zile petrecute în Dobrogea, Soliman părăsește provincia și intră în Moldova. Pe 9 septembrie ajunge la Iași și face joncțiunea cu o armată tătară. În acel moment, Petru Rareș, în fruntea a 70.000 de oșteni se pregătea de luptă pe Dealurile Drăcșani, lângă Botoșani. Bătălia decisivă nu are însă loc pentru că voievodul este trădat de marii boieri și forțat astfel să se retragă. Pe 17 septembrie 1538, sultanul intră în Suceava și pune mâna pe tezaurul voievodului, în acest tezaur regăsindu-se și spada lui Ștefan cel Mare. Soliman îl numește voievod pe Ștefan Lăcustă, fiind pentru prima oară în istoria Moldovei când domnitorul nu mai este ales de boieri, ci numit prin voința unilaterală a sultanului. Petru Rareș este forțat să fugă în Transilvania pentru scurt timp. Ulterior, doi ani mai târziu, Soliman și Petru Rareș se vor împăca, după ce domnitorul moldovean îi cere iertare sultanului și merge la Constantinopole, pentru a fi investit oficial, în cea de a doua domnie.
Înapoi la Constantinopole
Jurnalul militar al campaniei din 1538 și ulterior istoricul Celebi menționează că Soliman s-a întors la Constantinopole, urmând același traseu ca și la venire. A intrat în Dobrogea și a trecut prin Babadag, Fântânele, Esterabad și Medgidia, însă informațiile de la sfârșitul campaniei sunt de această dată mai sărace.
Sclava Hurrem a trecut și ea prin Dobrogea
Personajul principal feminin al serialului fenomen despre care aminteam la începutul materialului a existat în realitate. Ucraineană de origine, Roxelana sau pe numele său întreg Alexandra Anastasia Lisowska s-a născut în 1506 la Rohatyn, oraș aflat în acea vreme în Regatul Poloniei. Legenda spune că a fost răpită în ziua nunții, dar nu există date care să confirme acest lucru. Se știe însă că a fost răpită de tătarii din Crimea pe când avea 14 ani și dusă la Istanbul. Răpitorii săi au ales drumul terestru și nu cel maritim, astfel că Hurrem (Cea care râde) a trecut la rândul său prin Dobrogea otomană. De asemenea se știe că în haremul lui Soliman Magnificul, între 1539 și 1544 s-au aflat și două odalisce (femei din harem, uneori simple servitoare) valahe, una dintre adusă chiar din Moldova, în anul expediției întreprinse contra lui Petru Rareș.
Istoria rămâne, telenovelele trec!
Faptele militare ale sultanului Soliman sunt cu siguranță mai puțin comerciale decât intrigile amoroase de palat, imaginate de scenariștii serialului din Turcia. Campaniile militare, realizările celui supranumit și Legiuitorul sunt însă certitudini și au influențat istoria, dezvoltarea economică și culturală pe cel puțin două continente, Europa și Asia. Soliman Magnificul este nemuritor de cinci secole încoace. Ca de obicei, „viața bate filmul!”
