Cuplul PSD – PNL a votat negativ majorarea alocaţiilor cu 1600 lei
Un raport al Comisiei pentru Muncă, familie şi protecţie socială, întocmit la sfârşitul lunii septembrie a.c. şi dat publicităţii de parlamentarii PD-L scoate la iveală adevăratul mod în care noii prieteni de joacă, social-democraţii şi liberalii, îşi privesc electoratul. Cinci senatori democrat-liberali au înaintat către comisia mai sus menţionată o propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.63/1993, privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial nr. 300 din 7 mai 2009.
Un articol de Andreea PAVEL
Iniţiativa legislativă avea menirea de a modifica alin.(1) al art.(3) din Legea nr.61/1993, în sensul în care cuantumul unei alocaţii ar fi fost stabilit ca fiind 200 RON, în locul celor 42 de lei pe care o mama îi primeşte, în prezent, lunar, pentru a-şi creşte copilul. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a respins propunerea, la fel şi reprezentanţii Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială care au hotărât să supună spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului, raportul de respingere a iniţiativei.
Culmea ironiei, senatorii Cristian Rădulescu şi Alexandru Cordoş, cei care au semnat Raportul negativ, n-au uitat să menţioneze, în amarul stil politic: „Votul Comisiei este fundamentat pe faptul că, deşi este o iniţiativă lăudabilă şi chiar benefică, propunerea nu poate fi adoptată în măsura în care efortul bugetar este unul de nesuportat în această perioadă de criză economică”. Probabil din cauza aceloraşi griji născute pe marginea vestitei crize economice, nici reprezentanţii Guvernului nu au susţinut majorarea alocaţiilor până la 200 RON.
Alocaţia, mai mică decât întreţinerea unui câine comunitar
Senatorii care au semnat propunerea legislativă sunt pedeliştii Iulian Bădescu, Gheorghe David, Sorina Luminiţa Plăcintă, Mihaela Popa şi Iulian Urban.
Dintre aceştia, cel din urmă a făcut public pe site-ul său, atât raportul negativ, cât şi câteva opinii vizavi de atitudinea colegilor său de breaslă: „Pentru cine muncim noi, părinţii, o viaţă întreagă? De ce ne spetim plătind taxe, impozite, CAS-uri din salariile noastre? Ca să ne dea Statul român 42 de RON pe lună pentru copii? Adică vreo opt euro pe lună? Adică mai puţin de 10 % din cât se cheltuie lunar cu întreţinerea unui câine comunitar?”, a declarat parlamentarul.
Ce-i drept, e cam frustrant să afli că cei pe care i-ai ales ca să-ţi fie, chipurile, mai bine scot la rampă pretextul crizei economice pentru a-ţi spune că nu sunt bani pentru copiii tăi şi că oricum, momentan, pe criza asta, 42 de RON sunt chiar destui. Şi ce dacă îngrijirea unui câine comunitar, în aceeaşi ţară în care ţie ţi se spune că nu sunt bani pentru copii, costă mai mult decât cea a unui copil?
Bani de alocaţii nu, de pensii da
Vă reamintim scandalul din urmă cu un an, în care au fost implicaţi tot ai noştri parlamentari, la acea vreme din cauză că şi-au majorat pe şest pensiile.
Nesimţirea a fost cu atât mai mare, cu cât toată „acţiunea” s-a petrecut în spatele cortinei şi nicidecum la scenă deschisă, cum ar fi fost normal. Astfel, în loc să treacă prin plen un proiect legistativ care să modifice reglementările, parlamentarii au adoptat (pentru evitarea unui scandal monstru) o hotărâre prin care au fost modificate „normele metodologice“ de aplicare a legii care era în vigoare. Altfel spus, ai noştri au decis ca la calculul pensiei de parlamentar (80% din venit) să nu se mai ţină cont de media indemnizaţiei din ultimul an, ci doar de indemnizaţia brută din ultima lună. Aşa se face că, cu doar două luni înainte să-şi încheie mandatul, fiecare parlamentar şi-a asigurat un minimum de 300-400 de lei în plus la pensiile care oricum depăşeau 2.000-3.000 de lei, după un singur mandat. Una peste alta, în 2008 pentru calcularea pensiei unui parlamentar obişnuit, raportarea se făcea la suma de 6.994 de lei şi ajungea la 3.357 de lei pentru un mandat, 4.476 pentru două şi 5.595 pentru trei.
Ce-i drept, pe-atunci nu prea era criză economică şi deci, aveau de unde. Pentru ei, căci alocaţiile copiilor nu au fost majorate nici în vremea când nu era „criză”.
