După doi ani autorităţile aşteaptă, iar francezul şi primarul se acuză reciproc de “manevrarea” buldozerului
Au trecut doi ani din ziua în care cetăţeanul francez Yves Grasa a intrat cu un buldozer într-un sit arheologic unic, din Slava Rusă şi l-a distrus în proporţie de 75 la sută. Doi ani de când dosarul penal stă prin sertarele Poliţiei Tulcea sau ale Parchetului Babadag. Au fost chemaţi să dea declaraţii doar cetăţeanul francez şi primarul comunei (pe care francezul a dat vina) şi apoi s-a aşternut liniştea peste această poveste. În tot acest timp, francezul Yves Grasa îşi vede liniştit de treabă în zonă, adică lucrează terenuri luate în arendă de la localnicii din mai multe comune, prin intermediul firmei sale Agri France
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU, Doru COPOŢ
Conacul de la Ceamurlia de Jos pare părăsit
Am pornit în căutarea francezului, pe drumurile ceţoase şi pline de gropi ale judeţului Tulcea, într-o dimineaţă de februarie ca aceea în care, în urmă cu doi ani, cupele nemiloase ale unui buldozer smulgeau de la locul lor pereţii unor bisericuţe ridicate de creştini în urmă cu 1700 de ani.
Am ajuns mai întâi la Ceamurlia de Jos. Aici Yves Grasa a cumpărat un fost conac, Întins pe mai multe hectare. În spatele unui portic impresionant, sculptat cu migală în lemn, se văd mai mult construcţii, unele neterminate încă.
Şeful de post, Ionică Mihăilă, nu l-a mai văzut pe francez de vreun an: “Aici are doar un paznic, îl cheamă Tudor Filip”. Apare şi paznicul, bălăngănindu-se pe o bicicletă, imediat ce ne apucăm să fotografiem şi să filmăm conacul. Nu ştie cum să procedeze: ne-ar lua la rost, dar îşi dă seama că măcar strada nu e a francezului. Nu l-a mai văzut nici el de mult pe patronul său şi ne trimite în comuna Mihai Bravu, unde acesta locuieşte.
Soţia şefului de post e angajata francezului
În satul copleşit de sărăcie, pe o stradă plină de gropi şi noroi, după un bloc sinistru construit în vremea când regimul comunist voia să îi transforme pe ţărani în orăşeni, se ridică o vilă semeaţă, la care se lucrează încă la finisajele exterioare. Din curte iese o bătrânică: “Aici e sediul firmei, dar domnul francez nu e aici. Încercaţi la poliţie, că soţia şefului de post este secretara firmei”.
Şeful de post a confirmat cu lejeritate informaţia legată de soţia sa şi ne-a spus că francezul nu e în ţară. S-a oferit să ne dea numărul de telefon al administratorului firmei, Corneliu Dogaru.
Francezul dă vina pe primarul Ivan Ignat
“Am fost împreună cu domnul Yves Grasa la primarul comunei Slava Cercheză, Ivan Ignat. Dânsul ne-a spus că putem să nivelăm terenul în acel loc şi asta am şi făcut. Nu am ştiut că acolo se află un monument arheologic”.
Declaraţia pe care francezul Yves Grasa a dat-o la Poliţia Tulcea este asemănătoare: “În primăvara lui 2006, cu ocazia unei vizite a terenurilor cu Primarul, Dl. Ignat, i-am cerut dacă era posibil să cureţe şi să niveleze un dâmb mic situat la circa 2 km de panoul de protecţie al citadelei IBIDA, pentru a facilita lucrările la o parcelă de pământ. După aprobarea Primarului (cu toată posibilitatea unei neînţelegeri de limbă), acest dâmb fiind în afara zonei protejate nefiind nici semnalizat, nici balizat, am început lucrările de nivelare”.
Primarul îi contrazice însă pe cei doi. Contactat de DEZVĂLUIRI primarul Ignat a declarat că nu a ştiut nimic despre intenţia francezului de a săpa în acel perimetru: “Doar nu eram nebun să îl trimit să lucreze în acea zonă. Degeaba încearcă să dea vina pe mine”.
Yves Grasa a supravegheat personal distrugerea 
La doi ani după nefericitul eveniment, complexul monahal creştin e acoperit de buruieni care maschează intervenţia brutală asupra zidurilor. Paznicul Costel, angajat al Institutul de Cercetari Ecomuzeale – ICEM Tulcea, îşi aminteşte cum, în tragica zi, a văzut buldozerul firmei şi jeepul patronului Yves Grasa, trecând pe lângă casa lui, dar nu şi-a închipuit că merg exact în complexul paleocreştin. După numai o oră, paznicul s-a dus în recunoaştere, dar răul era deja făcut: excavatorul spărgea de zor zidurile monumentului, iar francezul supraveghea operaţiunea. A încercat să îi spună să se oprească, dar până la venirea translatorului, buldozerul şi-a văzut de treabă, francezul pretextând că nu înţelege limba română şi nici măcar limbajul trupului.
Agri France are antecedente
Francezul de la Agri France nu poate să invoce necunoaşterea specificului zonei, pentru că au avut antecedente. În urmă cu trei ani, ei au intrat cu plugurile într-o necropolă ce aparţinea cetăţii Ibida. “Eu le spusesem de mai multe ori că acolo este cimitir şi le delimitasem zonele protejate, unde nu aveau voie să intre. Cu toate astea, ei s-au apucat să sape exact acolo, şi încă noaptea! Când am ajuns acolo, era dezastru. Am văzut oase şi capete de morţi peste tot. Au venit şefii mei de la Tulcea, iar francezii au minţit că nu au ştiut că în zonă erau vestigii şi au promis că se cuminţesc. Atunci lucrurile au rămas aşa, iar reprezentanţii firmei nu au suportat consecinţele dezastrului pe care l-au făcut ”, povesteşte paznicul sitului arheologic.
Nici Arheologul Dorel Paraschiv de la ICEM Tulcea, şeful şantierului arheologic din zonă, nu crede în argumentul francezului, acela că nu ştia de prezenţa monumentului arheologic: “Nu înteleg ce au căutat acolo. Noi le-am spus de mai multe ori că zona e protejată, iar ei lucrau o altă bucată de teren. Nu ştiu de ce au venit exact la monument”.
Deşi cazul pare simplu în ceea ce priveşte strângerea de probe, se împlinesc doi ani de când dosarul s-a plimbat de la poliţia Tulcea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, timp în care au fost luate doar două declaraţii, francezului Yves Grasa şi primarului Ivan Ignat.
Monument unic în România
Monumentul creştin de lângă cetatea Ibida a fost descoperit în anul 1987, de către arheologii Andrei şi Cristina Opaiţ. Complexul paleocreştin cuprinde două bisericuţe cu câte o singură navă, o capelă cu absidă şi diferite anexe înconjurate de o incintă. Monumentul a fost datat de către arheologi între a doua jumătate a sec. IV şi prima parte a sec. VII p. Chr. Aşezământul călugăresc cuprindea şi prima şcoală de teologie de pe actualul teritoriu al României, la care se pare că au studiat episcopi şi teologi dobrogeni. Deşi cercetătorii au săpat o suprafaţă restrânsă, din cauza lipsei de fonduri, au constatat mai multe niveluri de locuire şi au scos la lumină un tezaur din aur. Săpătura arheologică a fost apoi acoperită cu o folie de plastic, peste care a fost pus pământ, pentru protecţie împotriva intemperiilor, dar şi a căutătorilor de comori. Mai ales că un studiu de specialitate asupra cetăţii Ibida precizează că zona “a fost ţinta traficanţilor de antichităţi”.
