Cei doi vieţuitori sunt stareţul şi o femeie de 30 de ani, lucru interzis de canoanele Bisericii
„E proprie stelei lumina din jurul ei; tot aşa sunt proprii cinstitorului şi temătorului de Dumnezeu simplitatea şi smerenia. Căci nu este alt semn care să facă cunoscuţi şi să arate pe ucenicii lui Hristos decât cugetul smerit şi înfăţişarea umilită-Isihie Sinaitul”, stă scris pe o cruce din curtea Mănăstirii Izvorul Tămăduirii Măcin.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Oricine intră în curtea mănăstirii ridicate în anul 2005 într-un cadru natural pitoresc, lângă Parcul Naţional Munţii Măcinului, realizează pe loc că de la vorbe la faptă e o distanţă uriaşă, iar cuvintele frumoase au uneori rolul de a masca adevăruri incomode. Smerenia şi modestia se traduc la Mănăstirea Măcin prin vile cochete cu finisaje de lux, aer condiţionat, balcoane cu fier forjat, 
tâmplărie de termopan de cea mai bună calitate, gazon. Toate acestea par cu atât mai nepotrivite cu cât în mănăstire trăiesc, de câţiva ani buni, doar două persoane: stareţul Ieronim şi… o femeie de vreo 30 de ani.
Icoană… vindecătoare de cancer?
Banii pentru toate aceste investiţii inutile au venit de la credincioşi, lucru ce ne-a fost confirmat de
o femeie de afaceri din zonă, care frecventează mănăstirea: „Suntem mai mulţi oameni de afaceri care îl ajutăm pe părintele. El e un om deosebit şi a reuşit să facă multe lucruri, a adus aici multe moaşte şi o icoană făcătoare de minuni. Îi este şi dânsului greu în pustietatea asta”. (Şi noi care credeam că tocmai acesta e fundamentul călugăriei… ).
Şi cum moaştele şi minunile sunt cele care îi atrag ca un magnet pe „credincioşi”, am încercat să vedem ce relicve deţine Mănăstirea Izvorul Tămăduirii Măcin.
Conform declaraţiilor oferite de stareţul Ieronim jurnaliştilor de la Gazeta de Dobrogea, în mănăstire s-ar afla: câteva icoane cu pietre preţioase şi semipreţioase de la Muntele Athos şi de la Ierusalim, icoana vindecătoare de cancer (!!!) a Maicii Gerontissa, fragmente din veşmântul Sfântului Ioan Rusul, fragmente din Stejarul de la Mamvri, moaşte ale Sfinţilor Mucenici ucişi de perşi la anul 614 şi de la Sfinţii 14.000 de prunci ucişi de Irod şi un fir din rasa Sfântului Ioan Iacob din Pustiul Hozeva.
Moaştele nu au acte de autenticitate
Am stat şi noi de vorbă cu stareţul Ieronim pentru a afla provenienţa acestor relicve, mai ales în contextul în care Patriarhia a impus tuturor Episcopiilor să adune documentele de provenienţă a moaştelor depuse spre închinare în biserici şi mănăstiri. (Reamintim că decizia Patriarhiei vine ca urmare a solicitărilor ziarului DEZVĂLUIRI, care a prezentat mai multe cazuri de moaşte false. Cel mai flagrant exemplu a fost tot în Episcopia Tulcii, la Mănăstirea Celic Dere, unde credincioşii s-au închinat ani buni la „moaşte” de oi şi porci). Iată explicaţiile stareţului de la Măcin:
– Sfinţii 14.000 de prunci ucişi de Irod şi Sfinţii Mucenici ucişi de perşi la anul 614 – moaşte donate de Maica Pantelimona de la Mănăstirea Văratec (act de donaţie neînsoţit de acte de autenticitate) „Nu am întrebat-o pe Maica Pantelimona dacă are acte de autenticitate sau provenineţă pentru aceste moaşte. Mie mi-a făcut actul de donaţie şi atât”
-Mandibula Sfântului Siluan Athonitul – act notarial obţinut la un birou notarial din Constanţa (!) „Ucenicul meu, Marian, le-a primit de la un pustnic, când a fost la Muntele Athos şi nu avea nimic la mână”.
-Fir din rasa Sfântului Ioan Iacob din Pustiul Hozeva – „Mi l-a dat o măicuţă de la Ierusalim care a stat şi la Techirghiol, Maica Fotinia, dar nu mi-a scris nimic, nu mi-a dat nimic la mână”.
Reprezentanţii Episcopiei Tulcii nu cunosc canoanele Bisericii!?
Reprezentanţii Episcopiei Tulcii consideră că nu e nicio problemă ca aceste moaşte cu provenienţă şi autenticitate incerte să fie expuse spre închinare credincioşilor. Părintele Consilier Bisericesc ne-a declarat că toate documentele la care se referă părintele stareţ au fost trimise la Patriarhie pentru a fi analizate. Doar dacă se va demonstra că aceste moaşte nu sunt autentice, ele vor fi retrase.
Acelaşi oficial al Episcopiei Tulcii consideră că nu este nicio problemă ca o femeie să locuiască într-o mănăstire de călugări chiar şi ani de zile, sub pretext că „mai ajută la bucătărie” şi că acest lucru nu ar încălca regulile bisericeşti.
Canoanele Bisericii îl contrazic:
-„Să nu vieţuiască (locuiască) într-o mănăstire călugări şi călugăriţe, căci împreună-vieţuirea prilejuieşte adulter. Să nu aibă călugărul vorbire slobodă cu călugăriţa, sau călugăriţa să vorbeasca deosebit cu călugărul, nici să se culce călugărul în mănăstire femeiască, nici să mănânce călugariţa singură împreună cu acela”. – Sfântul Vasile cel Mare.
–„Monahismul este obştea sau tabăra creştinilor alcătuită numai din bărbaţi sau numai din femei, care au o chemare şi o evlavie deosebită de a trăi intens viaţa creştină, după sfaturile evanghelice. Nici femeia să nu doarmă în mănăstire de bărbaţi, nici bărbatul în cea de femei, deoarece credincioşii trebuie scutiţi de orice sminteală sau scandal, îndemnîndu-se către o viaţă cuviincioasă şi cu sârguinţă pentru Dumnezeu. Iar dacă cineva ar face aceasta, fie cleric, fie laic să se afurisească”. – Nicodim Sachelarie – Pravila bisericească.
