CONSTANTA ARE 14 MII DE INFRACTORI NECUNOSCUTI
Ati tras ceva sfori privind demiterea lui Victor Popescu?
În primul rând nu sunt de acord cu astfel de gesturi, sau actiuni de maniera asta, e de-a dreptul înjositor pentru mine ca om sa “trag sfori”, mai ales când este vorba de un coleg de-al meu. Categoric nu, pentru ca nu aveam de ce.
Câte dosare nesolutionate ati gasit când ati venit aici?
Sunt 2400 de plângeri cu autori cunoscuti
Sunt 2400 de plângeri cu autori cunoscuti
Si cu autori necunoscuti?
14500.
14500.
Câte dosare nerezolvate ati lasat la Sibiu?
Am lasat în jur de 700-800 cazuri penale nerezolvate, cu autori cunoscuti si în jur de 2600 cazuri cu autori necunoscuti.
Am lasat în jur de 700-800 cazuri penale nerezolvate, cu autori cunoscuti si în jur de 2600 cazuri cu autori necunoscuti.
Câta încredere aveti în noii dumneavoastra adjuncti?
Cred ca dumneavoastra stiti foarte bine, ca numirea si eliberarea din functie a adjunctilor nu tine de competenta Inspectoratului Judetean. Ei sustin un concurs pentru acest post. Sunt monitorizati privind activitatea lor pentru Inspectoratul General al Politiei.
Cred ca dumneavoastra stiti foarte bine, ca numirea si eliberarea din functie a adjunctilor nu tine de competenta Inspectoratului Judetean. Ei sustin un concurs pentru acest post. Sunt monitorizati privind activitatea lor pentru Inspectoratul General al Politiei.
Dar dumneavoastra aveti încredere în ei?
În primul rând, sunt un om care n-ar accepta niciodata sa nu aiba încredere în semenii lui, cu atât mai mult în colegii sai. Sunt convins ca la învestirea lor, CV-ul si ceea ce dumnealor au prezentat au reprezentat probabil elemente care au cântarit mult, plus examenul care a fost cel mai important în ceea ce priveste numirea lor. Cât despre experienta fiecaruia dintre ei, e prematur sa ma exprim dupa doar o luna si jumatate de când conlucram efectiv.
În primul rând, sunt un om care n-ar accepta niciodata sa nu aiba încredere în semenii lui, cu atât mai mult în colegii sai. Sunt convins ca la învestirea lor, CV-ul si ceea ce dumnealor au prezentat au reprezentat probabil elemente care au cântarit mult, plus examenul care a fost cel mai important în ceea ce priveste numirea lor. Cât despre experienta fiecaruia dintre ei, e prematur sa ma exprim dupa doar o luna si jumatate de când conlucram efectiv.
Credeti ca politistii din Constanta sunt mai corupti decât cei din Sibiu?
Eu zic sa nu facem comparatie între Sibiu si Constanta, ci propun sa vorbim despre politisti în general, pentru ca politist poate fi orice persoana care a urmat cursurile unei scoli de agenti, sau a unor academii, ori a fost recrutat din surse interne. Un politist e politist si la Constanta, Sibiu, Baia Mare, Timisoara, sau Botosani. Practica demonstreaza faptul ca si în rândul politistilor exista oameni care se complac în acest mod de a-si “rotunji” câstigurile, prin mita. Este un lucru dezonorant si un lucru care nu face decât sa produca o imagine per ansamblu nefavorabila fata de marea majoritate de politisti care îsi fac treaba. Însa padure fara uscaturi nu exista si cred ca mai este foarte mult de lucru pâna la schimbarea mentalitatii politistilor, care au ramas în urma gândindu-se ca înca se mai poate merge în directia asta. Noi facem parte dintr-o familie mare a Uniunii Europene, unde schimbul de date nu se mai realizeaza la nivelul unui judet, a unei regiuni, sau a tarii. Apar conexiunile transfrontaliere si nimeni nu va pune la dispozitia unei structuri date si informatii, atât timp cât mai apar si tradatori. Nu cred ca numai în România sunt politisti care au astfel de “apucaturi” si sunt convins ca daca nu vor fi ajutati de alte institutii se vor risca.
Eu zic sa nu facem comparatie între Sibiu si Constanta, ci propun sa vorbim despre politisti în general, pentru ca politist poate fi orice persoana care a urmat cursurile unei scoli de agenti, sau a unor academii, ori a fost recrutat din surse interne. Un politist e politist si la Constanta, Sibiu, Baia Mare, Timisoara, sau Botosani. Practica demonstreaza faptul ca si în rândul politistilor exista oameni care se complac în acest mod de a-si “rotunji” câstigurile, prin mita. Este un lucru dezonorant si un lucru care nu face decât sa produca o imagine per ansamblu nefavorabila fata de marea majoritate de politisti care îsi fac treaba. Însa padure fara uscaturi nu exista si cred ca mai este foarte mult de lucru pâna la schimbarea mentalitatii politistilor, care au ramas în urma gândindu-se ca înca se mai poate merge în directia asta. Noi facem parte dintr-o familie mare a Uniunii Europene, unde schimbul de date nu se mai realizeaza la nivelul unui judet, a unei regiuni, sau a tarii. Apar conexiunile transfrontaliere si nimeni nu va pune la dispozitia unei structuri date si informatii, atât timp cât mai apar si tradatori. Nu cred ca numai în România sunt politisti care au astfel de “apucaturi” si sunt convins ca daca nu vor fi ajutati de alte institutii se vor risca.
Ati aflat de dosarul terenurilor cu revolutionarii de la Eforie, cazul Brailoiu?
Eu am spus ca sunt 2400 de dosare cu autori cunoscuti la ora actuala. La nivelul inspectoratului nimeni nu poate sa stie, nu am cum sa cunosc toate aceste dosare, mai ales ca eu am anumite atributii foarte exacte în fisa postului meu. Pot sa intervin în ceea ce înseamna celeritatea solutionarii dosarelor penale. Cel care conduce, coordoneaza si controleaza activitatea de cercetare penala este procurorul. Exista o mentiune si o prevedere în codul de procedura penala. S-a dat solutia de începere a urmaririi penale, dar nu stiu daca a fost sau nu confirmata de catre Parchet.
Banuiesc faptul ca aceasta începere a urmaririi penale se ia în functie de materialele prezentate de politist?
Sigur, deci politistul nu poate sa prezinte preferential doar anumite materiale. Poate sa efectueze niste acte de urmarire penala, cu greseli sau fara, la nivelul administrarii unei probatiuni corecte. Nici într-un caz nu poate sa ascunda. Or aici exista acel canal de comunicare dintre Politia Judiciara, cea care are calitatea si atributiile pe administrarea de probe si institutia Parchetului, care conduce si coordoneaza cazul.
Sigur, deci politistul nu poate sa prezinte preferential doar anumite materiale. Poate sa efectueze niste acte de urmarire penala, cu greseli sau fara, la nivelul administrarii unei probatiuni corecte. Nici într-un caz nu poate sa ascunda. Or aici exista acel canal de comunicare dintre Politia Judiciara, cea care are calitatea si atributiile pe administrarea de probe si institutia Parchetului, care conduce si coordoneaza cazul.
Acest “caz Brailoiu” contine foarte multe probe incontestabile si tocmai de aceea am insistat sa ne raspundeti daca ati luat cunostiinta de el.
Nu pot sa contest ceea ce-ati spus! Dar din moment ce dosarul este la Parchet, nu l-am vazut. În atributele inspectorului-sef nu este doar segmentul acestor cauze penale, aceste dosare ale cazurilor cu autori cunoscuti. Dovada ca un inspector-sef trebuie sa cunoasca marile cauze, sa le abordeze din punct de vedere al celeritatii si sa le urmareasca. Cel care stabileste termenul si actele care trebuie efectuate este doar procurorul sau seful lui nemijlocit. Eu nu pot sa intervin, ca sa spun asta în audienta. Eu pot doar sa adaug: “Ai acest dosar de 4-5 ani de zile. Ce-ai facut pâna acum?” Cred ca trebuie sa întrebati institutia Parchetului.
Nu pot sa contest ceea ce-ati spus! Dar din moment ce dosarul este la Parchet, nu l-am vazut. În atributele inspectorului-sef nu este doar segmentul acestor cauze penale, aceste dosare ale cazurilor cu autori cunoscuti. Dovada ca un inspector-sef trebuie sa cunoasca marile cauze, sa le abordeze din punct de vedere al celeritatii si sa le urmareasca. Cel care stabileste termenul si actele care trebuie efectuate este doar procurorul sau seful lui nemijlocit. Eu nu pot sa intervin, ca sa spun asta în audienta. Eu pot doar sa adaug: “Ai acest dosar de 4-5 ani de zile. Ce-ai facut pâna acum?” Cred ca trebuie sa întrebati institutia Parchetului.
Îl cunoasteti pe politistul Pesterau?
Da, am auzit de el.
Da, am auzit de el.
Si în ce relatii sunteti cu el?
Deci eu am auzit de el, dar nu l-am vazut la fata, n-am stat de vorba personal.
Deci eu am auzit de el, dar nu l-am vazut la fata, n-am stat de vorba personal.
Ce ati auzit de el?
Am auzit ca era detasat la Cernavoda, dar n-am auzit numai de domnul Pesterau. Am gasit o situatie un pic neconforma cu statul de organizare si cu organigrama IPJ-ului. Când diverse grade erau “detasate” pe o pozitie în stat si îsi desfasurau activitatea în alt domeniu, am solicitat aceasta “detasare”, modul în care se lucreaza, i-am enumerat, citindu-i pe toti, si am retinut numele lui. Pesterau nu e orice nume, nu e comun adica. Si am zis: “Toata lumea la posturile lor”.
Am auzit ca era detasat la Cernavoda, dar n-am auzit numai de domnul Pesterau. Am gasit o situatie un pic neconforma cu statul de organizare si cu organigrama IPJ-ului. Când diverse grade erau “detasate” pe o pozitie în stat si îsi desfasurau activitatea în alt domeniu, am solicitat aceasta “detasare”, modul în care se lucreaza, i-am enumerat, citindu-i pe toti, si am retinut numele lui. Pesterau nu e orice nume, nu e comun adica. Si am zis: “Toata lumea la posturile lor”.
De când ati venit au existat cereri din partea interlopilor sa vina în audienta la dumneavoastra?
Nu a existat niciun fel de cerere.
Nu a existat niciun fel de cerere.
Deci n-a venit niciun interlop?
Nu
Nu
Dar au încercat sa va contacteze?
Pe mine? Nu! Exclus…
În cât timp vom avea la Constanta o politie eficienta?
Cred ca discutia începe sa se îndrepte catre ceva nu tocmai real. Nu putem spune ca Politia Constanta este ineficienta, dar putem vorbi despre niste disfunctionalitati ale activitatii acesteia, de un management incorect practictat, sau ineficient, dar asta depinde în primul rând de noi, de mine si de colegii mei, de tot ceea ce înseamna structura organizatorica. Politia ca institutie de structura individuala nu ar avea eficienta si tocmai de aceea interfereaza cu institutii, organizatii, institutii guvernamentale sau nonguvernamentale, sau, ca si în acest caz, cu mass-media, care este, sau ar trebui sa fie unul dintre partenerii nostri. Nu mai vorbesc de ceea ce înseamna autoritati, sau populatie. Sigur, eforturile trebuie sa vina prima data dinspre noi, iar noi sa devenim credibili în fata institutiilor, în fata dumneavoastra, dar în primul rând credibili în fata cetateanului. Aceasta credibilitate, însa, nu poate exista daca dumneavoastra spuneti ca politia nu a fost credibila sau eficienta. Repet faptul ca lucrurile, spuse asa, sunt un pic exagerate, pentru ca am foarte multi colegi pe care i-am vazut cum lucreaza si îmi dau seama ca sunt oameni deosebiti, profesionisti, care au preocupari pentru aceasta activitate, meseria lor. Sigur, sunt si oameni care nu se implica. Vorbim de coruptia interna, iar în calitatea de manageri avem o singura obligatie si anume aceea de a ne trage de mâneca reciproc si a spune: “Nu e bine ceea ce faci!”. Si acel coleg trebuie sa înteleaga faptul ca trebuie sa renunte la anumite atitudini de neimplicare în munca, de lipsa de solicitudine, de operativitate, de receptivitate, ca trebuie sa fie respectuos si sa aiba o atitudine cuviincioasa fata de oricine se prezinta în fata lui. Asta nu înseamna ca nu trebuie sa fie ferm, sa aplice legea, dar conteza foarte mult si modul în care acesta se adreseaza unui cetatean. Daca unui copil, în calitatea de parinte, îi spui: “N-ai facut aia!”, acel copil refuleaza o neîncredere. Dar daca acelui copil îi expui: “Uite, ai facut asta, nu e bine, ar trebui sa faci asa!”, cred ca este o chestie care va avea doar efecte pozitive. Aici trebuie sa lucram foarte mult. La constientizarea acestei atitudini, dar inspectorul-sef nu face decât sa dea pârghiile, sa dea tintele. Inspectorul-sef asigura logistica, urmareste ceea ce înseamna solicitudine din partea subordonatilor, vine cu solutii viabile la solicitarile lor. Conjugându-ne eforturile pe acest segment, parerea mea este ca se poate, însa nu trebuie sa existe numai o implicare a inspectorului-sef, sau numai cea a politiei. E nevoie de implicarea tuturor celor cu care întretinem diverse colaborari. Implicarea tuturor înseamna: de la cetatean, pâna la institutiile cu functii asemanatoare. Politia este o institutie autonoma, dar nu izolata.
Cred ca discutia începe sa se îndrepte catre ceva nu tocmai real. Nu putem spune ca Politia Constanta este ineficienta, dar putem vorbi despre niste disfunctionalitati ale activitatii acesteia, de un management incorect practictat, sau ineficient, dar asta depinde în primul rând de noi, de mine si de colegii mei, de tot ceea ce înseamna structura organizatorica. Politia ca institutie de structura individuala nu ar avea eficienta si tocmai de aceea interfereaza cu institutii, organizatii, institutii guvernamentale sau nonguvernamentale, sau, ca si în acest caz, cu mass-media, care este, sau ar trebui sa fie unul dintre partenerii nostri. Nu mai vorbesc de ceea ce înseamna autoritati, sau populatie. Sigur, eforturile trebuie sa vina prima data dinspre noi, iar noi sa devenim credibili în fata institutiilor, în fata dumneavoastra, dar în primul rând credibili în fata cetateanului. Aceasta credibilitate, însa, nu poate exista daca dumneavoastra spuneti ca politia nu a fost credibila sau eficienta. Repet faptul ca lucrurile, spuse asa, sunt un pic exagerate, pentru ca am foarte multi colegi pe care i-am vazut cum lucreaza si îmi dau seama ca sunt oameni deosebiti, profesionisti, care au preocupari pentru aceasta activitate, meseria lor. Sigur, sunt si oameni care nu se implica. Vorbim de coruptia interna, iar în calitatea de manageri avem o singura obligatie si anume aceea de a ne trage de mâneca reciproc si a spune: “Nu e bine ceea ce faci!”. Si acel coleg trebuie sa înteleaga faptul ca trebuie sa renunte la anumite atitudini de neimplicare în munca, de lipsa de solicitudine, de operativitate, de receptivitate, ca trebuie sa fie respectuos si sa aiba o atitudine cuviincioasa fata de oricine se prezinta în fata lui. Asta nu înseamna ca nu trebuie sa fie ferm, sa aplice legea, dar conteza foarte mult si modul în care acesta se adreseaza unui cetatean. Daca unui copil, în calitatea de parinte, îi spui: “N-ai facut aia!”, acel copil refuleaza o neîncredere. Dar daca acelui copil îi expui: “Uite, ai facut asta, nu e bine, ar trebui sa faci asa!”, cred ca este o chestie care va avea doar efecte pozitive. Aici trebuie sa lucram foarte mult. La constientizarea acestei atitudini, dar inspectorul-sef nu face decât sa dea pârghiile, sa dea tintele. Inspectorul-sef asigura logistica, urmareste ceea ce înseamna solicitudine din partea subordonatilor, vine cu solutii viabile la solicitarile lor. Conjugându-ne eforturile pe acest segment, parerea mea este ca se poate, însa nu trebuie sa existe numai o implicare a inspectorului-sef, sau numai cea a politiei. E nevoie de implicarea tuturor celor cu care întretinem diverse colaborari. Implicarea tuturor înseamna: de la cetatean, pâna la institutiile cu functii asemanatoare. Politia este o institutie autonoma, dar nu izolata.
