Minerii de la Altin Tepe sunt prizonierii unei localitati care nu e nici sat nici oras, ci mai curand un lagar, in care sunt locuri de munca pentru doar cinci dintre ei. Interesele mafiote protejate de stat le-au furat oamenilor tot: locurile de munca, apa de baut, sperantele de viitor. Mina a fost inchisa sub pretextul ca nu mai era minereu, dar oamenii stiu ca acesta este un pretext. Carciumarul Prodan a pus mana pe fieru vechi pe care l-a vandut in port, dupa ce a imprumutat societatea cu bani de salarii.Conform scenariului, Mina de la Altin Tepe, ca si celelalte ce apartin Minvest Deva vor fi probabil subevaluate si vandute unor investitori „strategici”
Un articol de MIHAI RAZVAN ROTARU
La Altin Tepe, o mie de fosti mineri isi duc zilele din amintiri. Amintiri ale vremurilor in care coborau in fiecare zi in subteran, fara a stii daca se vor mai intoarce. Zile si nopti in care impingeau vagonetele vechi de o suta de ani, prin apa si praf, acoperiti de un intuneric coplesitor. De ce ar regreta cineva aceste conditii de munca? Pentru ca dupa ce exploatarea a fost inchisa minerii au ramas prizonierii coloniei in care au fost adusi in perioada comunista, vrajiti de mirajul aurului de la Altin Tepe(in traducere din limba turca, Dealul cu aur) si al salariilor mari. Prizonierii unei localitati care nu e nici sat nici oras, ci mai curand un lagar, in care sunt locuri de munca pentru doar cinci dintre ei. O capcana a timpului si a mizeriei.
Un drum prost ne duce pe un deal de praf rosu cuprifer care inabuse orice urma de viata. Muntii de steril sunt peste tot si stau sa se pravaleasca peste blocurile meschine, ridicate in graba de „specialistii” din Epoca de Aur, pentru tinerii mineri. O forfota de neinchipuit in alta parte a cuprins asezarea, in dupa-amiaza de august. E ora la care vine apa, doar lunea si joia. Toata suflarea, batrani, copii si cei cativa adolescenti care inca nu au plecat prin alte locuri, cara apa in bidoane de plastic. Pe vremea cand mina era deschisa, apa potabila era adusa la robinete din exploatare, la fel ca si curentul electric, care trecea prin instalatiile industriale. Acum s-a sfarsit. Muntii de praf rosu le-au furat totul acestor oameni. Tineretea, sanatatea, viitorul. Apa se opreste si oamenii se aseaza la taifas in fata blocului, pe cele cateva banci cu lemnul mancat de timp. „Nimanui nu ii pasa de noi, am ramas aici uitati de lume, sub dealul asta. Inainte de 89 era bine. Aveam salarii mari si puteam sa ne intretinem familiile. Pai, eu luam numai la lichidare 6000 de lei. Fara sa mai socotim si avansul. Erau bani atunci. Acum au inchis mina si ne-au lasat pe drumuri. Au gasit scuze ca se terminase depozitul de minereu si ca, oricum, era de calitate proasta. Dar asta e o mare minciuna. Toti oamenii de aici stiu ca au fost interese, dar le este frica sa vorbeasca”, se plange unul dintre ei, Dumitru Arhip, privind cu nostalgie in vale, spre sosea. Acolo unde incepe lumea normala, in care exista apa, locuri de munca, sperante de viitor.
Cel de-al treilea zacamant de cupru din Europa
Colonia de la Altin Tepe a fost infiintata in 1955, iar in „vremurile bune” aducea mult a oras. Altin Tepe a avut cinematograf cu proiectie, chiar inaintea resedintei de judet, Tulcea, iar in 1976 s-a construit aici chiar si un strand, acum paraginit si inutil, intr-o margine a asezarii. Datele statistice arata ca din 1980 pana in 1997 s-au extras din mina Altin Tepe 226, 31 kg de aur si 5.774 kg de argint. La fiecare tona obtineau trei grame de argint. Cantitatile de cupru erau, desigur, mult mai mari. Acesta era incarcat in vagoane si dus la centrele de flotatie. La Navodari se prelucra pirita, la Zlatna, cuprul, la Galati, fierul. Tot din informatii oficiale am aflat ca exploatarea zacamintelor de la Altin Tepe se face, la nivel industrial, de peste un secol, caci zacamantul de aici are cea mai bogata concentratie de cupru din tara, 1.6-2.8%, un procent considerabil daca il comparam, spre exemplu, cu cel din exploatarea Balan, unde este de numai 0.4-0.6%. De aceea, specialistii sunt de parere ca, intr-un clasament european, procentul de cupru de la Altin Tepe ocupa locul al treilea. In vremurile bune, de la mina din judetul Tulcea se extrageau zilnic 2500 de tone de minereu; in ultimul an de functionare, 2003, cantitatea scazuse la doar 450 de tone.
Radiografia decaderii
Dupa 1989, activitatea la Altin Tepe a inceput sa se restranga progresiv. Criza a fost evidenta atunci cand conducerea minei a inceput sa imprumute bani de la patronul singurului „centru comercial” din localitate, pentru a putea plati salariile muncitorilor. In 1991, din 618 muncitori 359 au ramas in somaj tehnic. Sase ani mai tarziu, in 1997, au mai ramas 222 de persoane cu loc de munca, din 480. De-a lungul a patru luni, august – noiembrie 2002, personalul a fost redus cu 525. Pana la 24 martie 2003 mina Altin Tepe a fost scoasa din uz, iar subventiile s-au ridicat la 28 de miliarde 850 milioane de lei. Momentul de criza a fost pigmentat cu revolte spontane ale ortacilor care s-au blocat sub pamantul pe care il scormoneau de ani de zile. Liderul sindical din acea vreme, Vasile Samoila, a ridicat din umeri, iar lucrurile au ramas la fel. Probabil de aceea fostii mineri nici nu vor sa mai auda acum de el. Ei spun ca dupa ce s-a inchis mina Samoila a plecat, caci isi facuse deja cartile pentru o functie mai buna in alta parte.
Spre maruntaiele pamantului
Un drum abrupt ne poarta pe muntele de steril. Ne insoteste un fost maistru la mina, Costica Ivancea. Ne poarta printre daramaturi si resturi de agregate. Acolo si-a lasat cei mai frumosi ani, ca si majoritatea oamenilor din vale. Un turn ca de biserica catolica, abandonat, marcheaza locul in care ortacii coborau pe vremuri in infernul negru. Se urcau cu totii intr-o cusca metalica ce era coborata cu un scripete in maruntaiele pamantului. Acum a ramas un put infiorator inchis cu un gard de sarma, sa nu cada vreun neatent in hauri. In turn si-au facut cuib ciorile, prevestind alte si alte zile negre. In jur totul e decadere. Cladiri-anexa ruinate, resturi de instalatii, cabluri metalice. Ivancea isi aminteste ca fiecare muncitor a primit la disponibilizare cam 125 de milioane. Cei care au putut, s-au mutat la oras, intuind faptul ca la Altin Tepe urmeaza vremuri grele. Cu toate promisiunile de relansare economica a zonei. Cu toate proiectele guvernamentale bune doar pentru a completa statistici. Si a justifica salariile barosane ale unor functionari de prin ministere. Majoritatea minerilor au plecat in Navodari si Tulcea. Opt dintre muncitori nu au primit nimic, caci nu aveau destula vechime. Intr-o incercare disperata de a sensibiliza pe cineva ei s-au inchis in mina. Zadarnic insa. Li s-a spus ca unde-i lege, nu-i tocmeala si au ramas fara salarii compensatorii, dupa o intalnire intre subprefectul judetului Tulcea, Vladimir Manastireanu si reprezentantii Ministerului Industriei si Resurselor.
Carciumarul Prodan, baronul fierului vechi
Discutia a continuat la crasma localitatii asezata, unde in alta parte decat chiar sub dealul de steril, dominat de turnul amenintator si acum inutil. Patru mese din fier, infipte in ciment, cu scaunele sudate. Votca ieftina, bere, tigari marca Zorro. Pahare ciobite si oameni tristi, fara nici un Dumnezeu, fara nici o asteptare. Intr-un colt, patronul, imbracat doar cu pantaloni scurti, un barbat sigur pe el, autosuficient. El e adevaratul stapan al „lagarului” de la Altin Tepe, singurul angajator. Un barbat mai in varsta, cu atitudine de agricultor docil, trecut prin multe, ii face masaj pe spatele ars de soare. La sfarsit primeste in schimb o bere, pe care si-o ia singur din frigider. „Bula”, pe numele sau real Costel Prodan, e uns cu toate alifiile: „Eu cunosc multa lume si multa lume ma cunoaste pe mine. Eu tin toata asezarea asta, de la mine isi cumpara de mancare, la mine beau oamenii o bere. Mai dau si pe datorie, pe caiet cum se spune, dar asta e, oamenii sunt saraci. Am fost dat si la televizor fiindca vand pe datorie, dar ce o sa imi faca? Mie nu mi-a fost frica nici pe vremea lui Ceausescu si nu imi e frica nici acum”, incearca sa ne imbrobodeasca patronul celui mai frecventat loc din Altin Tepe. Problemele lui Prodan nu se opresc insa aici. Oamenii locului spun ca el nu este strain de falimentarea minei si vanzarea agregatelor (vagonete, masini) ca fier vechi. In Altin Tepe se vorbeste ca Prodan ar fi pus la cale tarasenia impreuna cu persoane din conducerea minei; afaceristul a imprumutat societatea cu bani pentru plata salariilor tocmai pentru ca mai tarziu, nefiind bani pentru returnarea datoriei, sa ia in schimb fierul.
Statul inchide minele de-a valma
Altin Tepe nu este singura exploatare a Minvest Deva care se confrunta cu probleme. Oficialii anunta ca peste o suta de mineri de la Poiana Rusca-Teliuc vor fi disponibilizati in scurt timp. Directorul general al Companiei Minvest Deva, Pompiliu Crai, a declarat ca a solicitat inchiderea acestei filiale, unde sunt angajati 120 de mineri, deoarece aceasta nu-si mai poate achita datoria catre furnizorul de energie electrica. In mod similar, filiala Brad a companiei Minvest Deva ar putea fi inchisa de la 1 ianuarie 2007, in urma eliminarii subventiilor. Aceasta decizie poate fi evitata doar daca se vor gasi investitori strategici pentru dezvoltarea activitatii miniere in zona, a declarat cu prilejul unei vizite la Deva, ministrul economiei si comertului, Codrut Seres. Conform datelor furnizate de minister, numarul persoanelor din domeniul minier care urmeaza sa fie disponibilizate va creste cu 1.085, ridicand la 8.713 totalul angajatilor disponibilizati pana la sfarsitul acestui an, potrivit unei hotarari de Guvern privind reducerea subventiilor si a pierderilor in acest sector. Executivul a decis marirea numarului persoanelor ce urmeaza sa fie disponibilizate in acest an numai la Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului Minvest Deva de la 1250 la 1370.
Investitori strategici-praf in ochi
Pentru a mai calma spiritele, Ministerul Industriilor si Comertului a lasat sa se inteleaga ca exploatarile miniere apartinand de Minvest Deva ar putea fi incluse intr-un program de privatizare in baza unor „premise favorabile pe plan international” privind pretul cuprului. Alte exploatari miniere ar putea, in opinia oficialilor ministerului, sa se constituie in societati mixte, impreuna cu investitori privati, prin concesionarea unor perimetre de exploatare si participarea cu activele existente, in timp ce aportul investitorului privat ar trebui sa fie in bani si asigurarea locurilor de munca. Cu toate acestea, nimic concret nu s-a produs inca. Nesiguranta muncitorilor din acest domeniu s-a accentuat, investitiile au scazut, iar disponibilizarile au continuat pana la limita inferioara de functionare a unor unitati miniere. Dincolo de explicatiile „linistitoare” si chiar optimiste ale oficialilor ministerului, se ascunde o realitate total diferita. Caci ramane intrebarea cum a fost posibil sa se ajunga in aceasta situatie. Cum li s-ar putea explica minerilor fara mina de la Altin Tepe ca afacerea nu mai era rentabila, cand ei stiu ca traiesc deasupra celui de-al treilea depozit de cupru din Europa? Sau cum li s-ar putea vorbi de parteneri strategici cand Minvest Deva a respins oferta generoasa a unui partener german, care intentiona sa valorifice apa scoasa din galerii impreuna cu reziduuri de cupru. Nemtii au facut teste si au ajuns la concluzia ca pot decanta cuprul din apa, astfel incat sa obtina un profit considerabil. Desi firma germana oferea bani buni, autoritatile romane au preferat sa lase apa rosiatica sa curga la vale, pe marginea drumului, inundand uneori curtile si gradinile oamenilor, „arzand” totul in cale. Si apoi sa ii concedieze pe ortaci si sa inchida mina din lipsa de fonduri!
Scenarii patentate pentru vinderea agregatelor ca fier vechi
O situatie similara, care demonstreaza ca in joc sunt interese meschine, s-a inregistrat la Baia de Aries, judetul Alba. Acolo, Conducerea Companiei Nationale a Cuprului, Aurului si Fierului Minvest Deva refuza sa cedeze administratiei locale din Baia de Aries o parte dintre activele exploatarii miniere „Ariesmin”, cu toate ca firma a fost inchisa si in zona nu se mai desfasoara nici o activitate economica. Reclamatia a venit din partea primarului orasului, Silviu Marzan. „Noi am cerut sa ni se dea in folosinta o serie de terenuri si cladiri pentru o perioada de 30 de ani, conform legii minelor. Dupa mai multe drumuri la Deva, ni s-a promis acest lucru. Consilierii locali au adoptat chiar si o hotarare de CL in acest sens”, a spus Marzan. El a adaugat ca acum conducerea Minvest i-a spus ca trebuie sa astepte pana cand apare proiectul de inchidere a minelor. „Sunt investitori care doreau sa infiinteze un atelier mecanic si o fierarie, dar activele nefiind in administrarea Primariei, nu am avut ce face. Suntem la cheremul Minvest”, a mai afirmat edilul. In prezent, in spatiile fostei exploatari miniere nu se mai produce nimic. Mai mult decat atat, firma care asigura paza activelor si-a retras personalul. „Paza o face, asa cum o face, personalul Ecomin Deva”, a mentionat Silviu Marzan, care a lasat sa se inteleaga ca exista interese pentru ca societatea sa ajunga in situatia uzinelor de la Zlatna, unde in prezent nu a mai ramas mare lucru de furat. Cel mai clar caz este cel al asa-numitei Uzine Noi din Zlatna, care a fost practic„rasa” in intregime, intai de lichidatori si apoi, dupa ce a ramas fara paza, de cautatorii de fier vechi, care au spart pana si peretii din beton.
O poveste fara sfarsit
Interlocutorul nostru, maistrul Ivancea, e din ce in ce mai trist, pe masura ce ne povesteste ca la Altin Tepe lucrurile s-au desfasurat dupa acelasi scenariu. Mai intai totul a fost taiat si dus la fier vechi, iar acum firma de paza SC Prod Security din Slobozia urmeaza probabil sa se retraga, caci nu le-a mai platit salariile angajatilor de patru luni. Omul isi mangaie resemnat mustata si mai ia o gura de bere. Stie ca nu mai e nimic de facut pentru Altin Tepe. Oamenii vor astepta probabil ca blocurile sa se prabuseasca in mod implacabil in haul de dedesubt, fara ca ei sa poata face ceva. Soarele grabit al amiezei ii mangaie tatuajul, un tanc, pe care si l-a facut in timpul armatei, la Craiova. Soarele se ascunde si el dispretuitor dupa blocurile din care a doua zi vor cobori fostii mineri si vor astepta cu infrigurare in centru ca unul dintre stapanii de pamanturi sa ii ia la muncile campului.
