Nu sunt fabricanții de spirt, dezinfectant, măști sau mănuși de unică folosință. Nu sunt fabricanții de aparate și kituri PCR, sau clinicile și laboratoarele care și-au înzecit cifra de afaceri pe baza testelor PCR și rapide. Nu sunt nici măcar fabricanții vaccinurilor, în ciuda zecilor de miliarde de dolari pe care aceștia i-au acontat deja de pe urma contractelor exagerate cu statele Americii și Europei. Marii câștigători stau liniștiți în spate, fără a fi în bătaia reflectoarelor, fără ca cineva să se gândească, măcar, să le ceară să o lase mai ușor cu întorsul banilor cu lopata și să arate un dram de respect pentru cei care au de suferit.
Pentru început, trebuie să lămuresc – companiile farmaceutice, fabricanții de teste și reactivi, clinicile etc. – toți aceștia au făcut și fac în continuare profituri grase de pe urma suferinței și măsurilor. Pfizer estima pentru 2021 că va vinde vaccin covid de 36 de miliarde de dolari. Prin comparație, toată cifra de afaceri a Pfizer pe 2019 a fost de 41 de miliarde, deci adăugând vaccinul covid și-au cam dublat veniturile de la an la an, ceea ce în lumea afacerilor cinstite e mai rar decât o eclipsă de soare. La finele lui 2018, Pfizer era, conform sondajelor din SUA, compania care se bucura de cea mai puțină încredere, din industria care se bucura de cea mai mică încredere – cea farmaceutică. La finele lui 2021, Pfizer anunța venituri de 37 de miliarde doar din vaccinul covid – de departe cel mai profitabil medicament din istorie. După ce au tras linie, trei producători de medicamente din SUA (printre care Pfizer și J&J) au oferit acționarilor bonusuri de 2,6 miliarde dolari. La finele lui 2021, vaccinurile deveniseră obligatorii într-o formă sau alta în majoritatea țărilor, iar măsurile represive împotriva celor nevaccinați făceau deja ca multe persoane care nu ar fi considerat să se vaccineze să devină clienții celor de la Pfizer, Moderna, J&J etc. Problemele legate de necesitatea comunicării documentelor legate de autorizarea vaccinurilor până la finele lui 2022 (în urma unei decizii judecătorești din SUA) au făcut să cadă prețul acțiunilor Moderna (care are un singur produs, deci sunt mai expuși emoțiilor pieței). Dar investitorii au fost asigurați că în faza post-pandemică, vaccinurile covid vor deveni asemeni celor gripale, deci profitul pe termen mediu și lung ar trebui să fie asigurat. Semnele sunt bune (pentru cei ce dețin acțiuni la corporații, cum ar fi 45 de parlamentari SUA și prietenul nostru al tuturor, Bill Gates) – profiturile sunt în creștere. Bașca, așa cum scria în august 2021 Financial Times, Pfizer și Moderna au mărit prețurile vaccinurilor cu 25%, respectiv 10%. În 2019, nu exista pe piață niciun vaccin mARN. Astăzi, conform aceluiași articol, piața vaccinurilor mARN este de 50 de miliarde de dolari, iar în 2022 e proiectată a ajunge la circa 90 de miliarde. Prin comparație, piața vaccinurilor clasice, cu patogen atenuat sau mort, e de 10-20 de ori mai mică, sub 4 miliarde de dolari anual. Două produse – vaccinurile Pfizer și Moderna – fac de 10-20 de ori mai mult decât toate celelalte câteva sute de vaccinuri, la un loc! Dacă ar fi să facem o comparație, e ca și cum omul mediu ar fi obligat să bea anul ăsta de 20 de ori mai multă Coca Cola, decât apă…
În 2022, Pfizer și Merck vor scoate pe piață primele medicamente dedicate anti-covid, care fac cam același lucru ca Ivermectina, dar la un preț de zeci de ori mai mare. În SUA a fost un mic scandal când s-a aflat prețul cerut de Merck, care este de 40 de ori mai mare decât costurile de fabricație. Aparent, nu e mare brânză – companiile vor să facă profit, ceea ce e normal. La fel de normal cum e ca dvs. să vi se ceară 50 de lei pentru o pâine… Și mai scandalos e că medicamentul produs de Merck a fost dezvoltat pe banii contribuabililor. Merck a cumpărat licența de la un institut care a inventat medicamentul primind zeci de milioane de dolari din fonduri publice pentru dotări, laboratoare, proiecte etc. Ceea ce ne aduce aminte de mesajul autorităților din România, că „vaccinarea e gratuită”. Nu, stimabililor, nu e gratuită. Fiecare vaccin, fiecare ac, fiecare frigider și fiecare imprimantă de la fiecare maraton al vaccinării „gratuite” la care abia s-au vaccinat o duzină de inși, toate astea au fost decontate din fonduri publice. Din bani cu care nu s-au făcut spitale, nu s-au achiziționat alte medicamente esențiale, nu s-au făcut programe de testare pentru cancer, nu s-au mărit salariile medicilor și asistentelor etc. Minimul pe care l-ar fi putut face autoritățile ar fi fost să ceară plafonarea prețurilor, dar iată că producătorii le-au crescut în august 2021 – chestie despre care presa centrală din România nu a suflat niciun cuvânt. Dar să fim serioși – nu au avut curaj să ceară plafonarea sau scăderea prețurilor tovarășa Ursula și tataia Biden, deci de la ai noștri ce pretenții să avem? Iar presa centrală din România e toată în buzunarul corporațiilor, deci…
Producătorii de vaccinuri și medicamente, „Big Pharma”, sunt Babalaul De La Pagina 6 – marii profitori înjurați de toată lumea. Dar sunt alții care profită și mai baban de pe urma pandemiei. De exemplu – producătorii de teste. În urmă cu ceva timp, am văzut un interviu cu un cercetător care făcea o afirmație șocantă – clinicile ar putea să facă și 100% profit de pe urma testelor, lucru pe care îl știe pentru că și institutul la care lucrează folosește PCR. Afirmația cercetătorului, deși nu întrutotul corectă (clinicile trebuie să amortizeze costul aparatelor și curentul electric), nu m-a surprins. Citind studiile pe baza cărora se face testarea PCR, inclusiv în România, știu că reactanții adăugați probei pentru testul PCR se măsoară în micrograme. Practic, testul PCR funcționează cu proba de la pacient, curent electric, un vârf de cuțit de reactanți și apă chioară. După amortizarea costului echipamentelor, costul real al unui test PCR e undeva pe la 10 lei bucata, din care cam 90% e costul cu salariile personalului. Restul, de la 10 lei și până la cât vi se cere dvs. pentru un test PCR, poate fi numit, după caz, „profit brut” sau „curată jecmăneală”. Ați auzit și o să mai auziți pe mulți „specialiști” spunând că testarea în masă e singura soluție. Unii dintre ei sunt naivi. Ceilalți au o clinică de testare în spate. Unul din acești specialiști, medicul-erou Virgil Musta, a apărut în presă acum un an, pentru că testele prelevate la spitalul la care se luptă cu covidul sunt prelucrate la clinica privată la care el e acționar. Îi putem spune „diviziunea muncii” – partea care presupune personal, recoltare, igienă etc. se face la spital, iar partea care presupune curent electric și câteva sute de micrograme de reactiv se face la clinica privată din beciul spitalului.
La începutul pandemiei, toată lumea a lăudat Coreea, pentru că a stăvilit pandemia prin testare. În realitate și Japonia reușise același lucru, făcând de 100 de ori mai puține teste – de altfel, așa cum scriam tot eu, prin iunie 2020, Japonia făcea zilnic de vreo 7 ori mai puține teste decât Coreea și de vreo 15 ori mai puține decât România. Explicația „miracolului coreean” a fost în realitate alta. Coreea, țară în care 3 din precedenții 5 președinți au fost sau sunt pe cale să meargă la pușcărie pentru corupție (din aia porcească, cu bani în plic sau în cont, cu vile din șpagă etc.), știa că precedentele două pandemii (SARS-1 și Gripa Porcină) au avut la bază PCR-ul. În timp ce alții își smulgeau părul panicați, coreenii scoteau teste pe bandă rulantă. De cumpărat, ele erau cumpărate de guvern, care făcea teste în spitale, în instituții publice, pe stradă, în parcări, la orice oră și din orice poziție, milioane peste milioane de teste. Cum spunea Michael Yeadon, fost cercetător de top al Pfizer, dacă ai merge în instanță cu un test PCR recoltat într-o parcare de supermarket, atunci judecătorul te-ar da afară în șuturi pentru că relevanța lor e zero. În decembrie 2021, Coreea avea cu 1500% mai multe decese decât în aprilie 2020 – când toată presa mondială îi lăuda că „au stăvilit pandemia”. În martie 2022, au ajuns 6300% peste nivelul din martie 2020, și testarea crescând exponențial în ultimul an… Deci la final, uitându-ne la statisticile covid, elanul Coreei de a face cât mai multe teste a avut un singur rezultat – îmbogățirea producătorilor de teste.
Testele PCR sunt nimic pe lângă testele rapide, care sunt practic o fâșie de sugativă cu reactanți, între două felii de plastic. Cea mai tare șmecherie în domeniul testelor rapide a fost inventată – cum altfel? – în România, unde cele mai multe teste rapide s-au făcut acasă de copii și părinți (deci se elimină cheltuielile cu personalul – cele mai costisitoare). Din nou, validitatea acestor teste făcute pe masa din bucătărie e zero barat, dar profitul companiilor producătoare și importatoare – e fără număr, fără număr…
Dacă credeați că cei enumerați mai sus sunt marii profitori ai crizei sanitare, vă înșelați amarnic. Iată un domeniu la care cred că nu vă așteptați – băncile. În toate statele Europei și Americii, guvernele au închis sau au pus pe butuci sectoare întregi din economie. Rezultatul direct a fost scăderea încasărilor bugetare. Concomitent, aceleași guverne s-au angajat în cheltuieli de pandemie monstruoase – teste, vaccinuri și medicamente la suprapreț, compensații pentru afaceri și ajutoare sociale pentru angajații în șomaj. În Marea Britanie, inițial au fost puse la bătaie 30 de miliarde de lire – doar pentru angajații ținuți acasă – iar suma a fost dublată la împlinirea unui an de pandemie. Pentru a acoperi prăpastia dintre veniturile în prăbușire și cheltuielile urcate la cote fără precedent, guvernele au recurs la două soluții – tipărirea de bani (cu efectul unei inflații devastatoare și a unei crize financiare mondiale la începutul căreia ne aflăm acum), respectiv împrumutul de la bănci. Spre deosebire de criza din 2008, când băncile erau în pragul falimentului, acum ele stau bine, au o grămadă de bani și disponibilitatea să împrumute statele. Pentru a da un milion către cetățeni, o bancă ar trebui să plătească sute de funcționari și să verifice munți de hârtii. Un guvern poate lua același milion de la aceeași bancă, într-un minut, și cu costuri de personal și verificări – zero. Sigur, dobânda percepută unui stat e mult mai mică decât cea luată de la persoanele fizice. Dar împrumutarea statelor e mult mai sigură, și se face cu costuri de 1.000 de ori mai mici. Bașca, sumele sunt colosale, deci profitul pe termen mediu e considerabil, garantat, și fără bătaie de cap. Ce înseamnă „colosale”? În februarie 2022, unii din puținii jurnaliști care mai fac jurnalism în SUA au constatat că 80% din dolarii existenți în circulație au fost tipăriți în ultimii doi ani. În paralel, în mai 2021, senatorul american Rand Paul arăta că guvernul SUA a împrumutat de la bănci 660 de miliarde de dolari – doar în luna martie 2021! Nu e o excepție. În România, așa cum scria Ziarul Financiar, statul s-a împrumutat într-un singur an – 2020 – cât 33% din valoarea tuturor împrumuturilor contractate în precedenții 30 de ani. Trăgând linie, putem spune că noi, cetățenii români, americani, englezi și toți ceilalți, am devenit datori vânduți la bănci, statul angajând în contul nostru datorii publice la care o să plătească și copiii noștri. Vom ajunge să ne rugăm să vină criza și inflația, sa distrugă valoarea banilor și să mai dilueze din greutatea poverii fiscale… Ca o paranteză – ați auzit de vreo bancă să doneze banii pentru medici, pentru un spital, sau pentru cei lăsați fără loc de muncă – în ultimii ani? Nici nu o să auziți, sunt ocupați până peste cap cu calcularea profiturilor și reducerea riscurilor, cine să se ocupe de prostii din astea…
Și dacă tot am vorbit de bănci, să nu uităm pe cei din spatele băncilor – fondurile de investiții și super-miliardarii planetei. O frază folosită în Vest pentru a descrie paradoxul economic al pandemiei este „Cel mai mare transfer de bogăție din istoria planetei”. Finanțiști din SUA au calculat că pandemia a transferat 50 de trilioane de dolari din buzunarul celor mai săraci 90% din americani – în buzunarul celor mai bogați 1%. Cert este că, în 2020-2021, averile celor mai bogați oameni din lume au sporit considerabil. Asta și datorită faptului miraculos că acești oameni câștigă – și atunci când pare că pierd. Iată un exemplu: Poate cel mai puternic lovit domeniu a fost cel al transporturilor aeriene; cu toate acestea, nici una din marile companii aviatice nu s-a plâns de restricții – multe dintre ele aberante. De ce? Pentru că în spatele acestor companii se află aceleași personaje care dau ora exactă în multe alte domenii, mult mai profitabile în criză: Șeici, moguli, multi-miliardari. Ce dacă pierzi bani din avioane, când câștigi înzecit din bănci, medicamente, servicii? Doar nu o să fii prost să te plângi că ai pierdut un miliard din zboruri anulate, când ai câștigat două din medicamente, și zece din fast food? Pentru fiecare șaormerie de cartier ce a dat faliment în ultimul an, pentru fiecare restaurant închis, McDonalds și KFC au câștigat 100 sau 1.000 de clienți noi. Afacerile care au supraviețuit au fost obligate în continuare de comandantul Arafat să funcționeze la 30%-50%-70% din capacitate, în timp ce McDonalds duduia și nu își punea nimeni problema că un curier bolnav ar putea să infecteze într-o zi 100 de familii, sau că te poți îmbolnăvi stând zeci de minute la cozile care se faceau la McDonalds, cum erau pe vremuri la magazinul de lactate. Restaurantele și magazinele de haine aveau restricții de capacitate și nu aveau voie să primească nevaccinați – dar la Kaufland sau Lidl restricții erau și nu prea, pentru că patronul e unul din mega-miliardarii planetei, investitor în marile fonduri și membru de vază al Forumului de la Davos. În ultimii ani, ni s-au livrat zeci de slogane răsuflate: „Împreună suntem mai puternici”, „Împreună învingem pandemia”. Da, împreună, noi cu noi – nu cu vreunul dintre ăștia. De altfel, dacă ne uităm la ce bine le priește pandemia, nici nu trebuie să ne așteptăm ca ei să-și dorească să o învingă…
Un articol de Răzvan PETRE
