Interviu

Litoralul românesc, în zodia algelor

Un peisaj obişnuit în Mamaia, în ultimii ani, este cel al mormanelor de alge moarte, scoase la ţărm de valuri şi curenţi. Această problemă, care se adaugă dificultăţilor întâmpinate de turismul românesc, pare să fie una imposibil de prevenit. Fenomenul, ce revine în fiecare an, în perioada iulie-august, pare să fi fost alimentat şi de construcţiile hidrotehnice ineficiente, realizate în ultimele decade ale secolului trecut, dar şi de poluarea cu ape menajere, în creştere. Cu toate că în alte ţări, algele sunt folosite intensiv pentru producerea de combustibili ecologici, ca îngrăşământ natural, sau pentru alimentarea unor centrale electrice, nimeni nu s-a arătat interesat, până acum, de reciclarea algelor de pe litoralul nostru.

Un articol de Răzvan PETRE

Numai în ultima săptămână, angajaţii Direcţiei Apelor Dobrogea Litoral au strâns de pe plaje mii de tone de alge. Fie prin resurse proprii, sau ajutaţi de oamenii operatorilor de plaje, muncitorii DADL desfăşoară, noapte de noapte, operaţiunea de colectare a algelor scoase la mal. Întâi se fac grămezi, care sunt încărcate în basculante şi remorci, pentru a fi transportate spre depozite intermediare. Operaţiunea pare rudimentară, dar mai mult nu prea se poate face. În încercarea de a opri mareea de alge verzi şi urât mirositoare, Direcţia Apelor Dobrogea Litoral (DADL) a achiziţionat un utilaj care să „intercepteze” algele înainte ca acestea să ajungă la ţărm. Ideal ar fi fost ca mai multe astfel de utilaje să fie achiziţionate, dar costurile sunt ridicate, iar resursele financiare – limitate.

 

Algele – coşarul operatorilor de plaje

Deşi invazia de alge nu pune în pericol sănătatea turiştilor, mareea verde creează disconfort. Algele cantonate în preajma ţărmului fac dificil şi neplăcut accesul în mare, iar cele aruncate de valuri pe plajă ridică şi mai multe probleme. Ele se acumulează pe ţărm, transformând plimbările pe plajă în adevărate teste de rezistenţă fizică, dar şi psihică. Mirosul emanat goneşte atât turiştii veniţi la plajă, cât şi pe cei care aleg să-şi petreacă timpul în barurile şi terasele din apropierea mării. În anii trecuţi, când activitatea DADL era mult mai slabă, iar utilajele – insuficiente – turiştii veniţi la mare şi, în special, cei din Mamaia, ajungeau să prefere plimbările în locul plajei. Colac peste pupăză, invazia algelor se produce în perioada în care temperatura apei este cea mai ridicată, iar turiştii iau cu asalt staţiunile litorale. Suprapunerea acestui fenomen negativ peste vârful sezonului estival face astfel ca problema să fie mult mai serioasă.

Cauze multiple

Fenomenul dezvoltării excesive a algelor se produce în perioada caldă a anului, atunci când temperatura mare, dar şi cantitatea mare de nutrienţi, ating un nivel optim pentru procesul de vegetaţie. Procesul care are loc în aceste condiţii se numeşte eutrofizare, apele aflate în acest proces fiind caracterizate de o cantitate mare de masă organică şi de o scădere considerabilă a oxigenului dizolvat, care este consumat de către algele şi planctonul aflate în plin proces de dezvoltare. În aceste situaţii, ecosistemele sunt împinse la limită, apele eutrofizate fiind pe punctul de a nu mai putea susţine viaţa. Principalele motive pentru această evoluţie sunt, pe lângă temperatura ridicată, prezenţa îngrăşămintelor naturale sau artificiale (sau a altor substanţe şi compuşi cu proprietăţi similare), precum şi o scădere în activitatea curenţilor şi a valurilor. Una din posibilele cauze ale înfloririi algale din ultimii ani o poate constitui şi dezvoltarea zonei litorale – haotică şi prea puţin ecologică. Unul din factorii de stress asupra mediului natural, care ar putea juca un rol important în dezoltarea mareelor verzi din ultimii ani, este absenţa unui sistem eficient de tratare a apelor uzate. Acestea conţin mulţi nutrienţi, dar şi azotaţi (care stimulează dezvoltarea populaţiilor algale). O mare parte a apelor menajere şi a deşeurilor lichide din zona litoralului românesc ajunge în apele mării, fără a fi trece mai întâi printr-un proces corespunzător de epurare. Un exemplu este cel al apelor menajere ale Municipiului Constanţa, care nu sunt preluate de un sistem eficient de epurare. Astfel, deşi RAJA ar fi trebuit să facă, în urmă cu aproximativ cinci ani, recepţia staţiei de tratare a apelor menajere Constanţa Sud, finanţată aproape exclusiv din fonduri europene, aceasta nu este operatională nici în ziua de azi. Din acest motiv, până la 90% din apele menajere ale oraşului ajung să fie deversate (direct sau indirect) în mare, fără a fi epurate.

Invazia algelor, sau protecţia plajelor – o dilemă din care nu putem ieşi

Unul din fenomenele cele mai grave care a afectat litoralul românesc, în ultima jumătate de veac, a fost cel al eroziunii costiere. Din cauza unor factori multipli, plajele româneşti au intrat într-un proces accelerat de distrugere. Soluţia găsită de specialişti, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, a fost cea a construirii unui sistem de diguri şi bariere de stabilopozi, care să încetinească acţiunea valurilor şi a curenţilor marini. Efectul asupra plajelor a fost mulţumitor, dar noile construcţii hidrotehnice au avut şi un contra-efect, prin accelerarea eutrofizării apelor din preajma ţărmului. Spre exemplu, digurile construite în largul staţiunii Mamaia au blocat curenţii ce erodau plaja, dar care ajutau şi la împrospătatea apelor din preajma ţărmului. Efectul poate fi studiat, la scară mică, în Portul Turistic Tomis. Aici, au fost realizate în ultimul an o serie de pontoane, care au avut ca efect secundar blocarea curenţilor care asigurau primenirea apei. Rezultatul a fost imediat, algele dezvoltându-se exploziv, mai ales în zona de sud-vest a acvatoriului portuar.

Petru noi – ciumă, pentru alţii – mumă

Algele care ne dau nouă bătăi de cap au, pe alte meridiane ale globului, felurite aplicaţii, fiind considerate o adevărată mană cerească. Astfel, în Japonia şi în ţările de pe coasta atlantică a Europei, algele recuperate de pe ţărm şi din apele mării sunt uscate, compactate şi refolosite ca îngrăşăminte, în agricultură. Faptul că algele se dezvoltă rapid, care, pe litoralul românesc, înseamnă sosirea mareei verzi, pe alte meleaguri este exloatat pentru producerea de biocombustibili. Algele, cultivate, sau recoltate din mare, sunt stimulate să se dezvolte prin stocarea lor în bazine, la temperaturi mari şi în prezenţa dioxidului de carbon, apoi sunt folosite pentru producerea de bioetanol. În ultima veme, mari companii din industria petrolului, ca Dow Chemical sau Exxon Mobil, au anunţat inaugurarea unor instalaţii uriaşe de producere a bioetanolului din alge. Interesul acestor companii este unul firesc, dacă avem în vedere faptul că bioetanolul (combustibil „verde”, care produce, prin ardere, doar dioxid de carbon şi apă) începe să fie folosit pe scară largă, mai ales în amestec cu benzina, pentru alimentarea autovehiculelor.

O altă utilizare a algelor este în producerea de energie, uscate şi prelucrate, algele fiind arse în termocentrale. Un exemplu în acest sens este oferit de oraşul italian Venezia. Aici, autorităţile se confruntă cu aceeaşi problemă ca la Mamaia, faimosul oraş, situat în capătul unei lagune, fiind invadat de alge. Soluţia găsită de autorităţi este colectarea acestor alge şi folosirea lor pentru alimentarea unei noi termocentrale cu o putere de 40 MW, care să alimenteze oraşul şi portul cu curent electric.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top