Editorial

Jurnal de coronavirus

Criza provocată de coronavirus are și efecte pozitive. Fiind un tip curios din fire, am observat o serie de lucruri bune și utile, pe care le împărtășesc și dumneavoastră, pe post de desen cu curcubee și mesaje optimiste.
Taxi-urile și autobuzele au devenit temple ale curățeniei. Acum vreo doi ani, când s-a lansat în Constanța o firmă de taxiuri nouă, reclama de la radio spunea, printre altele, că mașinile firmei sunt curate – ceea ce ar fi trebuit să le evidențieze de restul flotei de taxiuri a orașului. Acum, acea reclamă e desuetă. Toate taxiurile miros a curat, sunt lună, taximetriștii de pe tura de noapte îi sună pe cei de pe tura de ziuă să îi întrebe dacă au refăcut stocul de materiale de igienizare. Până și covoarele de cauciuc arată de parcă mașina doar ce ar fi rulat pe ușa spălătoriei. Odată cu suspendarea evenimentelor și cu scăderea distracțiilor de seară și noapte, a scăzut numărul clienților, iar taximetriștii te primesc cu bucurie, chiar dacă trebuie să te ducă două stații mai la vale.
Și în autobuzele regiei de transport locale pare că a coborât Duhul Curățeniei. Pasagerii stau răsfirați, cuminți, la locurile lor. Autobuzul e lună, curat, apretat. Pe ecran rulează mesaje despre prevenție și igiena personală. Pare că de la campania comunistoidă a primăriei „Împreună curățăm Constanța noastră”, am trecut la campania „Separat ne curățăm pe noi înșine, pentru că altfel riscăm să ne curățăm de tot!”. Toți pasagerii trec pe la recipientul cu dezinfectant, ca enoriașii pe la butoiul cu aghiazmă. Ca o notă separată, cum toată lumea se freacă de aparat, mânerul acestuia este probabil cel mai infect loc din autobuz – dar am promis că vorbesc de chestii pozitive, deci mă opresc aici.
În spitalul județean poți să te dai cu rolele. Altfel unul din cele mai aglomerate și mai infecte locuri din oraș, Spitalul Județean Constanța s-a transformat într-un loc al curățeniei, ordinei și liniștii. Bolnavii închipuiți și cei cu afecțiuni ușoare se țin la distanță, în poarta instituției e un filtru al firmei de pază demn de un roadblock din Irak, parcul în care altfel boschetăreau o sumedenie de inși sau ieșeau la fumat pacienții e pustiu. La Policlinică e liniște și pace, poți să te dai cu rolele pe hol fără să te temi că vei răsturna pe cineva. Întrucât SJU Constanța e în stand-by, ca singur loc în care ar putea fi primite eventualele cohorte de bolnavi în cazul unei epidemii grave, nu se mai fac internări și foi de zi, cu excepția cazurilor urgente. Cum nu pot să mă abțin să trântesc câte o balegă în curcubeul de observații pozitive, mă întreb câți oameni vor muri de alte afecțiuni, trimiși acasă de la UPU, pentru ca spitalul să fie pregătit pentru coronavirus (sunt printre „norocoșii” care au fost trimiși acasă, în trecut, de către medicii de la UPU, în situația în care ar fi trebuit să fiu operat sau pus sub tratament, deci știu ce spun)… În rest, pe secții, pare să fi scăzut stocul de botoși de unică folosință. În schimb, medicii poartă în sfârșit măști faciale, ceea ce demonstrează că lucrurile se mișcă, încet, în direcția bună.
Peste oraș s-a așternut o frumoasă și perpetuă duminică de primăvară. Până în urmă cu 2-3 ani, când Constanța s-a sufocat de tot de oameni și mașini, era o adevărată delectare să ieși în oraș duminică dimineața. Epidemia de coronavirus ne-a aruncat înapoi, în timp și spațiu, în această zodie a liniștii. Pe străzi, în parcuri, pe țărmul mării, în plină zi lucrătoare, te poți din nou bucura de senzația că orașul e al tău. La alimentara nu e înaintea mea decât un cetățean, și el bucuros nevoie-mare: „Ne-a trimis acasă cu chupacabra asta” zice el, apoi cere vânzătoarei un PET de bere la doi litri. Timpul trece, leafa merge. Atâta timp cât nu ducem lipsă de bere, totul va fi bine!
De vreo două săptămâni, am pus o nouă intrare pe lista de lecturi relaxante la cafeaua de dimineață: Raportul zilnic al OMS pe tema coronavirusului. Raportul are o parte de statistică, plus sfaturi sau comunicate ale directorului OMS. E câte puțin pentru fiecare: Super-date pentru pasionații de statistică, plus un reality-check pentru cei care vor să își dea seama cât de dementă e țara numită România. La precedentul mesaj al șefului OMS, erau trasate 5 linii de acțiune pentru prevenirea răspândirii virusului. Din acestea cinci, România făcea exact pe dos la patru capitole…
Parcurgând statistica, mi-a sărit în ochi un aspect interesant: În Rusia sunt zero cazuri de transmitere locală a coronavirusului. Stați liniștiți, nu e rost de vreo teorie a conspirației, gen „KGB a infectat lumea ca să îl omoare pe Trump”. Nu. Lucrurile sunt mult mai simple – Rusia a implementat, încă dinainte de recomandările OMS, exact acele lucruri pe România noastră de doi lei și cincizeci de bani nu e în stare să le implementeze nici acum: Restricții de călătorie și carantină. Turismul din Rusia în China, care în ultimii 10 ani a avut o creștere spectaculoasă, a fost oprit. Cetățenii ruși din Wuhan au fost repatriați din prima și izolați în centre de carantină. Chinezii din Rusia sunt verificați, persoanele care vin din Italia au interzisă intrarea în țară. Zborurile către țări și zone cu număr mare de îmbolnăviri au fost limitate la cele efectuate de Aeroflot – și prin anumite aeroporturi, în care autoritățile au pus la punct centre de investigare și evaluare a călătorilor. Cine e dubios, e plasat în carantină sau întors înapoi. Granițele terestre către Polonia și Norvegia au fost închise. Pacienții în carantină sunt verificați. Localnicii prinși că nu respectă carantina sunt arestați și internați forțat în centre de carantină, străinii care fentează carantina sunt expulzați. Pedeapsa maximă pentru încălcarea carantinei e cinci ani de pușcărie. Școlile și slujbele religioase nu au fost interzise/închise. Se recomandă doar trimiterea în vacanță a elevilor de la școlile private și sunt interzise evenimentele școlare ce nu au legătură cu cursurile. A fost interzis exportul de măști faciale, mănuși de unică folosință și salopete de protecție biologică. Rezultatul acestor măsuri – unele la limita încălcării drepturilor omului, altele înțelepte sau măcar justificate, este că Rusia nu are oficial niciun caz de transmitere locală a virusului. În orice caz, Rusia – care are graniță cu China, o populație de 7 ori cât a României și alte condiții care ar fi trebuit să o facă mult mai accesibilă coronavirusului – stă în acest moment mult mai bine ca noi. Sugestiv e faptul că accesul persoanelor din Italia către Rusia a fost de la bun început controlat și cei sosiți plasați în carantină, în timp ce România primea zilnic zeci de mii de oameni sosiți preponderent din Italia, Spania și alte focare, iar pacienții suspecți sunt testați, apoi trimiși la plimbare, în așteptarea rezultatelor… Iar în timp ce în Rusia se fac filtre și sunt plasați în carantină obligatorie, sub sancțiunea pușcăriei, toți cei potențial purtători ai virusului, în România statul se bazează pe auto-izolarea benevolă și dă pe bandă rulantă amenzi de 20.000 de lei celor care nu au respectat-o. Bine măcar că vin pe calea asta bani mulți la buget…

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top