LOCALITĂŢI DOBROGENE: ISTORIE, CULTURĂ ŞI TRADIŢII
Aşezată în partea de sud-est a judeţului Tulcea, comuna Jurilovca se bucură de vecinătatea lacului Goloviţa, de ruinele cetăţii Argamum (Orgame) şi are în componenţa sa trei sate: Vişina, Sălcioara şi reşedinţa comunei, Jurilovca. Aceasta se află în extremitatea estică a podişului Babadag şi se învecinează cu localităţile Ceamurlia de Jos şi Sarichioi, căptuşită fiind la est de Lacul Razim. Comuna Jurilovca a fost întemeiată de lipoveni, la începutul secolului XIX. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1826. La începuturi, Jurilovca era un cătun mic, aşezarea urmând să devină un foarte important centru al pescuitului din zona Deltei, la sfârşitul secolului XIX. În prezent, nu greşim dacă afirmăm că localitatea este reprezentată de cea mai mare comunitate de pescari din zona Deltei, dar şi un centru semnificativ de colectare şi prelucrare a peştelui. Datorită proiectelor de dezvoltare a infrastructurii şi modernizării localităţii, derulate de administraţia publică locală în ultimii ani, comuna a devenit şi un punct important de atracţie turistică.
Un articol de Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE
Gura Portiţei, raiul celor care vor un concediu liniştit
De la Jurilovca se poate ajunge cu vaporaşul la Gura Portiţei, un sat de vacanţă situat pe fâşia îngustă de pământ dintre lacul Goloviţa şi Marea Neagră. Zona reprezintă o parte a rezervaţiei biosferei Delta Dunării.
Tradiţii în Jurilovca
Până nu demult nu existau deosebiri între portul cotidian şi cel bisericesc al lipovenilor din Jurilovca. În prezent însă, portul tradiţional al ruşilor lipoveni este conservat doar în viaţa religioasă, iar de la înfiinţarea ansamblurilor folclorice, cu unele adaptări şi modificări, şi în viaţa cultural-artistică. Costumul bărbătesc lipovenesc tradiţional era compus din cizme sau pantofi, pantaloni largi şi „rubaska” – cămaşă fără guler purtată peste pantalon şi legată la mijloc cu un brâu de lână colorată, cu ciucuri la capete, numit „pois”. Bătrânii continuă să poarte şi în prezent, la biserică, o haină lungă, de culoare închisă, cunoscută sub numele de „paddiovca”. Rânduiala bisericească cere de altfel, ca haina folosită pentru viaţa religioasă să nu fie întrebuinţată şi pentru alte evenimente cotidiene. Piesa de bază a costumului femeiesc este reprezentată de fustă („iubca”) sau sarafan, largă şi lungă până la glezne. Capul femeilor este acoperit obligatoriu cu batic. Fetele nemăritate îşi împletesc părul într-o singură coadă, în care îşi prind o panglică. La cununie, părul fetei care se căsătoreşte este împletit în două codiţe, simbolizând cununia, cuplul, care se prind
într-un coc, în creştetul capului. Comunitatea celebrează sărbătorile religioase după calendarul Iulian, care este decalat cu 14 zile faţă de calendarul Gregorian (de exemplu, Anul Nou se serbează pe 14 ianuarie). Cea mai importantă sărbatoare religioasă lipovenească este Acoperământul Maicii Domnului (14 octombrie), zi în care lipovenii celebrează şi Ziua Peştelui, sărbatoare ce durează trei zile.
Ce nu ştim despre ruşii lipoveni din Jurilovca?
Originea ruşilor lipoveni stârneşte adesea confuzii. Puţini sunt cei care ştiu că toţi ruşii lipoveni sunt ruşi, însă nu toţi ruşii sunt lipoveni. Majoritatea ruşilor lipoveni trăiesc în România, în sudul Republicii Moldova şi sudul Ucrainei. Între limbajul folosit de ruşii lipoveni şi limba rusă literară folosită de ruşi există oarecare diferenţă, datorată influenţei altor limbi de origine slavă sau a culturilor predominante din regiunile geografice, dar indiferent de accente sau cuvintele împrumutate, aceştia se înţeleg fără probleme în contextul actual. Aceste diferenţe şi influenţe asupra limbii şi culturii se datorează, în mare parte şi multitudinii de etnii minoritare prezente, care convieţuiesc de sute de ani pe teritoriul României. Comunitatea ruşilor lipoveni pe teritoriul românesc s-a format în urmă cu aproximativ 300 de ani, bazându-se pe similitudinile convingerilor religioase ale membrilor comunităţii. Deci la baza formării comunităţii a fost credinţa, religia. Comunitatea, ca şi persoană juridică, s-a format în 1990. Denumirea localităţii Jurilovca îşi are originea de la un personaj cazac, pe nume Juriba. Fiind aproape de Marea Neagră, în comuna Jurilovca a existat posibilitatea comerţului maritim, bine cunoscut fiind activitatea portuară de la Gura Portiţei, până în anii 1975, prin rutele dintre Jurilovca şi Odessa. Comunitatea este unită, ajutându-şi semenii, după principii bine stabilite. Ruşii lipoveni sunt, în primul rând, oameni gospodari, harnici, cu frica lui Dumnezeu, care îşi respectă tradiţiile şi obiceiurile, oameni care au un respect deosebit pentru părinţi şi pentru cei apropiaţi. Ei consideră, pe bună dreptate, că puterea stă în unitate. Strămoşii acestora, când au fost forţaţi să părăsească teritoriul Imperiului Ţarist, l-au părăsit în mod colectiv şi nu individual. Pe teritoriul românesc, de asemenea, s-au aşezat în formaţiuni compacte şi nu s-au dispersat în ţinuturi valahe, unde în două, trei decenii, cu siguranţă, ar fi fost asimilaţi. Conservatorismul în păstrarea religiei, limbii materne şi a tradiţiilor, a stat la baza constituirii comunităţilor de ruşi lipoveni de sine stătătoare de pe teritoriul românesc. Existenţa acestor comunităţi, în aceste vremuri de criză şi de globalizare, face ca ruşii lipoveni să fie statornici locurilor unde s-au aşezat şi şi-au câştigat drepturile prin muncă dreaptă şi să nu migreze în căutarea vreunui vis american imaginar.
