Zeci de mii de metri pătrați din „zona zero” a plajei din Mamaia au fost fost exploatați ilegal, fără ca Statul să încaseze un leu. Sectoarele respective au fost trecute în evidențele Administrației Apele Romane Dobrogea Litoral (ABADL) ca fiind libere de contract. Ulterior, ele au fost acoperite cu șezlonguri, beach-baruri și alte obiective, din care operatorii de plajă au făcut profit 100% – fără a participa la vreo licitație și fără a plăti un leu. În paralel, inspectorii ABADL, care pe perioada sezonului au făcut 400 de controale în Mamaia, „nu au observat” nimic…
Un articol de Răzvan PETRE
Povestea începe în luna iulie 2015, când am cerut ABADL să ne comunice delimitările sectoarelor de plajă din Mamaia și operatorii economici care le închiriaseră. În mod 
inexplicabil, din lista comunicată de Apele Române lipseau câteva subsectoare, totalizând circa 50.000 de metri pătrați de plajă. Mergând pe acest fir, am aflat că unele zone figurau în evidențele ABADL ca fiind „libere de contract”, „neadjudecate”, sau „culoare de intervenție tehnică” (vezi foto dreapta – click pentru a mări foto). În teren, am constatat că sectoarele de plajă erau acoperite de beach-baruri, șezlonguri și alte utilități, care erau amplasate ilegal, fără ca inspectorii Apelor Române să aibă vreo obiecție.
Pentru a acoperi jaful, angajații ABADL ne-au oferit informatii incomplete și au tergiversat comunicarea datelor până în septembrie – pentru ca afaceriștii ilegali să poată să își vadă nestingheriți de treabă și să se facă nevăzuți la începutul toamnei.
ABADL a dat pe sub tejghea până și culoarele de intervenție
Întrucât specialiștii în comunicare ai Apelor Române se dădeau prea ocupați pentru a ne comunica informațiile solicitate, în august 2015 am luat plaja Mamaia la picior. Una din zonele înspre care ne-am îndreptat atenția a fost Sectorul VII – în care se află Pasarela nouă, digul construit în 2015 pentru oprirea eroziunii și unele din cele mai aglomerate plaje din stațiune.
Când în sfârșit am primit răspunsul ABADL, nu ne-a venit să ne credem ochilor – în sectorul respectiv figurau două „culoare de intervenție” pentru utilajele ABADL, totalizând aproape jumătate de hectar. Pe hârtie, aceste zone erau libere. În realitate, ele erau acoperite de o pădure compactă de umbrele și șezlonguri.
Subsectorul 8 – aferent Pasarelei – figura cu un cordon de intervenție de 20 de metri lățime. În realitate, peste jumătate din această lățime se întinseseră șezlongurile de la plaja învecinată. În felul acesta, Raimex SRL – firma care administrează Hotelul Ovidiu și plaja aferentă – a pus mâna ilegal pe câteva sute de metri de plajă, fără ca Stere Raiciu sau ceilalți patroni ai Raimex să scoată un leu din buzunar.
Și mai penală este situația Subsectorului 17. Conform răspunsului primit de la ABADL, acesta „Nu a fost scos la licitație în 2015, datorită lucrărilor care sunt în derulare pentru stoparea eroziunii, și este liber”. În realitate, numai liber nu era! (vezi foto stânga, click pentru a mări foto)
De la un capăt la celălalt, plaja era acoperită de umbrele. La intrarea în zona de șezlonguri trona un panou mare pe care scria „Plaja Marea Neagră”, în timp ce turiștii care voiau să facă plajă la prosop erau trimiși înspre șosea, pe o bucată de nisip ticsită de micuri de țigară, cutii de bere și resturi menajere. Același semn, cu „Marea Neagră” putea fi întâlnit câteva subsectoare de plajă mai la sud – în dreptul terasei cu autoservire „Maria” – semn că proprietarii terasei (Bacum Impex SRL) dăduseră lovitura: Își dublaseră dintr-o lovitură suprafața de plajă exploatată, fără să plătească un leu în plus! Dacă adăugăm și sectorul de plajă din dreptul Hotelului Comandor (de care scriem mai jos), cu 6.000 de metri pătrați și care este delimitat de același panou – cu „Marea Neagră”, ajungem la concluzia că ei au reușit să ocupe o suprafață de plajă de cinci ori mai mare decât cea pentru care plăteau redevență…
Două sectoare la Butoaie – libere pe hârtie, ocupate în realitate
O altă zonă asupra căreia ne-am îndreptat atenția a fost Sectorul II Mamaia – plajă inclusă în categoria 1 (cea mai scumpă și cea mai profitabilă). Aici, două subsectoare erau trecute în actele ABADL ca fiind libere de contract. Subsectorul 2 figura cu „Nu există contract de închiriere. Va fi propus pentru licitație”, iar subsectorul 14 figura, simplu: „Liber”.
În Sectorul Mamaia II – subsector 2 (chiar lângă plaja Kudos) umbrelele şi şezlongurile fuseseră demontate chiar în ziua în care primisem răspunsul de la ABADL, dar gropile lăsate în urma locurilor în care fuseseră „plantate” umbrelele încă mai erau vizibile. Acest subsector are o suprafaţă de circa 5.000 de metri pătraţi, fiind inclus în cea mai bună categorie de plajă de pe litoralul românesc.
La câteva sute de metri, în dreptul Hotelului Comandor, se află Subsectorul 14. Acesta figura în evidențele ABADL ca fiind „liber”, și este încadrat tot în „Plajă de Categoria 1” – nisip fin, apă curată, locație excelentă. Suprafața este de circa 6.000 de metri pătrați, cu deschidere de circa 60 de metri la țărmul mării. Pe perioada sezonului estival 2015, aici a funcționat un beach bar, operatorul plajei închiriind de asemenea circa 500 de șezlonguri. În dreptul plajei erau postate, din loc în loc, panouri de delimitare a zonelor de plajă la cearșaf, în culorile albastru, alb și galben și pe care scria… Ghici! –„Marea Neagră”… (vezi foto dreapta, click pentru a mări foto)
Minciuni vizibile din satelit
Pentru a verifica cele constatate la fața locului, am apelat la arhiva fotografică a ziarului. Așa am descoperit o imagine realizată la începutul lunii iulie 2015, în care apare toată plaja de la Butoaie. Fotografia nu lasă loc de interpretări – tot țărmul (inclusiv cel aferent Subsectorului 14) este ticsit, de la un cap la celălalt, cu șezlonguri. (vezi foto stânga, click pentru a mări foto)
Pentru verificare, mai atașăm o imagine, atribuită, de data aceasta, companiei Google. Fotografia este realizată din satelit în dimineața zilei de 24 iunie 2015. Subsectorul 14 apare în toată splendoarea lui, cu mai multe umbrele deschise și cu 20 de rânduri de șezlonguri zâmbind frumos la soare. (vezi foto dreapta, data fotografiei este în partea de jos. click pentru a mări foto)
Puteți verifica la rândul dumneavoastră această imagine, accesând Google Earth. Tot așa veți putea vedea, ceva mai la nord, subsectorul 2. Acesta începe de la limita Plajei Kudos și se află în dreptul Hotelului Selena. Exact cum era prevăzut în hârtiile ABADL, acesta are mai întâi 30 de metri de zonă de agrement, apoi 30 de metri de zonă destinată recreerii (umbrele, șezlonguri etc.). Singura diferență este aceea că în hârtiile ABADL plaja apare ca fiind goală și liberă de contract, în timp ce în realitate (așa cum se vede în imagini), ea e ocupată de un beach bar și de șezlonguri…
Și în cazul celor două sectoare de plajă din zona Pasarelei, imaginile Google Earth confirmă informațiile și fotografiile prezentate de noi. Încă din 24 iunie 2015, Subsectorul 17 era acoperit de șezlongurile Plajei Marea Neagră, iar pădurea de umbrele a lui Raiciu făcea umbră „culoarului de intervenție” de la Pasarela Nouă (Subsector 8).
În cazul acestor subsectoare este vorba de o suprafață de minim 2.000 de metri pătrați de plajă, inclusă în Categoria 1 – plajă de lux.
Calcule și socoteli
În fiecare primăvară, Apele Române – filiala Constanța (ABADL) scoate la licitație sectoarele de plajă fără stăpân. Prețul de pornire pleacă de la 1-2 lei pe metru pătrat (pentru plajele de proastă calitate din zone greu accesibile – și care de cele mai multe ori nu trezesc interesul investitorilor) și de la 10-15 lei pentru plajele din stațiuni. Cea mai mare bătaie e pe plajele din Mamaia, unde se ciocnesc interesele afaceriștilor, politicienilor și interpușilor lor. Așa se ajunge ca prețul de adjudecare a unui sector de plajă să fie unul piperat. Conform informațiilor comunicate de ABADL ziarului Gândul, în 2014 s-a ajuns ca unii afaceriști să plătească peste 45 de lei pe metrul pătrat de plajă la Mamaia.
Și asta doar la prima mână! Pentru că în 90% din cazuri, plajele și/sau beach-barul aferent sunt subînchiriate prin „contracte de management”, la valori duble sau triple față de redevența plătită Apelor Române.
Prețurile sunt pe deplin justificate. Conform unui calcul al Ziarului Financiar, pentru plajele din Mamaia se plăteau la vedere în anul 2012 circa 4 milioane de euro, dar investitorii câștigau circa 30 de milioane (profit peste 600%), de pe urma exploatării lor.
Prețul de închiriere pentru cele patru subsectoare de plajă la care ne referim în acest articol e greu de estimat – pentru că în cazul lor nu s-a ținut nicio licitație, ele rămânând pe hârtie, plaje libere.
Totuși, având în vedere că sunt localizate în două din cele mai aglomerate și mai scumpe zone ale plajei din Mamaia, e de presupus că prețul la care ar fi fost închiriate ar fi fost mult peste medie.
Luând în considerare prețurile plătite în alți ani pentru sectoarele de plajă învecinate, la cei circa 15.000 de metri pătrați incluși în aceste subsectoare, putem calcula prejudiciul rezultat în urma folosirii lor ilegale ca fiind undeva între 300.000 și 1 milion de lei noi – doar din banii pe care Statul ar fi trebuit să îi încaseze ca redevență.
Iar acesta este doar vârful aisbergului. Doar partea din plajă ocupată ilegal pe care am putut-o detecta noi din puținele date puse la dispoziție de Apele Române.
Profituri fabuloase
{youtube}pI_7CNwKSGM{/youtube}
În ceea ce îi privește pe șmecherii care au folosit aceste plaje fără a scoate un leu din buzunar, calculele sunt mai simple. De exemplu, în Sectorul Mamaia II – Subsector 14, am numărat 5 de rânduri a câte 20 de umbrele mari (fiecare având alături 4 șezlonguri), plus încă 3 rânduri a câte 20 de umbrele mici (cu câte 2 șezlonguri). Este vorbe, deci, de circa 520 de șezlonguri.
La un preț minim de 20 de lei pe șezlong închiriat (în perioada iulie-august prețul sare și la 30-40 de lei) și la un grad de ocupare estimat conservator la 50%, patronul acestor șezlonguri scotea peste 5.200 de lei pe zi. La un minim de 60 de zile de plajă (în 2015 s-a făcut plajă din iunie până în septembrie, deci cifra reală e și mai mare), asta înseamnă un venit minim de 312.000 RON – peste 3 miliarde de lei vechi.
Mai trebuie luat în considerare că un șezlong poate fi și de multe ori chiar este închiriat de mai multe ori pe zi (dacă ocupanții lui vin de dimineață și pleacă pe la orele prânzului, de exemplu). De asemenea, sectorul de plajă pentru care am făcut aceste calcule reprezintă doar o treime din suprafața de plajă la care facem referire în articol. Iar în calcul nu a fost inclus venitul adus de beach bar, care poate, de la caz la caz, să depășească pe cel realizat din șezlonguri. La o estimare conservatoare, de pe urma celor patru sectoare de plajă s-a câștigat un minim de 1 milion de euro, pe perioada iunie- septembrie 2015.
Dacă sunteți idealiști, puteți să deduceți din aceste venituri taxele și impozitele legale. Dar eu, ca unul care merge anual la plajă de câteva zeci de ori, vă pot garanta că în ultimii trei ani nu am primit bon fiscal decât o dată, sau de două ori.
De asemenea, lăsăm în seama cititorilor calcularea șpăgii necesare pentru ca autoritățile să treacă cu vederea acest jaf.
Angajații Apelor Române – slugile afaceriștilor oneroși
Tot acest jaf la drumul (sau la plaja) mare nu ar fi fost posibil fără concursul angajaților Apelor Române. ABADL are o mică armată de inspectori, care au, conform legii, drept de acces oriunde există apă, sub orice formă. Și cu atât mai mult pe plajele din Mamaia, care sunt la câțiva kilometri de sediul ABADL și pe care Apele Române le au în administrare directă.
În răspuns la o solicitare a ziarului DEZVĂLUIRI, angajații ABADL ne-au comunicat că, „pe perioada sezonului estival 2015, pe plaja Mamaia-Năvodari au fost efectuate peste 400 de controale”. La puțin peste 100 de sectoare de plajă câte există în această zonă, asta înseamnă că fiecare subsector a fost controlat, în medie, de 3-4 ori, sau cel puțin o dată pe lună.
E practic imposibil ca inspectorii să nu fi sesizat că pe plaja din Mamaia există mai multe subsectoare de plajă ocupate ilegal. Mai ales că vorbim de suprafețe de plajă de mii de metri pătrați și de culoarele de acces ale utilajelor ABADL. Singurele explicații plauzibile sunt ca inspectorii să aibă probleme grave de vedere, sau să fie motivați serios (fie de către șefii lor, fie direct de către operatorii care au făcut profit ilegal de pe urma plajelor).
Un alt fapt interesant este acela că atât în cazul plajei de la Butoaie, cât și al culoarului de acces dinspre Pasarelă, firma care a ocupat ilegal plaja este aceeași. Patronii plajei „Marea Neagră” nu s-au băgat peste zonele adjudecate de alți investitori, dar lăsate libere (cum e plaja de la Rex, sau cea de la Cazino Sud), ci au invadat fix sectoarele de plajă declarate de Apele Române ca fiind culoare de acces, sau libere de contract. E ca și cum ei ar fi avut în față documentele ABADL…
UPDATE 12.08.2016: Am adăugat adresa Apelor Române, în care se menționează că sectoarele în cauză nu au fost scoase la licitație.
De asemenea, referitor la comentariile cititorilor: Precizăm că am încercat o estimare a profitului brut realizat de patronii de plaje, pentru că nu putem ști cu certitudine câți oameni au angajat, ce salarii au aceștia etc. Nu am inclus cheltuielile cu dotările, pentru că pe aceste sectoare de plajă umbrelele au fost obținute gratuit de la firmele de distribuție de bere, apă minerală etc. La fel, dotările esențiale ale beach barurilor (dozatoare de bere, vitrine frigorifice etc.) sunt puse la dispoziție gratuit de firmele producătoare de băuturi. Șezlongurile, pe lângă faptul că sunt reutilizabile mai mulți ani, pot fi împrumutate sau închiriate de patronii de plajă. Printre operatori e de notorietate că cele mai rezistente șezlonguri sunt cele oferite gratis de o firma producătoare a unei cunoscute băuturi cu gust de cola.
În ceea ce privește salubrizarea, este adevărat că patronii de plajă au obligația să aibă precontract cu firma de salubrizare, sau să dețină utilaje proprii de salubrizare și contract cu groapa de gunoi. Acesta este un criteriu esențial de eligibilitate, pentru participarea la licitație și închierea contractului cu Apele Române. Dar, așa cum am demonstrat în articol, pentru aceste sectoare de plajă nu s-a ținut licitație și nu s-a semnat contract. Deci nu există nicio obligație ca patronii plajelor să încheie contracte de pază, salubrizare etc. și să deconteze sume consistente către Polaris SA sau către altcineva.
