La desemnarea noului prim ministru, o parte din opozanții PSD și-au declarat nemulțumirea pentru viteza cu care Iohannis a acceptat propunerea lui Dragnea. După o pauză de câteva zile în care a lăsat spiritele să se calmeze (sau să fie calmate), Iohannis a ieșit cu o declarație în care a declarat pă limba noastră că „nu a făcut blat” cu Dragnea. Sună a dezvinovățire. Dar eu unul tind să-i dau dreptate – e mult mai evident blatul făcut de PNL și USR (care nu au venit cu propunere de candidat) și chiar blatul făcut de PSD la nominalizarea premierului.
Mai întâi să lămurim un lucru: PSD are în conducere o duzină de potențiali prim miniștri. Este Gabriela Firea (singura care are un alibi solid, pentru că funcția de Primar General e una de mare expunere și afirmare profesională și cu riscuri relativ mici). Fifor, Bădălău, Andronescu, Bănicioiu, Rovana Plumb, Olguța Vasilescu și Codrin Ștefănescu sunt numele a doar alți câțiva dintre ostașii de seamă ai PSD ce poartă în raniță bastonul de Prim Ministru (aluzie la „bastonul de mareșal”). Partidul a avut până acum ocazia – unică în post-decembrism – de a nominaliza 4 posibili prim miniștri într-un an (am pus-o la socoteală și pe Sevil Shhaideh). Toți cei patru nominalizați au fost personalități de mâna a doua (sau a treia) în partid.
Bine, veți zice, Dragnea a vrut să aibă la Palatul Victoria un om slab, care să-i asculte indicațiile 100%. Dacă ar fi să mergem pe varianta menționată, asta ar însemna că Dragnea nu are încredere în Firea, Bădălău și restul celor numiți de mine mai sus, că nu crede că aceștia i-ar urma indicațiile și că nu și-ar lua-o în cap odată ajunși prim miniștri. Bun. Și atunci cum se explică faptul că Dragnea îi păstrează totuși pe aceștia în conducerea partidului? Toți cei care erau indezirabili jupânului Dragnea au fost decapitați. Toți, de la sărmanul Grindeanu, la periculosul Ponta, au fost trântiți din conducere și reduși la calitatea de simpli membri. Cei de pe lista înșirată de mine nu sunt nici pe departe în situația asta, semn că Dragnea are totuși încredere în ei.
O explicație mult mai logică a numirilor-SF, din eșalonul secund sau terț al partidului, stă în soarta ursită guvernului Dăncilă – aceea a unui guvern-fantomă. Între acesta și guvernele Tudose și Grindeanu diferențele vor fi de detaliu, iar finalul e previzibil: Va fi trântit de propriul partid, probabil după un mandat ceva mai lung, pentru ca Strada să nu mai treacă iar prin emoția desemnării unui nou guvern PSD, iar Iohannis prin emoția unui nou Guvern al Meu de un an sau mai lung, care ar putea genera voturi negative împotriva lui. Ideal, guvernul Dăncilă s-ar prăbuși cu 5-6 luni înainte de prezidențiale, iar acestea ar fi organizate de un guvern tranzitoriu de tehnocrați no-name.
Varianta acesta explică mult mai bine de ce nici unul din liderii marcanți ai PSD nu a fost nominalizat. Ei nu-și doresc să fie „prim ministru pentru o vară”, iar Dragnea nu dorește să îi sacrifice, aruncându-i în acest rol din care – se știe – pleci ori cu picioarele înainte, ori cu șuturi în dos.
Revenind la blatul nostru, e mai lesne de găsit alți vinovați, decât pe Iohannis. Bunăoară, Opoziția a mers la Cotroceni dezbinată, fără un candidat unic în jurul căruia să se poată încropi din șuturi o majoritate (așa cum s-a procedat în două rânduri pe vremea lui Băsescu). Dacă PNL și USR prindeau în horă PMP-ul și veneau toate trei cu același candidat, lucrurile stăteau altfel – grupul minorităților e ușor de racolat, UDMR intra în combinație pentru anumite concesii, și astfel nu mai lipseau decât 10-20 de voturi din partea nemulțumiților din PSD/ALDE pentru ca un guvern al Opoziției să își intre în rol. În schimb, PNL și USR au mers la Cotroceni fără variantă de prim ministru, cerând președintelui să convoace alegeri anticipate – lucru pe care acesta nu îl poate face, decât cu încălcarea Constituției – ceea ce știau și ele dinainte.
Dar cel mai mare blatist nu a fost Iohannis, ci Dragnea, sau, dacă vreți, PSD. Prin promovarea la foc-rapid a Guvernului Dragnea 3, ei au asigurat perpetuarea imaginii actuale, a unui Partid-Mamut al corupților care se agață cu dinții de scaune și de Putere. Dacă Dragnea ar fi făcut ca în urmă cu trei ani și ar fi mers el însuși la Cotroceni fără candidat, făcând loc unui nou Guvern al Meu, gen guvernul Dacian Cioloș 2, pe cine ar mai fi înjurat manifestanții din Stradă? Pe Cioloș?
Alegerile prezidențiale se apropie, iar realegerea lui Iohannis e mai aproape de realitate, cu fiecare pas greșit făcut de PSD. Votul negativ împotriva PSD îl poate face pe Iohannis, pentru a doua oară, președinte. E o varianta mult mai simplă decât venirea la putere a actualei Opoziții, sau un nou guvern de tehnocrați. După un an cu guvernul Cioloș, România a votat masiv PSD – un avertisment din istoria recentă ce trebuie luat serios în seamă de strategii lui Iohannis.
Numirea guvernului Dragnea 3 are un alt avantaj – acela că ține stigmatul modificării legilor justiției deasupra PSD. Unele din modificări, cele de la Codul Penal, sunt cerute României de către UE. Chestii ca dreptul de a nu te auto-incrimina (prezentat public ca legalizarea declarației mincinoase), incriminarea procurorilor care trimit în judecată oamenii de care știu că sunt nevinovați (prezentată public ca fiind incriminarea procurorilor în cazul în care inculpații sunt achitați), sau interdicția de folosi probe adunate într-un dosar pentru instrumentarea altui dosar. Până acum, polițiștii și procurorii puteau efectua percheziții și ridica probe pentru o acuzație, iar dacă aceasta se dovedea falsă, găseau ei ceva în probele obținute astfel și te „încălțau” cu alt dosar pentru altă infracțiune, mascând astfel abuzul din prima cercetare, ce se dovedea a fi fost lipsită de temei. Această „portiță” ce masca abuzurile procurorilor, polițiștilor, judecătorilor a fost închisă la cererea UE, dar a fost prezentată public ca fiind „inițiativa PSD de a interzice folosirea probelor audio/video”, sau „dacă această inițiativă ar fi trecut deja, criminala de la Metrou nu mai putea fi arestată”.
Toate aceste lucruri și multe altele sunt impuse de Uniunea Europeană. România are două variante – 1) le transpune în Codul Penal, sau 2) iese din UE. Klaus Iohannis știe deja lucrul ăsta. Ca dovadă – încercați să găsiți pe net sesizarea Curții Constituționale de către Președintele României privind aceste aspecte. Ca să vă scutesc de o muncă grea și inutilă, vă spun eu – nu o să găsiți această sesizare, pentru că ea nu există. Iohannis a contestat niște chestii minore – cum ar fi aceea ca demnitarii să aibă dreptul de a presta servicii ca persoane fizice. În rest, de modificarea Codurilor, Iohannis nu zice nici Pâs! Pentru că una e să apari la TV și să declari că urmărești cu îngrijorare una sau alta, și cu totul alta e să dai în scris că te opui unor măsuri cerute de Uniunea Europeană.
Dacă în locul Guvernului Dragnea 3 am fi avut Guvernul Cioloș 2 sau o altă variantă de guvern tehnocrat sau de dreapta, acel guvern ar fi trebuit să transpună prompt în legislație modificările cerute de UE. Iar oamenii din Stradă s-ar fi scărpinat în cap nedumeriți, neînțelegând de ce Cioloș, sau PNL+USR+PMP se chinuie din răsputeri să transpună modificări legislative de care li s-a spus că sunt făcute „ca să îi scape pe corupții din PSD, în frunte cu Dragnea”. Cu Viorica Dăncilă la Palatul Victoria, totul e mai simplu: Modificările merg înainte, PSD rămâne cu eticheta de partid al corupților, iar manifestanții sunt scutiți de o scărpinare.
Un alt avantaj extraordinar al noii numiri e acela că PSD promovează din nou într-o poziție de maximă expunere media un non-lider. De la Ponta încoace, Iohannis nu a mai avut niciun contracandidat real. Dăncilă e asemeni lui Tudose și Grindeanu o consumabilă a partidului. Din partea Opoziției nu mârâie nimeni: Blaga a fost scos din peisaj, Orban și Băsescu sunt ținuți în șah de DNA, iar la USR cred că nici măcar membrii partidului nu mai știu cine naiba e președinte – în orice caz din zona lor nu apare nimeni pe sticlă pentru a coagula simpatiile populare. Colac peste pupăză – ce coincidență! – la o zi-două după numirea noului guvern, Dragnea a primit un cadou – un nou dosar penal pe numele lui Oprea și Ponta – singurii capabili să instrumenteze o insurecție în PSD și să capteze conducerea partidului sau măcar atenția publicului. Practic, singura personalitate care apare zi de zi pe sticlă și care ar avea suficientă expunere media pentru a putea amenința fotoliul de Președinte al României e Dragnea. Iar acesta, cum știm cu toții, nu e numai indezirabil, ci și ineligibil.
Așadar, numirea la foc rapid a Vioricăi Dăncilă e un blat al tuturor. Opoziția e ferită de primejdia de a trebui să transpună modificările spinoase. Iohannis e singurul lider politic cu o imagine pozitivă ce evoluează pe ecranele televiziunilor și poate să stea următorii doi ani liniștit în jacuzzi-ul pe care și l-a montat la Vila Lac 1 (pentru că votul negativ anti-PSD merge la el, iar un nou guvern PSD poate genera noi voturi negative). Dragnea are un nou guvern cu telecomandă, iar PSD poate, cu chiu cu vai, să mai guverneze un an-doi țara. Practic, toată lumea e fericită. Mă rog, toată lumea care contează…
Un articol de Răzvan PETRE
