În Tortoman, cumetria cu fostul primar, Gheorghe Panait, naşte mofturi şi abuzuri în serviciu
La începutul anului şcolar 2004-2005, Nicolae Cosor, director interimar pe atunci la şcoala din Tortoman, şi Elena Grădinaru, învăţătoare şi actuală directoare, au declarat abandonul şcolar pentru mai mulţi elevi.
Un articol de Andreea PAVEL
Acest fapt intră sub incidenţa penală întrucât, conform declaraţiilor elevilor şi părinţilor acestora, copiii au fost lăsaţi repetenţi în clasele întâi şi a doua (acest lucru a fost scos în afara legii în urmă cu câţiva ani), după care nu au mai fost primiţi la ore. Conform fostului director al şcolii, din perioada decembrie 2006 – martie 2007, Petre Prisecaru, motivele invocate de aceştia sunt absurde şi jignitoare pentru elevii respectivi:
- copiii nu au capacitatea să înveţe;
- elevii au rămas de două ori repetenţi în clasa I şi, după spusele celor două cadre didactice, ISJ Constanţa a declarat că după două repetenţii consecutive, elevii sunt exmatriculaţi de drept şi trimişi să urmeze o şcoală specială;
- Cosor şi Grădinaru susţin că elevii vor rămâne oricum, din nou, repetenţi, şi că aceştia vin la şcoală doar ca să nu piardă vremea acasă;
- elevii vin la şcoală doar ca să beneficieze de rechizite şcolare, de corn şi de lapte, ceea ce ar reprezenta o cheltuială inutilă pentru stat;
- copiii sunt retardaţi şi ar fi o pedeapsă prea mare pentru orice învăţătoare să-i suporte în clasă;
- elevii ar trebui să urmeze o şcoală specială din Constanţa, pentru că nu se pot adapta în societate.
Iată în rândurile ce urmează argumente pentru faptul că Grădinaru şi Cosor au acţionat sub incidenţă penală, imoral şi punând interesul şi liniştea proprii, înaintea educaţiei unor copii:
în urmă cu câţiva ani, corigenţa la clasele întâi şi a doua a fost scoasă în afara legii.
- Cosor şi Grădinaru au făcut o afirmaţie deplasată şi parcă premonitivă, susţinând că elevii vin la şcoală doar ca să nu piardă vremea acasă şi că oricum vor rămâne din nou corigenţi.
- “retardat” reprezintă un termen care ar trebui justificat printr-un act medical.
Mai mult decât atât, abandonul reprezintă un act bilateral şi se poate constata doar în momentul în care un elev nu se mai prezintă la ore timp de doi ani. În acest caz lucrurile stau total diferit, elevii şi părinţii disperaţi, ajutaţi de fostul director Petre Prisecaru, cerând ajutorul Inspectoratului Şcolar Judeţean, pentru a fi primiţi la ore şi pentru a nu mai fi lăsaţi repetenţi, doar din cauza mofurilor Elenei Grădinaru.
Elena Tătaru, învăţătoare la Şcoala nr. 28, Constanţa:
“Un dascăl trebuie să facă totul pentru integrarea acestor copii în societate!”
Iată şi opinia Elenei Tătaru, învăţătoare la Şcoala “Dan Barbilian”, nr. 28, din Constanţa, instituţia cu cele mari performanţe şcolare:
“Eu am avut elevi cu probleme din 1990 şi pe toţi am încercat să-i integrez în colectiv, ca să nu simtă că au un handicap. Unul dintre copii era operat de hidrocefalee şi orice lovitură din timpul pauzei ar fi fost foarte periculoasă pentru el. Am avut şi nevăzători care, la fel, s-au integrat foarte bine în colectiv. Fetiţa a ajuns la un concurs de matematică unde a obţinut unul dintre rezultatele cele mai bune, iar băieţelul acum studiază pianul la un colegiu din Italia. Dacă ai grijă de aceşti copii, pot obţine performanţe extraordinare! Trebuie doar să îi educi pe ceilalţi elevi astfel încât să nu-i marginalizeze pe cei cu probleme, iar pe cei cu handicap, astfel încât să nu simtă că sunt altfel. Totul necesită mult mai mult timp, răbdare, toleranţă, grijă, dar asta e menirea unui dascăl, în fapt. Mai mult decât atât, dacă îi trimiţi la o şcoală specială nu faci decât să-I pierzi, pentru că acolo nu îi ajută colectivul deloc. Acolo sunt copii de acelaşi nivel. Nicăieri nu le poate fi mai bine, decât la o şcoală normală, cu un colectiv normal.”
Declaraţia învăţătoarei Tătaru ar trebui să fie un “crez” pentru Grădinaru, a cărei comoditate ar putea s-o propulseze brusc, în afara sistemului de învăţământ. Este revoltător faptul că o învăţătoare de “oraş” este în stare de astfel de eforturi, iar doamna învăţătoare din comuna Tortoman alege să lase “retardaţii” repetenţi.
Enciclopedii “fără valoare” pentru învăţătoarea Grădinaru
Pe 14 iulie 2006, şcolii din Tortoman i s-au repartizat prin depozitul de manuale, aparţinând Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa, un lot de 30 de cărţi, în valoare de aproape 25 milioane ROL. La jumătatea lunii august 2006, Elena Grădinaru, desemnată de Nicolae Cosor, pe-atunci director, s-a deplasat la Constanţa cu maşina primăriei şi a ridicat lotul. Ulterior, până la finele lunii februarie 2007, în şcoală nu s-a pomenit nimic despre cărţi. După spusele lui Petre Prisecaru, la mijlocul lunii decembrie 2006, speriată de faptul că Prisecaru a câştigat concursul de ocupare a postului de director, Grădinaru a încercat să o convingă pe învăţătoarea Lenuţa Buda, bibliotecara instituţiei, să primească factura de expediţie de la depozit, fără să-i predea însă cărţile. Grădinaru ar fi spus despre cărţi că provin dintr-o donaţie şi că sunt “fără valoare”, nefiind necesară înregistrarea lor. Bibliotecara a refuzat să facă acest lucru. La insistenţele lui Prisecaru, Grădinaru a returnat şcolii doar 13 cărţi, spunând că celelalte şase i le-a dat în septembrie profesoarei Isabela Marin
Din câte se pare, “spatele” Elenei Grădinaru se “relaxează” direct pe fostul primar al comunei Tortoman, Gheorghe Panait, de care este legată printr-o relaţie de rudenie, în alianţă. Pe de altă parte, surse neoficiale susţin că Elena Grădinaru şi Nicolae Cosor l-au ajutat cum se cuvine pe Panait în campania electorală. Ziarul DEZVĂLUIRI a publicat în ediţia anterioară, un material elocvent pentru activităţile lui Panait, “înrudite”, ca profil, cu cele ale cumetrei Elena Grădinaru. În acest sens, reamintim povestea “monografiilor” buclucaşe, sau altfel spus, materialele de propagandă electorală plătite cu banii din bugetul local.
Monografia “comunistă” a ex-primarului Panait
În vara anului 2007, toropit de „canicula” care se anunţa în campania electorală din 2008, Panait s-a gândit „îmbogăţească” biblioteca din Tortoman cu vreo 600 de monografii ale comunei. Problema este că, în fapt, monografiile sunt simple broşuri pline de aberaţii, cum ar fi: „Tortoman, reşedinţă de judeţ”. De asemenea, în broşură se mai vorbeşte despre “casele de gospodari” ale oamenilor din Dropia, un loc rupt de lume unde, din plin, se găseşte doar sărăcia, sau despre “arhitectura specifică” pentru Tortomanu. O altă aberaţie este exlicaţia foto: “Oră de educaţie rutieră cu agent şef adjunct Ilie Andronic”. Penal este şi faptul că, deşi sunt solicitate pentru bibliotecă, aceste „monografii” nu sunt trecute în evidenţa bibliotecii, pentru că niciodată nu au ajuns acolo! În valoare de 150 000 000 ROL, broşurile au fost „decontate” de Consiliul Local şi împărţite oamenilor din comună într-un fel de campanie electorală „prematură”.
