Un chirurg de la Urgenţe acuză Ministerul Sănătăţii că nu se implică în resuscitarea sistemului. Deşi în ultima vreme părea că lucrurile încep să se aşeze prin Sănătate, prin prisma faptului că acum măcar se vehiculează faptul că sunt demarate anchete în ceea ce priveşte decesele suspecte ale pacienţilor, iată că lucrurile nu stau întocmai.
Un articol de Andreea PAVEL
Pe blogul care se vrea a fi al unui medic chirurg de la serviciul de ”Urgenţe”, Sebastian Corn, este făcută publică o scrisoare deschisă către Ion Bazac, şeful Ministerului Sănătăţii. Epistola prezintă mai multe, să le spunem acuze, la adresa ministrului, cu privire la haosul în care se zbate sistemul sanitar românesc. Afirmaţiile medicului chirurg au făcut furori în rândurile celorlalte cadre medicale, care, din câte se pare, îi dau dreptate întru totul doctorului revoltat.
”Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient”, îşi începe abrupt scrisoarea, medicul Sebastian Corn.
Rând pe rând, acesta punctează mai multe probleme, care, în viziunea lui, reprezintă cauza pentru care sistemul sanitar românesc a ajuns pe buza prăpăstiei.
În primă fază, Sebastian Corn acuză atitudinea din ultima vreme a ministrului şi spune despre aceasta ca fiind principala cauză pentru care ” pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica”.
Ion Bazac, pus la zid de numărul insuficient de cadre medicale
O a doua problemă, dezbătută pe larg de medic este personalul insuficient din segmentul în care acesta profesează.
”La acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi (…). Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti? Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru… Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kosovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kosovo să fie pusă acolo unde-i e locul. Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens.
Salariile medicilor, cu 50% mai mari în Africa
Criza economică din România este un alt motiv al supărării medicului Sebastian Corn: ”Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
În argumentarea scrisorii, chirurgul aduce exemplul salariului unui medic din… Africa, care primeşte cu 50% mai mult decât un cadru medical din România: ”Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa”, precizează pe un ton ironic-amărui Corn.
Din cauza crizei, doar 70 euro sunt alocaţi unui pacient internat
”Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi!”, continuă în vervă medicul. Acesta vorbeşte despre plafonul de medicamente per pacient internat care denotă faptul că acesta nu trebuie să depăşească 70 de euro : ”Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament nu se află în farmacia spitalului?”.
Sebastian Corn îi mai adresează o întrebare retorică lui Bazac, aceea că medicamentele ieftine sunt greu de găsit în farmacii, în schimb omoloagele acestora, foarte scumpe în schimb, se găsesc la discreţie.
Întrebări incomode pentru reprezentanţii Sănătăţii
Alte întrebări ridicate de medic sunt legate de aspectul financiar: ”Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?”.
“Prietenia” ministrului cu presa stârneşte revolta medicilor
Lovitura sub centură este dată de supărarea chirurgului vizavi de faptul că Bazac nu s-a sinchisit să facă publică diferenţa dintre malpraxis şi evoluţia nefavorabilă a pacienţilor. Pare că Sebastian Corn doreşte să-l găsească ţap ispăşitor pe ministru, de mediatizarea deceselor suspecte, acum că lucrurile au început să se mai dezmorţească pe la Colegiul Medicilor: ”… Nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii? Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva”.
Chirurgul supărat pe “specia numită ziarişti”
Referitor la problema pe care o deschide Sebastian Corn vorbind despre imposibilitatea ca un medic să primească un salariu de 100 milioane de ROL lunar, precizăm că acest lucru este posibil, cumulând atât veniturile din spital, cât şi pe cele provenite din activitatea într-un cabinet particular.
Sebastian Corn îşi încheie scrisoarea printr-un fragment dedicat ”speciei numită ziarişti”. Acesta încearcă să arunce cumva imaginea proastă pe care o au medicii în România, în cârca mass-mediei. Îi amintim medicului chirurg Corn că nicio pădure nu e lipsită de uscăciuni, la fel cum nici o pădure nu e majoritar uscată. Altfel, normal, n-ar mai fi pădure. Pe de altă parte, mass-media au obligaţia să-şi informeze publicul cu privire la toate neregulile din sistem care afectează direct, sau nu, cetăţenii. Că problemele sunt multe, aici deja nu mai este vina presei.
Scrisoarea poate fi citită integral pe site-ul http://sebastian-corn.tapirul.net/370/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-un-autodafe/ .
