Indiferent dacă Gigi şi Armata se au bine sau se duelează prin tribunale, din ecuaţie iese un singur păgubit – statul român. În spatele scandalului mediatic pe sigla, denumirea şi palmaresul Stelei se află două ambiţii idioate şi o gaură de câteva milioane de euro. Care e suportată nu de oamenii mici cu ambiţii mari, ci de fiecare dintre noi – cei ce plătim taxe şi impozite.
Un articol de Răzvan PETRE
Între 1996 şi 1999 între Armată şi Gigi Becali au avut loc două schimburi de terenuri care l-au transformat pe Gigi din bişniţar de blugi, în „latifundiarul din Pipera”. România a fost ţepuită, iar unele personaje s-au îmbogăţit.
Îmbogăţirea nu este însă condiţia necesară – aşa cum demonstrează astăzi acelaşi cuplu de vis: Gigi şi Armata. Începând din 2014, cele două entităţi numite mai sus poartă un război al declaraţiilor şi al contrelor, pe nervii suporterilor şi pe banii noştri.
După ce a dansat tango ani de zile la pieptul lui Gigi, MApN-ul lui Duşa s-a trezit ca dintr-un vis urât, a întors armele (tipic pentru Armata română!) şi a pornit să se războiască prin tribunale cu cel pe care până mai ieri îl avea ca frate. În acest război al orgoliilor meschine, ambele tabere au investit timp, nervi şi bani aruncaţi pe avocaţi, experţi şi executori. Dar nota de plată e decontată la final de cetăţenii plătitori de taxe.
În Bucureşti – unul din oraşele cu cel mai mare număr de stadioane pe cap de locuitor – se cască o gaură neagră. Este vorba de Stadionul Ghencea, devenit în ultimii doi ani o gaură neagră ce înghite bani albi. Pe vremea când Steaua juca aici, stadionul înregistra audienţe de mii de spectatori săptămânal şi producea venituri de ordinul sutelor de mii de euro anual. Indiferent dacă alegea varianta procentului din încasări sau cea a chiriei fixe, administratorul stadionului (adică Armata) încasa o grămadă de bani – mult peste suma necesară pentru asigurarea întreţinerii.
Ca să vă faceţi o idee despre sumele pierdute de Armată în războiul cu Gigi Becali, trageţi un ochi la încasările de pe urma meciurilor de pe Arena Naţională. Cu tot managementul defectuos, Primăria Municipiului şi Guvernul (coproprietarii Arenei) au încasat peste 13 milioane de lei (peste 3 milioane de euro) în primii patru ani de funcţionare, la o chirie fixă de 40-50.000 de euro pe eveniment.
În sezonul 2013-2014, cu tot scandalul dintre patron, Armată şi suporteri, Steaua a reuşit să aducă la partidele pe teren propriu circa 110.000 de spectatori, fiind echipa cu cele mai mari audienţe, din România. În urmă cu trei ani, când patronul avea probleme legale şi nu îşi putea exercita managemntul său strălucitor asupra echipei, numărul spectatorilor era şi de trei-patru ori mai mare. Spre exemplu, la meciul cu Legia Varşovia, Steaua a adus pe Arena Naţională 50.000 de suporteri. Şi vorbim de confruntarea cu o echipă mică, fără nume şi jucători importanţi, deci practic toţi 50.000 de spectatori au venit să o vadă pe Steaua.
Dacă luăm în considerare toate partidele din toate competiţiile în care joacă Steaua, meciurile ei ar putea genera lejer audienţe anuale de 300.000 – 400.000 de spectatori. La un preţ mediu estimat conservator la 30 RON (la meciurile din campionat preţurile merg între 10 lei la peluză şi 50 de lei în tribune, respectiv 100-500 de lei la loje), ies încasări potenţiale de 9-12 milioane de lei.
Calculul acesta vă dă exact dimensiunea prostiei ce planează deasupra conflictului Gigi vs. Armată. Pe de o parte, ambiţia lui Gigi de a nu dai doi bani pe Armată (dar şi pe suporteri) dă o gaură de peste un milion de euro anual în bugetul echipei. Pe de altă parte, ambiţiile lui Duşa et Co. decuplează clubul armatei de la o sursă de venit consistentă: O cotă de doar 10% din încasările pe bilete ar fi adus armatei 1 milion de lei anual – bani suficienţi pentru întreţinerea stadionului, dar şi a tuturor celorlalte secţii sportive ale clubului Steaua.
Dimensiunile dezastrului sunt însă şi mai mari. MApN nu pierde numai cioara de pe gard (veniturile din bilete la meciurile Stelei), ci şi vrabia din mână. Asta pentru că stadionul Ghencea necesită întreţinere. Gazonul trebuie udat şi întreţinut, tribunele trebuie curăţate, scaunele reparate sau schimbate, duşurile, sălile de antrenament şi vestiarele – ţinute în stare de funcţionare. O armată de grădinari, instalatori şi paznici veghează stadionul, precum şi sălile şi terenurile de antrenament – zeci de hectare de asfalt, gazon şi imobile. Le veghează pe banii scurşi din bugetul ministerului, pentru că Duşa şi gaşca sunt incapabili să atragă alte evenimente la stadion, în locul meciurilor Stelei.
Colac peste pupăză, campionul mondial la triplu-pleonasm (pe numele său, Mircea Duşa) a anunţat recent că de la anul va fi redeschisă secţia de fotbal a Clubului Central al Armatei. Pentru început, cu grupe de juniori şi tineret, urmărindu-se înscrierea unei noi echipe „Steaua” în liga a patra. Cum la Armată se întâmplă întotdeauna ca Vorba să bată Gândul, trepăduşii din subordinea lui Duşa s-au şi grăbit să înscrie noua echipă-fantomă a armatei în liga a cincea. Armata nu are echipă, nu are nici măcar grupele de juniori, dar are meci programat pe 4 septembrie 2015! Se prefigurează, aşadar, noi şi noi cheltuieli. Noroc că Iohannis a reuşit să smulgă promisiunea creşterii bugetului apărării. Nu o să avem bani de tancuri sau de avioane, dar măcar o să ne permitem să-i facem în ciudă lui Gigi cu încă o echipă de fotbal finanţată din fonduri publice…
