În 2020, economiile Europei și Americii s-au dus dracului, pomană. Sau mai exact au fost trimise acolo de măsurile proaste decise de specialiști și guverne. Din cenușa celor doi ani de pandemie s-a născut – nu pasărea Phoenix – ci o curcă udă: Planul de reziliență. Prin el, UE ne spunea că birourile, restaurantele și spitalele s-au închis la covid, nu pentru că era un virus iar noi ne-am speriat ca proștii și am luat măsuri greșite, ci pentru că nu avem suficiente trenuri, panouri solare și trotinete electrice. Sună stupid? – Asta pentru că chiar e o prostie! Dar, în definitiv, am făcut noi lucruri și mai stupide, iar pentru planul ăsta măcar primeam un purcoi de bani…
Un mai târziu, situația s-a schimbat spectaculos… în rău! Din motive pe care nu are rost să le detaliem aici, Europa a rămas în aer. Evenimente puse în mișcare parțial de planul de reziliență, parțial de conflictul din Ucraina, au produs o criză a energiei de proporții biblice. Germania – economia nr. 1 a zonei euro – a rămas fără gaz, la figurat, dar mai ales la propriu. Nemții au mers cu căciula în mână în SUA, în Canada, în Africa, în Qatar. Americanii le-au zis ca le trimit gaz cu barca – cu condiția să construiască germanii terminalele de gaz lichefiat (investiții de zeci de miliarde de euro și ani de zile – bucata). Canadienii, în loc de gaze naturale, au promis că o să trimită niște „hidrogen verde” (hidrogen extras prin procedee ecologice), dar problema e că deocamdată fabricile care produc hidrogen verde nu există nici măcar pe hârtie, deci germanii să aștepte, iar canadienii vor trimite de îndată! Qatarezii au fost la fel de binevoitori – vor trimite cât gaz trebuie, imediat ce germanii vor construi cele 100-200 de nave necesare. Și terminalele. În Nigeria, lui Scholz i-au răspuns în versurile lui Doru Stănculescu: „Cât aș vrea, de-aș putea/ Să vreau!” În traducere – Noi am scăzut deja producția la 60% din cauza atacurilor teroriste, dar peste vreo 10 ani (când sperăm să rezolvăm problemele alea pe care nu le-am rezolvat de 30 de ani), cu cea mai mare plăcere!
În aceste condiții, salvarea a venit din locul de unde ne așteptam mai puțin: Kievul va livra curent electric, la schimb pentru ajutorul umanitar sub formă de arme pe care îl trimitem noi, iar în felul ăsta nu vom mai arde gazul să producem curent, ci îl vom arde la aragaz să ne încălzim! – a anunțat, triumfătoare, Ursula van der Leyen. Asta era la jumatea lui august. Două săptămâni mai târziu, sătui de bombardamentele ucrainenilor, rușii au oprit centrala nucleară de la Zaporoje – cea mai mare din Europa. Bașca, au bombardat la schimb o serie de CET-uri ucrainene. Pe scurt, la iarnă sunt șanse bune să le dăm noi curent ucrainenilor, nu invers.
Germania e în aer. Italia e în aer. Țările din Europa Centrală sunt așa de sus în aer, că nu mai văd pământul. Până și Franța, singura țară care s-a pregătit din vreme pentru acest moment investind masiv în nuclear, e nevoită să facă ajustări de ultim moment. În bloc, Germania, Austria, Franța, Italia, Spania, Olanda, Austria, Polonia, Ungaria, Cehia, Grecia și Marea Britanie au făcut pasul decisiv către „energia verde” – redeschizând centralele pe cărbune! În paralel, șefa UE, poreclită mai nou de internauți Ursula WanderCrazy, ne-a asigurat pe toți că această măsură e temporară (da, știm, la fel ca restricțiile de pandemie) și – ce glumă bună! – că nu va afecta țintele de tranziție spre zero emisii carbon.
Căutând în dicționar, veți găsi că reziliența e capacitatea cuiva de a rezista, de a-și reveni la starea normală. Cum își revin țările vestice din șocul opririi importurilor de gaz din Rusia? Cu cărbune! Nu cu eoliene, nu cu panouri solare, nu cu autobuze electrice sau baterii de litiu.
Între timp, România doar ce a primit tranșa a doua din ceea ce UE a numit „Planul de reziliență”. Guvernul României a lucrat mai bine de un de zile la acel plan, UE trântindu-ne repetat schițele, pentru că noi ceream autostrăzi și spitale, iar ei voiau să ne bage pe gât fotovoltaice, autobuze și căi ferate electrice.
Conform Hotnews, tranșa curentă e aferentă atingerii obiectivelor de parcurs la capitole precum: „Transportul durabil, decarbonizarea, siguranța rutieră, înlocuirea cărbunelui din mixul energetic, intensificarea luptei împotriva corupției, reforma sistemului de învățământ obligatoriu pentru prevenirea și reducerea părăsirii timpurii a școlii”. După cum se vede, la loc de cinste sunt obiectivele eco – exact acelea pe care vizitiii Uniunii le-au aruncat peste bord, la prima sperietură!
Energia verde este mișto. Dar, așa cum încep să descopere din ce în ce mai mulți europeni, eolienele funcționează doar când bate vântul, iar generatoarele solare – doar ziua și preferabil vara. La prima adiere de pericol, șmecherii din UE au scos din debara adevărata reziliență – cărbunele! „De vină este Putin!” O fi – zicem noi – dar la noi cine e de vină că trebuie să „decarbonizăm” și „să scoatem cărbunele din mix”? Tot Puțin?!? Sau de ce, dacă nouă ne spun că reziliența vine din energia verde, nu se apucă Franța și Germania să umple câmpurile de eoliene și solare?
Ca idee – În UE erau anul trecut 260 de CET-uri pe cărbune funcționale. Anul ăsta numărul va sări de 300. În SUA sunt 230, în India 400, iar în China, 1.100 (cu 50 mai multe decât anul trecut). Practic, China inaugurează într-un an mai multe centrale pe cărbuni decât s-au construit în România, de la începutul vremurilor până acum. Deci, dacă mâine România ar „elimina cărbunele din mixul energetic” cum ne cere UE, impactul la nivel european ar fi așa de mic încât ne-ar trebui lupă să îl vedem. La nivel global, ar fi zero barat. De fapt, dacă luăm în considerare că țările civilizate din Europa de vest au redeschis zeci de centrale pe cărbune, închiderea tuturor centralelor similare din România nu ar servi decât unui singur scop – hrănirea eco-ipocriziei funcționarilor de la Bruxelles.
Consultând lista „jaloanelor” impuse de UE pentru alocarea tranșei din PNRR, vom avea surpriza să descoperim și alte șmecherii care nu au nimic de-a face cu pandemia, sau cu criza energetică: Bineînțeles, nelipsita „intensificare a luptei împotriva corupției” (România are aproape același scor al corupției cu Italia, conform Transparency Internațional, deci, UE, ne scutești?). Bașca, „reforme privind piața energiei electrice și îmbunătățirea proceselor de administrare fiscală”. Dacă ați intrat în ceață, vă scoatem imediat: Pentru atingerea țintei de „Îmbunătățire a proceselor fiscale”, România a implementat pompieristic e-factura – o aberație securistoidă, impusă de Bruxelles în numele digitalizării, fără nicio utilitate alta decât aceea de a da instituțiilor de control muniție de război împotriva funcționarilor și firmelor private. Iar „reforma pieței energiei electrice” e acea măsură minunată prin care factura dumneavoastră la curent s-a triplat din 2020 până acum (și la fel au crescut și profiturile companiilor de profil).
În ultimii doi ani, ne-am obișnuit ca ipocrizia liderilor UE și mondiali să fie expusă, în toată splendoarea. Cu PNRR-ul, însă, vedem acum altă fațetă, și nu putem să ne dăm seama dacă e vorba de prostie, sau de răutate. Ne pune UE să construim energia verde pe care ei au aruncat-o la gunoi cu prima ocazie – ca să pretindă că prin intermediul României vor salva Planeta? Sau se străduiesc să ne conducă la dezastru energetic, impunându-ne standarde pe care UE însăși nu le respectă – cu care o să ne „redresăm și reziliem” până vom ajunge în aceeași mizerie în care se află Europa de vest, acum?
Un articol de Răzvan PETRE
