Fază simpatică în urmă cu vreo două luni: Coloană prezidenţială în drum spre Predeal, cu girofarele pornite şi cu maşina lui Victor Ponta în coadă. „Coincidenţă!” zice liderul PSD. „Mergeam la Braşov şi nu am putut depăşi coloana…” La acelaşi capitol mai merită menţionat faptul că Victor Ponta a mers în Parlament să promită sprijinul său (condiţionat) pentru noul guvern, la doar o zi după publicarea unui articol în care treceam în revistă posibilităţile ca un partid din USL să facă o alianţă cu „duşmanul” PD-L.
La Prezidenţialele precedente am avut o dezamăgire. Am fost surprins de transformarea lui Crin Antonescu, pe care îl ştiam a avea un discurs elevat, elaborat. Pe semne, dus fiind pe sus, de aripi invizibile, către mandate succesive de parlamentar, Antonescu nu avea experienţa unei competiţii autentice. Pus în faţa primelor alegeri în care ar fi trebuit să lupte pentru poziţia pe care o viza, el a abandonat acel discurs elevat, în dauna patentatei limbi de lemn, pigmentată bine cu demagogie şi accente isterice. Odată ieşit din cursă, Crin a revenit la repertoriul oratoric cu care ne obişnuise. Dar nu pentru multă vreme.
Un editorial de Razvan PETRE
La constituirea USL, discursul său a fost (previzibil de) decent, în timp ce vorbele partenerului său la conducerea Uniunii – Victor Ponta – au sunat ca adevărate incitări la revoltă. Imaginea de început – cu Antonescu diplomat, stilat, pe un culoar spre Preşedinţie, şi cu un Ponta demagog şi virulent – nu a ţinut prea mult. Încet, dar sigur, rolurile s-au inversat. Liderul liberal s-a trezit din nou în campanie, dacă nu pentru alegerea sa ca preşedinte, atunci măcar pentru demiterea actualului şef de stat. Iar Ponta a realizat că singura şansă de a rămâne în fruntea PSD este accederea partidului la Putere, indiferent de partener.
În momentul de faţă, rolurile s-au inversat total. Ponta este cel prudent şi manierat, în timp ce Antonescu se lansează în atacuri la adresa adversarilor. Crin a jucat cartea demisiei în grup din Parlament – Victor a zis pas. Liberalii au cerut un boicot total – dar Ponta a promis colaborare totală noului guvern, pe proiectele care vizează binele general. Când a fost scos de la naftalină scandalul „Ponta – prim ministru” s-a văzut că şefii PC şi PNL au fost cei ce au refuzat oferta, în timp ce preşedintele PSD a tăcut, aşa cum o face şi acum, pe acest subiect. Pare din ce în ce mai clar că, în această cursă în care cei doi (sau trei) parteneri din USL ar trebui să alerge în paralel, şeful PNL sprintează necontenit, în timp ce partenerul său se preocupă să îşi păstreze culoarul liber.
Misiunea lui Ponta este una dificilă. Protocolul Uniunii plasează PNL – un partid de 10-15% – pe poziţie egală că PSD, care vizează, în mod normal, un procent de 30-40% din locurile de parlamentari. O seamă de social-democraţi vor fi lăsaţi pe dinafară, iar acest fapt, cumulat cu un eventual insucces în tentativa de a ajunge la Putere, i-ar fi fatal carierei lui Ponta. Conştient de acest lucru, Băsescu a arătat pisica, declarând recent că USL nu va avea 51% din numărul parlamentarilor şi că următorul guvern nu va fi cel al Uniunii. Preşedintele a reamintit că viitorul prim ministru va trebui să coabiteze cu el şi că nimic nu îl va obliga să selecteze pentru acest post pe cineva din rândurile USL. Cum e la fel de limpede că PD-L şi UNPR nu vor reuşi, nici ele, să coaguleze o majoritate, acest „memento” al lui Băsescu nu poate fi interpretat decât ca o invitaţie la negocieri.
P.S.: După episodul cu coloana oficială, Ponta a declarat că el nu va folosi niciodată acest mod de a se strecura prin trafic, pentru că e jignitor faţă de cetăţenii care sunt forţaţi să tragă pe dreapta. Asta deşi tot el a profitat din plin de coloana lui Băsescu, pentru a nu rămâne blocat în ambuteiajele de pe DN1.
P.P.S.: Am pus deja pariu cu un coleg că următorul guvern va fi unul PSD-PDL. Ştiu că este un pariu cu o cotă mare (ceva de genul 10 la 1), dar cine nu riscă, nu câştigă…
