Exclusiv

FILIERA ITALIANĂ: Cum ajunge peștele STRICAT în hipermarketurile din România

Cel puțin jumătate din peștele care se vinde în România provine de la o firmă necunoscută din Italia, care nu e producător, ci doar revânzător, uneori la a doua sau a treia mână.

Compania italiană Laguna cumpără pește din Danemarca, Spania, Grecia, Italia sau chiar din spațiul extracomunitar (mai ales Albania și Macedonia). Astfel, peștele trebuie să parcurgă mai multe etape, de la colectare, transport în Italia, de unde ajunge în România la platformele logistice ale hipermarketurilor și apoi în magazine. Pe acest traseu complicat se pierd cel puțin 6 zile până ce peștele ajunge efectiv la vânzare.

De ce hipermarketurile nu vor să lucreze cu firme din România?

Ne-am întrebat de ce marii retaileri din România nu lucrează cu firme autohtone, care le-ar putea aduce pește mai proaspăt, în loc să îl plimbe prin Italia, adăugând astfel câteva zile în plus acestui traseu, cu urmări evidente asupra prospețimii și calității.

Am discutat cu Cristi, singurul importator local de pește din Constanța care se află în relație cu hipermarketurile.

Eu aduc pește în România din diverse țări, într-un timp mult mai scurt decât o face această firmă din Italia. Spre exemplu, Laguna cumpără păstrăv din Bosnia și Albania, îl duce în Italia, îi pune propria etichetă cu termen propriu de durabilitate, apoi îl aduce în România. Astfel durează 5 zile până ajunge păstrăvul în depozitele marilor retaileri și apoi încă o zi până în magazin. Când ajunge la vânzare, transportat uneori în condiții improprii, păstrăvul deja nu se mai prezintă în condiții prea bune. Dacă aș fi acceptat, eu sau altă firmă din România, am putea să aducem același pește în 24 de ore”.

Interesul marilor retaileri NU este prospețimea, ci termenul mai lung de durabilitate!

Oare hipermarketurile nu au interes să aducă în România pește cât mai proaspăt? Răspunsul la această întrebare este unul șocant: NU! Marii retaileri sunt interesați nu de prospețime, ci de un termen de durabilitate cât mai mare, pe care și-l asumă „producătorul”. Așa cum face firma italiană Laguna de exemplu, care oferă un termen de 14 zile.

Tot Cristi ne-a pus la dispoziție un mail prin care un mare retalier din România îi refuză un lot de pește din speciile: crap sălbatic, pălămidă și plătică (provenit de la una dintre cele mai mari companii piscicole din Italia), pe motiv că are termen de valabilitate SCURT.

Marile hipermarketuri comandă totuși din când în când produse din pește de la firma constănțeană despre care am vorbit, dar cantitățile sunt atât de mici încât comanda nu se justifică din punct de vedere financiar:

Comandă de midii: O tonă din Italia, 55 de kilograme din România

Un mare retailer mi-a comandat recent 55 de kilograme de midii vii de Marea Neagră. La prețul 9 lei pe kiogram, asta înseamnă 495 de lei. Dacă livram midiile la București, abia îmi scoteam banii pe motorină. Am ales să nu onorez această comandă. În acest timp, același retailer cumpără minim o tonă de midii din Italia, pe săptămână, care nu au același grad de prospețime. Cred că aceste comenzi ridicole care ajung la noi au rolul de a oferi aparența că hipermarketurile lucrează ȘI cu firme românești”.

Filiera păstrăvului: Bosnia-Italia-România

Cristi ne-a făcut și o demonstrație despre felul în care funcționează monopolul companiei italiene Laguna în piața de pește din România. L-a sunat în prezența noastră pe proprietarul păstrăvăriei din Bosnia care livrează către Laguna și i-a propus să îi cumpere 10 tone de păstrăv, pentru un hipermarket din România. Bosniacul l-a refuzat politicos, spunându-i că dacă îi vinde lui își strică relația cu Laguna, care cumpără de la el 15 tone pe săptămână. După care, bosniacul i-a recomandat să renunțe la idee, pentru că niciun mare retailer din România nu va lucra cu el, pentru că lucrează cu Laguna!

Laguna aduce crap din Italia, DUPĂ ancheta legată de peștele contaminat cu metale grele

Legenda spune că firma italiană a ajuns să lucreze dintr-o întâmplare cu retailerii din România. Aceștia din urmă au fost încântați că italianul își asumă responsabilitatea să le ofere termene de durabilitate de 14 zile și nu i-a mai interesat că Laguna practic nu există în Italia. Reprezentanții marilor companii de profil din Peninsulă, precum Bona Pesca, Lepore Mare sau La Selva nu au auzit de Laguna. Pentru că ea nu vinde în Italia și nici în alte țări, ci doar în România.

Încă un aspect: firmele din România nu mai au voie să aducă pește de apă dulce din Italia, după recenta anchetă penală ce viza peștele luat din ape contaminate cu metale grele. Laguna în schimb, aduce crap pescuit în Italia. Cum poate fi explicat acest lucru?”, ne-a mai spus reprezentantul firmei constănțene.

Horia Constantinescu (CJPC Constanța): Ar trebui făcută o evaluare organoleptică

Legislația europeană prevede că termenul de durabilitate al produselor din pește este stabilit și asumat de către producător. Pe asta se bazează și marii retaileri din România, care iau de bun un termen de, spre exemplu, 14 zile, stabilit de italienii de la Laguna. Acest termen ar putea să fie însă „corect”, în condițiile păstrării peștelui în tot acest timp la o temperatură de 0-2 grade Celsius.

Odată ce peștele a ajuns în depozitele retailerilor și cutiile au fost deschise, peștele ar trebui evaluat organoleptic, spune Horia Constantinescu, coordonator al Corpului de Control al Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor:

Ar trebui făcută o evaluare organoleptică după ce se deschid cutiile în care vine peștele. Peștele trebuie ținut la 0-2 grade, învelit în gheață, dar la transport gheața se topește, iar la deschidere temperatura e mai mare. Temperatura pe bancurile de dezghețare este de este clar mai mare de două grade, lucru pe care noi l-am constatat în urma unor controale.

Odată schimbată temperatura, ar trebui un nou buletin de analiză. Peștele pe care l-am găsit la retaileri se afla, conform etichetei, în interiorul acestui termen, dar totuși prezenta urme de putrefacție. În plus, inclusiv regulamentele europene vorbesc de o evaluare organoleptică a peștelui și stabilirea unor categorii de prospețime, în niciun caz de stabilirea unui termen fix.

Ceea ce își asumă exportatorul prin declarația de conformitate nu poate avea în vedere ce se va întâmpla cu respectivele produse de la momentul exportului până la raft, ceea ce face imposibilă determinarea unei durabilității minimale. Nu este aceeași situație ca la produsele ambalate, la care producătorul își poate asuma un termen de durabilitate minimală bazat pe analize făcute cu privire la modul de preparare – procesare. Aici vorbim de un produs proaspăt, care ar trebui vândut ca atare. Repet, peștele pe care l-am găsit la acțiunile de control era în interiorul termenul de durabilitate minimală și totuși deja putrezise, ceea ce confirmă că măsura luată de noi are pertinență atât legal cat și moral”.

Horia Constantinescu este cel care a inițiat, alături de Paul Anghel, în calitate de Director General ANPC, o acțiune tematică de control, avizată de Președintele ANPC, Marius Pârvu. După ce au găsit probleme la un mare retailer din Constanța, inspectorii ANPC au extins controlul la mai multe hipermarketuri din București și Ilfov și la un depozit de produse din pește. În urma controalelor, agenții comerciali au fost amendați și marfa cu probleme a fost confiscată.

Dublul standard în piața de pește

Dincolo de aceste măsuri punctuale, a ieșit la iveală o problemă de principiu: dublu standard între felul în care sunt tratați comercianții români și cei din afară. Conform Ordinului ANSVSA nr. 100 din 2004, peștele proaspăt putea fi vândut în maxim 48 de ore, vara și 72 de ore, iarna. Asta în timp ce peștele adus din import se poate vinde într-un termen mult mai lung, doar pentru că el a fost scris de cineva pe o etichetă, în Italia sau într-un alt stat vestic.

Dacă ne dorim produse românești la raft, a căror trasabilitate este mai ușor de stabilit, atunci trebuie să oferim șanse egale. Printr-o simplă declarație de conformitate asumată de exportatorul european, nu putem stabili momentul pescuirii, câte zile a făcut peștele respectiv din apă până pe raft și nici dacă acesta este realmente transportat în condițiile prevăzute de regulamentele europene. Legislația actuală legată de termenul de durabilitate al peștelui prejudiciază peștele autohton și pune în pericol sănătatea populației.

Plecând de la regulile impuse pescarilor români prin legislație și de la principiile europene ale comerțului în general (egalitatea de șanse pentru toate statele membre și, automat, pentru operatorii economici, am decis reevaluarea comerțului cu acest tip de produse. Parcurgând atât regulamentele europene, cât și legislația română rezultă o discrepanță majoră de abordare! Peștele și produsele obținute prin tranșarea acestuia au, în România, un termen de consum de 48-72 de ore de la momentul PESCUIRII, în schimb, același tip de produs, dar din import, își arogă termene de la 5 la 21 de zile, de la AMBALARE! Diferența de calitate este notabilă și au fost cazuri în care am depistat pește putrezit, dar conform etichetei, încă în termen!

Consider, din respect pentru consumatorul român, că are dreptul la produse de calitate și are dreptul la pește cu adevărat proaspăt. Nu suntem pelicanii Europei și, mai mult, pescarul și peștele autohton au dreptul la șanse egale!

Apelul lui Constantinescu a fost ascultat: Ordinul ANSVSA care îi discrimina pe pescarii români a fost abrogat

Cred că se impune o eventuală modificare legislativă, pentru a asigura produse de calitate similare. Un păstrăv pescuit în România are, conform normelor în vigoare, 72 de ore termen de durabilitate minimal, iar păstrăvul din import poate avea până la 15 zile!”, declara Horia Constantinescu în urmă cu o lună.

Se pare că declarațiile sale au fost auzite, căci pe 10 iunie 2019 Ordinul ANSVSA nr. 100, din 2004, cel care impunea un termen de 48-72 de ore de la pescuire pentru vânzarea peștelui autohton a fost abrogat.

E un început, dar mai e mult până departe, mai ales în ceea ce privește obligația ANSVSA de a se asigura că românii nu mănâncă pește impropriu consumului uman. Asta ar însemna de exemplu ca această instituție să îi oblige pe retaileri să facă buletine de analiză după primirea peștelui, pentru ca acesta să fie încadrat în clase de prospețime, așa cum prevede legislația europeană. Rămân totuși unele întrebări precum:

  • De ce ANSVSA a păstrat acest Ordin 1000 DUPĂ ce România a fost integrată în UE, iar legislația europeană nu prevede astfel de termene?
  • De ce nu s-a gândit nimeni că această prevedere îi dezavantajează pe producătorii locali?
  • Câte sancțiuni a dat ANSVSA în toți acești ani producătorilor români, în baza acestei prevederi nedrepte și contrare legislației europene?

Vom reveni!

Mihai Răzvan ROTARU

1 Comment

1 Comment

  1. Pingback: ANSVSA și FILIERA peștelui STRICAT adus în România - Dezvaluiri.Ro

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top