Sume colosale se acumulează zilnic de pe urma candidaţilor examinaţi în vederea obţinerii permiselor de conducere
Cea mai răspândită întrebare ce se aude pe holurile Clubului de Tenis Idu încă de la primele ore al dimineţii este : „Dar de ce să plătesc taxa asta de intrare?”
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Această întrebare şi-o adresează fiecare dintre cei câteva sute de pretendenţi la permisul de conducere care vin să-şi testeze cunoştinţele în locul fixat de cei de la SPCRPCIV Constanţa. Astfel, în conturile Clubului Idu intră zilnic, de la nişte personane care nu au de-a face cu tenisul, sute de milioane de lei. Şi asta în cârdăşie cu şefii SPCRPCIV Constanţa. Acest fenomen se petrece încă din anul 2006, iar şeful SPCRPCIV Constanţa, comisarul şef Romeo Tecău chiar agreează acest gen de „colaborare”. La nivelul judeţului Constanţa există, la acest moment, sute de mii de conducători auto. Pe plan naţional constănţenii sunt consideraţi, după ialomiţeni şi tulceni, unii dintre cei mai proşti conducători auto. De unde această categorisire? Păi, unul din motive ar fi slaba pregătire teoretică şi practică a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere, sau, al doilea şi cel mai important, ar fi slaba pregătire a instructorilor. Un al treilea motiv ar fi şi indolenţa poliţiştilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa care, graţie relaxării tipice funcţionarului public, acceptă şi chiar încurajează superficialitatea situaţiei. De ce această complicitate? Din cauză că pe poliţişti nu-i interesează efectiv nivelul pregătirii celor care ajung să devină pseudo-conducători auto (că oricum ajung din nou clienţii lor), ci numărul celor care năzuiesc la permisul de conducere. Regula este simplă: cu cât sunt mai mulţi candidaţi, cu atât cresc veniturile SPCRPCIV Constanţa. În urmă cu mai mulţi ani, examenele teoretice pentru obţinerea categoriilor auto se organizau la un sediu aflat undeva în centrul Constanţei, pe strada Olteniei, sau ulterior anilor 2000, la fostul sediu al RATC, din Piaţa Chiliei. Pe atunci, candidaţii nu erau obligaţi să plătească nici un leu pentru accesul în sălile de examinare, fiind de ajuns cheltuielile, şi aşa piperate, pentru obţinerea şi completarea dosarelor de examinare. De mai bine de trei ani, SPCRPCIV jonglează cu lovelele candidaţilor în spaţiile Clubului de Tenis IDU, aflat în staţiunea Mamaia. Pentru ca un candidat să poată avea acces în sala de examinare, acesta trebuie să plătească 10 RON la intrarea în incinta Clubului de Tenis. În momentul în care candidaţii sunt strigaţi pentru a intra în sala de examinare, cei care nu prezintă chitanţa prin care demonstrează că au plătit intrarea nu au acces în sală.
Clubul debandadei
Aproape în fiecare zi a săptămânii, la orele 08:00 Clubul de Tenis Idu din Mamaia se umple la refuz. Nu de împătimiţi ai tenisului precum s-ar crede, ci de novici în ale şofatului. Cu toate că la biroul Permise auto din cadrul SPCRPCIV Constanţa, funcţionarele informează în greaţă candidaţii că ora de prezentare la locul examinării este ora 08:00, poliţiştii examinatori apar la locul faptei abia pe la ora 09:30, sau chiar 10:00. Panoul cu programarea testelor în funcţie de o ordine absolut imaginară, panou aflat pe holul de la intrarea în Clubul de Tenis Idu, este gol cu desăvârşire, pe acesta neexistând nici o informaţie legată de desfăşurarea examenului sau ordinea de intrare a candidaţilor în vederea examinării. După ce fiecare din cei câteva sute de sute de candidaţi plătesc 10 RON taxa de acces în incinta Clubului de examinare auto, urmează de obicei o lungă şi stresantă aşteptare. Urmează, după lungi aşteptări, apariţia poliţiştilor care ţin în mâini o formă de listă din care strigă, aiurea numele celor care urmează a fi “audiaţi”. Cu toate că înainte de a începe cu strigăturile poliţiştii repetă inutil vechea şi neînţeleasa (de către ei) poezie despre o ordine iluzorie şi niciodată respectată, încep să strige numele candidaţilor. Cu toate că iniţial poliţiştii spun că vor urma o ordine a strigării numelor candidaţilor în funcţie de o aşa-zisă ordine alfabetică a şcolilor de şoferi, nimeni din cei prezenţi la examinare nu va avea cum să ştie vreodată dacă s-a ţinut cont sau nu de ordinea anunţată de poliţişti. Nici după cele mai elementare calcule de probabilitate modul de strigare a candidaţilor folosit de poliţişti nu are nici un corespondent. Pe lângă acest aspect, la momentul “strigăturilor” se formează în faţa uşilor sălii de examinare o busculadă gălăgioasă formată din candidaţi prin care nu străbate nici o iotă din cele strigate cu glas anemic de poliţişti. Tocmai de aceea, zilnic, aproape zece persoane care nu îşi aud numele rămân cu buzele umflate, poliţiştii spunându-le cu nonşalanţă că nu au fost de faţă când au fost strigate listele. Vociferările ulterioare sunt de prisos, poliţiştii abordând un aer ameninţător care inspiră teamă celor care “ au picat prin neprezentare”. Cei care au norocul să-şi audă strigat numele îşi croiesc cu greu drum spre uşa păzită de cerberul poliţist. Aici i se solicită înainte de toate să prezinte chitanţa prin care poate să facă dovada că a plătit „vamă” de intrare clubului lui Idu. „Cine nu are plătită taxa de intrare, nu are acces în sală”, strigă regulat poliţistul de la intrare, în duet cu o femeie de serviciu, probabil slugă a Clubului Idu.
Odată intraţi în sala de examinare, candidaţii sunt supuşi unui alt tir de discuţii tip monolog-clişeu, aici mentorul aplicaţiei teoretice fiind un poliţist cu aere de intelectual. După o aparentă ordine de aşezare în băncile sălii de examinare, se împart chestionarele şi foile de examen. Completarea acestor foi de examen este o adevărată aventură atât pentru poliţiştii examinatori, cât şi pentru candidaţi în sine. Indicaţiile confuze date de coordonatorul examenului determină mulţi dintre candidaţi să greşească în completarea foilor de examinare. Iar cei care greşesc riscă din nou să fie declaraţi respinşi. Abia după ce se dă startul la cronometru, candidaţii pot să-şi aplice cunoştinţele în ale Codului Rutier şi în ale aberantelor chestionare. Rând pe rând, cam la 20 de minute de la începerea propriu-zisă a examenului, candidaţii încep să iasă din sala de examinare. Unii fără dosare, alţii cu dosarele sub braţ. Cei care ies fără dosare sunt cei care au reuşit să facă cel puţin 22 de răspunsuri corecte din chestionar şi au fost declaraţi admişi. Ceilalţi… vor reveni în 15 zile, în acelaşi Club Idu, la aceeaşi sală, vor plăti din nou aceeiaşi sumă de bani pentru intrare, vor suporta aceleaşi aberaţii şi vor vedea aceleaşi feţe de poliţişti cu comenturile lor cu tot.
Taxă pentru combinatori
Cea mai răspândită întrebare ce se aude pe holurile Clubului de Tenis Idu încă de la primele ore al dimineţii este : „Dar de ce să plătesc taxa asta de intrare?” Această întrebare şi-o adresează fiecare dintre cei câteva sute de pretendenţi la permisul de conducere care vin să-şi testeze cunoştinţele în locul fixat de cei de la SPCRPCIV Constanţa. Astfel, în conturile Clubului Idu intră zilnic, de la nişte personane care nu au de-a face cu tenisul, sute de milioane de lei. Şi asta în cârdăşie cu şefii SPCRPCIV Constanţa. Acest fenomen se petrece încă din anul 2006, iar şeful SPCRPCIV Constanţa, comisarul şef Romeo Tecău chiar agreează acest gen de „colaborare”. Reporterii DEZVĂLUIRI l-au contactat pe Tecău în legătură cu acest subiect, acesta spunând că nu are de gând să schimbe locaţia de examinare. Întrebat fiind dacă între SPCRPCIV Constanţa şi Clubul de Tenis Idu există vreun contract în acest sens, Romeo Tecău a evitat să dea un răspuns prin telefon spunând că pe acel subiect ar fi indicată o discuţie mai prelungită şi în nici un caz prin telefon. În situaţia în care Clubul Idu oferă condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii SPCRPCIV Constanţa, în speţă cea de examinare teoretică a candidaţilor pentru obţinerea permiselor auto, nu vedem de ce nu ar continua această colaborare. Dar, de ce colaborarea aceasta să fie suportată de buzunarele candidaţilor? Şi aşa pentru întocmirea dosarelor de examinare se cheltuiesc sume deloc neglijabile, inclusiv taxele de examinare care intră în conturile Poliţiei sau ale bugetului local, nu vedem de ce este necesar şi mai ales obligatoriu ca toţi cei care vor un permis auto să devină „sponsorii” Clubului de tenis Idu. Poate că şeful SPCRPCIV Constanţa, Romeo Tecău este un fan al tenisului, mai ales că fiul său Horia Tecău, un cunoscut tenisman, este probabil vreun obişnuit al Clubului lui Idu.
