Editorial

Cu educația sexuală, ipocriții au băgat gunoiul sub preș încă o dată

După lupte seculare, proiectul educației sexuale în școli a devenit lege. Pentru cei care au promovat acest proiect a fost o victorie. Pentru restul, a fost încă un episod în care fanfaronada ONG-istă și politică a bătut interesul public și interesul copiilor. Anual, sute de minore devin mame în România, de cele mai multe ori după ce au fost agresate. Majoritatea agresorilor scapă basma curată, sau sunt pedepsiți simbolic. Bine măcar că de acum încolo victimele şi agresorii vor bine educaţi!
Știrile Observator, ediția principală, 23 iunie 2021 (link AICI, minutul 16.10). Alessandra Stoicescu ne prezintă un reportaj despre două adolescente rămase însărcinate, după ce fuseseră abuzate ani de zile de un bătrân, cu largul concurs al mamei lor, care încasa bani pentru oferirea fetelor. Concluziile reportajului sunt clare și pentru un orb: După lungi tergiversări, „agresorul” a fost reținut și condamnat, dar în octombrie anul acesta va fi liber, după un an de pușcărie. Mama-proxenet a fost lăsată în pace de procurori, judecători și poliție, nu a fost nici măcar amendată și a rămas cu banii obținuți în urma prostituării fetelor. Acestea au fiecare câte un copil de crescut, nicio sursă de venit, nicio compensaţie pentru situația în care au fost puse.
Să vedem acum concluziile Alessandrei Stoicescu: „În țara lui Nu-e-treaba-mea, noțiuni elementare de educație sexuală ar fi putut face diferența!” Nu știu de dumneavoastră, dar mie mi s-a părut întotdeauna că Alessandra Stoicescu e o persoană normală. La cap. Și mi s-a mai părut și că ar fi femeie, deci mai susceptibilă a rezona cu cauza unor fete abuzate.
Dacă e să judecăm cinic, educația sexuală ar fi avut o șansă minimă să facă diferența în acest caz: Presupunând că fetele ar fi cunoscut și și-ar fi permis metode de contracepție, ele nu ar fi rămas însărcinate și nu ar fi ajuns la spital, iar cazul nu ar fi ajuns în atenția presei și autorităților. Violatorul și-ar fi văzut înainte de viol, mama-proxenet ar fi încasat în continuare bani buni și nu în ultimul rând statul ar fi economisit o grămadă de bani pe care a trebuit să îi cheltuie pe anchete sociale, proces, întreținerea un an în pușcărie a agresorului etc. Deci toată lumea ar fi fost fericită! De altfel, după ce ne-a asigurat că educația sexuală e cheia, Alessandrei Stoicescu i-a înflorit în colțul gurii un zâmbet frumos: Problema e rezolvată, violatorii de mâine vor ști să violeze fără consecințe nedorite, iar victimele de mâine vor fi victime educate, într-o Românie Educată!
Legea cu educația sexuală a trecut, ceea ce e bine. Pe hârtie… O grămadă de ONG-iști cu mintea leneșă și de politicieni tromboniști țopăie de pe un picior pe altul că au făcut lucru mare. În realitate, și pentru viitorii beneficiari ai studiilor de educație „pentru viață” perspectivele sunt în ceață. Vor fi mai educați, dar cu toții știm că, în focul pasiunii, înțelepciunea și educația trec pe locul doi. Îmi vin acum în minte cazurile a două femei pe care le cunosc – una însărcinată la aproape 50 de ani, cealaltă rămasă însărcinată a treia oară, deși abia făcea față cu doi copii. Ambele ajunse la o vârstă și experiență de viață la care aveau și teoria, și practica educației sexuale. În orice caz, mult peste nivelul pe care speră ONG-iștii cei voioși că îl vor dobândi elevii de clasa a V-a. Și cu toate astea li s-a întâmplat…
Acele două femei nu sunt însă în statistici. Nu sunt în publicul-țintă a ONG-urilor, nu sunt motivul pentru care politicienii au trecut legea. Este în schimb o fată de vreo 20 de ani care cerșește în zona redacției mele, și care a ajuns deja la al cincilea copil. Avea vreo 13 ani când l-a avut pe primul… Celor care își închipuie că educația sexuală ar fi putut preveni situația ei le fac cinste cu un pahar de apă rece. Să și-l toarne în cap, să se trezească. Sau, și mai bine, le fac cunoștință cu „soțul” ei – un tip cu vreo 15 ani mai mare, pe care atunci când nu-l mai vezi prin cartier 2-3 zile poți pune pariu că s-a dus să își completeze studiile la „facultatea” de la Poarta Albă.
În ziua votului, la o emisiune a unui post de radio local a fost invitată prin telefon preşedinta Asociaţiei Elevilor din Constanţa. Gâfâind isterizată, juna s-a declarat scandalizată că aleșii au cumulat educația sexuală cu cea civică și cu lecțiile de siguranță în trafic. În caz că domnișoara își dorea să îi explice în final pe larg cineva ce și cum, am vești proaste: Educația sexuală, cu tot cu partea de biologie, sănătate și igienă, poate fi predată lejer în două-trei ore de curs. În timp, ni se vor băga și nouă pe gât restul capitolelor de „educație sexuală” testate acum pe africani și în alte locuri prea sărace pentru a se putea apăra de influența civilizatoare a omului alb: Egalitatea absolută (și utopică) între sexe; faptul că e incorect să spui că mamele sunt mame, sau că băieții sunt băieți; homosexualitatea e bună; transexualitatea e cool; fiecare e liber să decidă dacă dacă e bărbat sau femeie, indiferent de ce poartă în chiloți ș.a.m.d. În ziua de azi, educația sexuală e mai mult educație ideologică…
Dacă aș fi fost în locul realizatoarei care a intervievat-o pe juna elevă, aș fi întrebat-o un singur lucru – dacă știe că în România violatorii nu sunt trași la răspundere dacă victima nu depune, sau dacă își retrage plângerea. În țărișoara noastră trimitem la pușcărie ani buni funcționari care au luat o șpagă sau care au dat o semnătură pe o hârtie, în schimb violatorii scapă de multe ori basma curată, sunt cercetați în libertate, sau primesc pedepse simbolice. Judecătorii au compasiune pentru violatori, polițiștii nu se grăbesc să cerceteze pentru că presupun că victima e cumva complice al agresiunii, iar operatorii de la 112 fac bășcălie de cei ce raportează abuzuri. În paralel, avem anual mii de cazuri de „mirese” minore, vândute de tații lor pe vechea tradiție a unei anumite etnii, contra unor sume de câteva sute de lei. Avem milioane de oameni care trăiesc sub pragul sărăciei, de oameni care mănâncă și care beau din alocația copiilor. Avem pe OMS, UNICEF și ONU care au avertizat că pe fondul măsurilor stupide din pandemie numărul abuzurilor asupra minorilor a crescut îngrijorător.
Metoda medievală de rezolvare a violului era ca agresorul să o ia de nevastă pe victimă. Probabil de aceea, codul nostru penal prevede înlăturarea răspunderii penale dacă victima își retrage plângerea. În ziua de azi, asta înseamnă de cele mai multe ori că agresorul lăsat liber de procurori și judecători apare la ușa victimei cu niște bani într-o mână și cu un cuțit în cealaltă: Ia banii și retrage-ți plângerea, sau tu și cu mă-ta o mierliți. Problema rezolvată!
S-au plâns fătuca de la asociația elevilor și restul guriștilor care militează pentru educația sexuală de favorizarea violatorilor? De închiderea școlilor și creșterea abuzurilor asupra minorilor? De faptul că avem milioane de concetățeni care fac câte șapte copii – nu pentru că le lipsește educația, ci pentru că intenționează să trăiască din alocația copiilor lăsați în fundul gol pe uliță?
Nu, nu s-au plâns. Unii din prostie, alții din interes. Toate cele înșirate de mine mai sus și multe altele sunt probleme reale. Iar problemele reale se rezolvă greu, și în timp. E mult mai mai simplu să muți discuția spre o problemă artificială, care se rezolvă din pix. Bașca – fătucile din asociațiile elevilor uită de dezastrul din educație, iar ONG-iștii din asociațiile „de bine” au un os de ros din elaborarea manualelor și predarea orelor de educație sexuală. Sexul și barza să trăiască, că de restul se ocupă Doamne-Doamne…
Educația sexuală nu e singurul foc de paie menit să ne distragă atenția de la problemele reale. Un alt exemplu e „bully-ingul” – despre care se vorbește foarte mult dar de făcut nu se face nimic. Într-un clip de acum câțiva ani, Călin Goia le îndemna pe victimele bully-ing-ului „să vorbească”. „Nu aveam puterea să vorbesc cu ai mei, pentru că îmi era frică să nu ia vreo măsură și pe urmă ceilalți să se răzbune pentru faptul că eu am vorbit, am ciripit. Pe de altă parte, nici nu știam dacă să aduc problema aceasta în școală. Lucrurile acestea le poți spune acum mai ușor, prin educație.” LOL. Da, sigur, poți vorbi… prin educație! Interesant cum totul se învârte în jurul „educației”, văzută ca un fel de panaceu. Goia și ceilalți ar fi putut vorbi despre disoluția autorității morale a școlii și profesorilor, despre delicvența juvenilă, despre lipsa de implicare a părinților, care face ca unii copii să își piardă reperele morale și să devină ticăloși. Dar asta sunt probleme reale, pe care nu are nimeni chef să le rezolve. E mult mai simplu să reduci totul la o problemă de educație și să îi sfătuiești pe alții să facă ceea ce tu nu ai făcut. În definitiv, nu ai nimic de pierdut – castanele pe chelie și le încasează ăla care face ce a spus Goia, nu Goia însuși. La final nu rămâne nimic, problemele reale nu sunt adresate, în schimb am inventat noi o soluție artificială, asociațiile de părinți isteți au halit maldăre de bani pentru organizarea de sindrofii, iar Călin a pozat în eroul oropsiților.
Trendul acesta al rezolvărilor heirupistice și pe lângă subiect nu e limitat la domeniul educației. Deunăzi, toată țara a vuit că la concursul Chefi la Cuțite a câștigat o cuconiță incompetentă. Nu îl urmăresc, dar am găsit cheia scandalului în postarea pe facebook a unui din chefi – ceva de genul „Bravo Narcisa, ai demonstrat că stereotipurile nu își au rostul”. Explicația e simplă – ani la rând, concursul a fost câștigat de bărbați. Ceea ce e o mare problemă în ziua de azi, mai ales pentru un post care aparține unui trust multinațional. În ziua de azi, diversitatea și multiculturalismul sunt reguli de bază. Așa că postul a schimbat regulamentul și a manevrat pentru ca învingătorul să fie și femeie, și de etnie romă: Doi iepuri dintr-o lovitură! Nu contează că milioane de fraieri care au urmărit emisiunea au fost păcăliți să se uite la un „concurs” cu învingătorul cunoscut dinainte. La fel cum nu contează că milioane de cetățeni vor mârâi împotriva romilor pentru că acea femeie a fost scoasă câștigătoare pe criterii de sex și etnie. Nu contează nici faptul că postul și emisiunea au demonstrat cu vârf și îndesat că în viață nu contează competența, ci e important să fii discriminat pozitiv. Șmecherii își spală imaginea sau rezolvă dintr-o lovitură de pix probleme artificiale, în timp ce fraierii tac, consumă și se consumă.

La final, celor fericiți pentru introducerea educației sexuale le dedic cântecul „La Rovine” al lui Alexandru Andrieș. Le urez să îl cânte cu mândrie proletară, și le mai urez să nu sesizeze ironia.

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top