Prima etapă a lărgirii plajelor a distrus sute de hectare de mediu marin, afectând zeci de specii. Pentru a da impresia unui proiect ecologist, în etapa a doua a proiectului a fost inserată o chichiță de mediu: Cu cheltuieli de milioane de euro, zeci de hectare vor fi plantate cu o iarbă de mare care nu e specifică litoralului românesc. În cel mai bun scenariu, plantele vor muri și vom număra doar banii aruncați pe apa Sâmbetei. În cel mai rău – litoralul va fi invadat anual de alge în putrefacție, cu efect devastator asupra mediului și turismului.
La inaugurarea proiectului, ministrul mediului s-a declarat bucuros nevoie mare, pentru că, zice el „se creează biodiversitate”! Din start, un calcul simplu ne arată că 29 de hectare de biodiversitate plantată nu pot compensa câteva sute de hectare de biodiversitate distruse de dragare, plaje artificiale și diguri de piatră…
Dar avem „greenwashing” și în România!
Termenul „greenwashing” reprezintă restrângerea la un singur cuvânt a ideii „Dacă ceva face rău mediului, vopsește-l verde și vinde-l ca fiind Eco”. El presupune crearea unei campanii de imagine prin care produse, activități sau proiecte cu impact semnificativ asupra mediului sunt prezentate ca fiind eco și benefice pentru natură.
În cazul primei etape a proiectului de extindere a plajelor de pe litoralul românesc, autoritățile locale au stat drepți, autoritățile și specialiștii din domeniul arheologiei s-au făcut că plouă. Singurul front pe care proiectul a întâmpinat opoziție a fost cel al protecției mediului. Aproape toate ONG-urile de mediu și unele din instituțiile academice cu activitate în zona litoralului au ridicat probleme și au expus deficiențele proiectului. Cu acea ocazie, s-a descoperit, printre altele, că proiectul implementat în mijlocul unui sit protejat demarase doar cu autorizația de construire eliberată de Primăria Constanța și fără avize de mediu și de arheologie.
Pentru ca povestea să nu se repete, în etapa a II-a a proiectului a fost inserată o găselniță care să dea impresia unei operațiuni prietenoase cu mediul. Astfel, urmează a se construi, pe fundul mării, incinte speciale în suprafață de circa 29 de hectare, care vor fi plantate cu o specie de iarbă de mare. Inițiativa are numeroase avantaje: În primul rând, e sub apă, deci nu poate fi văzută (aproape) de nimeni. Pe urmă, ea dă de lucru la o grămadă de oameni și instituții din domeniul mediului – care nu mai au astfel timp… să protesteze. Și nu în ultimul rând – printr-un truc de Abracadabra, înlocuim 29 de hectare de mediu marin natural cu 29 de hectare de mediu marin artificial – și dăm în același timp impresia că am creat natură în plus!
Barna a uitat la ce minister lucrează
Invitat la inaugurarea lucrărilor – ca să nu avem dubii că totul este despre mediu și ecologie – ministrul mediului Tanczos Barna a livrat un discurs epocal, desprins parcă din opera lui Caragiale: „Cel mai important pentru Ministerul Mediului este să știm de unde am plecat, ce facem și unde vrem să ajungem!
Am plecat de la un sistem dezorganizat, de la un Litoral care nu a fost pus la punct așa cum trebuie. Avem lucrări terminate, lucrări în curs de desfășurare și lucrări care vor urma.
Unde vrem să ajungem? Vrem să avem un Litoral modern, pus la punct din punct de vedere turistic, un Litoral care să ofere posibilitatea desfășurării unor activități economice în condiții de secolul XXI.”
Spre final, însă, ministrul Barna – care vorbea despre turism, contracte, activități economice și un litoral care și-a luat nasul la purtare și trebuie pus la punct – și-a adus aminte că fusese adus să vorbească despre mediu:
„Dar, în paralel, lucru extrem de important, pentru Ministerul Mediului, este să protejăm biodiversitatea. Este probabil cel mai interesant lot din toate. Pentru că, înafară de sau dincolo de cele 50 de hectare de plajă care se vor crea, vom avea 29 de hectare de biodiversitate! 29 de hectare unde specii protejate vor avea posibilitatea relansării acestei biodiversități extrem de valoroase pentru Marea Neagră, pentru România și pentru Europa!”
… și pentru Sistemul Solar! – am putea adăuga…
Ministrul nu știe ce e biodiversitatea, ministerul – cu ce se mănâncă ea
Pentru a ne lămuri despre ce vorbește ministrul Barna, am consultat un dicționar. În acesta am găsit definiția termenului Biodiversitate: „Existența, la nivelul globului terestru, a unei multitudini de ecosisteme cu caractere distincte; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice.”
La prima vedere, definiția ne indică faptul că ministrul Barna habar n-are ce e biodiversitatea, și doar aruncase termenul acesta în salata de vorbe, pentru a arăta că e interesat de problematica de mediu.
Pentru a ne lămuri și mai bine, am solicitat ministerului să ne explice în ce vor consta cele 29 de hectare de „biodiversitate”. Ministerul mediului ne-a comunicat că „cele 29 de hectare la care se face referire sunt aferente întregului proiect de reducere a eroziunii costiere, faza II, iar creșterea biodiversității se va realiza prin implantarea cu specia zostera noltii (plante de mare vasculare înflorite ce se înmulțesc prin semințe).”
Prin urmare, în realitate, se va planta fundul mării o singură specie. Deci bio-diversitatea creată prin proiect va fi mai degrabă o… bio-unicitate! Iar „speciile protejate” de care vorbea ministrul sunt de fapt o singură specie – și aceea banală, fără risc, și care nu e protejată de nicio lege.
Față de ministru, cei de la minister știu un pic mai bine despre ce e vorba: Spre deosebire de ministru, care îndruga că se vor „crea hectare de biodiversitate”, ei precizează că e vorba de fapt de „creșterea biodiversității, prin implantarea cu Zostera”. Deci practic diversitatea ecosistemelor va fi sporită (nu creată!) prin adăugarea peste ecosistemul natural a unui ecosistem artificial, populat cu acea plantă.
Dacă funcționarii ministerului înțeleg mai bine ce e biodiversitatea, ei însă nu prea știu ce e cu planta care aduce biodiversitatea: Formula „plante de mare vasculare înflorite” nu are sens și e cel mai probabil preluată copy/paste dintr-un proiect tehnic – elaborat la rândul său de o persoană care habar n-are cum arată iarba în cauză.
Ministrul taie iarbă (de mare) la câini
Zostera noltei (sau noltii) este o iarbă de mare banală, întâlnită în apele marine de mică adâncime, în golfuri, estuare și alte locuri ferite de valuri și curenți puternici. Este o specie comună pe toate coastele Europei, din Norvegia și Marea Baltică, până în Mediterana. În Marea Neagră, Z. noltei a fost observată de oceanografi în golful Burgas, golfurile Mării de Azov și câteva estuare. Pe litoralul românesc e o specie rar întâlnită. Motivul este descris clar în lucrarea lui V. Surugiu (Analele Univ. A.I. Cuza, Iași, 2008) – „întrucât litoralul românesc este expus curenților nord-sud și furtunilor de iarnă puternice, el nu oferă condiții prielnice pentru dezvoltarea speciei Zostera noltii”. Țărmul românesc nu are golfuri sau estuare. În plus, apele Mării Negre sunt mai tulburi și conțin mai multe particule în suspensie decât Mediterana sau Atlanticul. Din aceste motive, Z. noltei era în trecut întâlnită doar în complexul Razelm-Sinoe – dar populația a fost decimată de lucrările hidrotehnice. Ulterior, mici petice de câțiva metri au fost descoperite la Agigea, Mamaia, Capul Midia. Lucrarea lui Surugiu, pe care o citam mai sus, a fost prilejuită de descoperirea unui petic de 25 de metri pătrați între două diguri ale Portului Mangalia.
Lucrările științifice consultate nu lasă nicio umbră de îndoială: „Autorii” lărgirii plajelor vor trebui să întreprindă eforturi colosale pentru a crea incinte propice dezvoltării speciei Zostera noltei. Mai mult, aceasta nu este o specie caracteristică pe litoralul românesc, iar în Marea de Azov a fost semnalată a găzdui specii invazive de pe coasta Americii de Nord. Deci ideea creării a 29 de hectare de iarbă Zostera e o probă de „biodiversitate de dragul biodiversității”.
La prima etapă a lărgirii plajelor cei care au implementat proiectul au avut bătăi de cap cu câinii de pază ai ecologiei. La final, s-a întâmplat ca în vorba cu „câinii latră, ursul trece”. Iar la etapa a doua, autorii proiectului au venit pregătiți: Au 29 de hectare de iarbă de tăiat la câini!
Milioane de euro pentru un litoral mai mirositor
Pentru că populația de Zostera din Rezelm a fost rasă de lucrările din secolul trecut, iar cea din Mamaia a fost cel mai probabil distrusă de extinderea plajelor (faza I), pentru cele 29 de hectare de „biodiversitate” va fi exploatată bucățica descoperită la Mangalia. Populația naturală de Zostera din această locație va fi recoltată și se va încerca creșterea de puieți în condiții artificiale, după care aceștia vor fi plantați în incintele special create.
Cum la nivel mondial (și cu atât mai puțin în România!) nu prea există experți în cultivat Zostera, există o șansă mare să se aleagă praful de această tentativă. Literatura de specialitate arată că Zostera se răspândește mai ușor prin rizomi – dar asta presupune distrugerea populației naturale de la Mangalia, în speranța creării a șase populații artificiale, de la Eforie, la Saturn.
Chiar presupunând că implantarea va fi un succes total, există în continuare riscuri. De exemplu, acela ca frunzele de Zostera să ajungă pe plajă, în grămezi mirositoare, așa cum se întâmplă adesea în zonele în care planta crește în condiții naturale. Ceea ce va arăta oricum, doar ca „turismul bine pus la punct” de care vorbea ministrul Barna, nu!
Dar ăsta este riscul atunci când faci biodiversitate de dragul biodiversității. Să zicem mersi că ministrul nu a decis să importăm și să aducem tigri pe plaja din Mamaia – ceea ce ar fi sporit și mai mult biodiversitatea pe litoralul românesc. Prin comparație, grădinile subacvatice cu Zostera sunt o investiție inutilă de câteva milioane de euro, cu riscul să „parfumeze” litoralul – dar măcar Zostera nu mușcă…
(foto jos – grămezi de Z. noltei eșuate pe plajă, în Mediterana. Autor: Gérard Giraud, licență AICI.)
Un articol de Răzvan PETRE
