La aproape un an de la intrarea în vigoare, acordul României pentru tranzitarea vaselor de mare tonaj pe Brațul Chilia nu a fost făcut public. De asemenea, nu este public nici răspunsul României la solicitarea de întreținere/adâncire transmisă de Ucraina în octombrie 2022. În lipsa acestor documente, există alte acte și declarații publice, care indică cel puțin neglijența autorităților române, care au facilitat șmecheriile implementate de partea ucraineană pe Brațul Chilia.
În continuare vă vom prezenta documente care probează că partea ucraineană a procedat cu rea intenție și cu încălcarea tratatelor, în timp ce autoritățile române au girat încălcările, deși aveau la îndemână numeroase mecanisme pentru a se opune, sau măcar pentru a protesta.
A încălcat Ucraina tratatul cu România?
Tratatul de prietenie cu Ucraina, prin care România renunța la dreptul legal și istoric asupra Bucovinei de Nord, Ținutului Herța, Bugeacului și Insulei Șerpilor – la schimb cu garantarea drepturilor minorității românești din Ucraina pe care Ucraina nu le respectă nici în ziua de azi – a fost semnat la Constanța în 1997. Conform prevederilor acestuia, în 2003 a fost semnat tratatul privind regimul frontierei de stat.
La articolul 12, acesta prevede: „Albia apelor de frontieră nu poate fi modificată în mod unilateral. În cazul în care, ca urmare a acţiunilor uneia dintre părţile contractante pe apele de frontieră, au fost deteriorate malurile sau a fost modificată albia ori regimul de scurgere ale acestora, acea parte contractantă este obligată să reconstituie malurile deteriorate şi să readucă albia în poziţia iniţială. Realizarea pe apele de frontieră a oricăror construcţii care pot provoca modificarea albiei acestor ape sau a regimului lor de scurgere se efectuează în conformitate cu înţelegerile bilaterale în vigoare.”
Așadar, orice modificare făcută de Ucraina din proprie inițiativă este ilegală, iar țara vecină trebuie să procedeze de îndată la refacerii situației anterioare modificărilor. Guvernul României poate cere asta imperativ țării vecine – dacă vrea și își permite să ceară… Trebuie remarcată însă o altă posibilitate – ca guvernul României să își fi dat acordul – caz în care modificarea albiei Brațului Chilia nu mai este unilaterală, și nici ilegală…
Dacă vorbim într-adevăr de o modificare unilaterală, nu ar fi prima oară când Ucraina violează prevederile tratatului cu România. Așa cum arătam într-un articol anterior, Ucraina încălca tratatul cu România încă din perioada în care acesta era în negocieri. La mai puțin de un an de la semnarea tratatului, România se plângea mai multor autorități internaționale de violarea de către Ucraina a acordurilor bilaterale și internaționale. Canalul Bîstroe era inaugurat în 2007, la 4 ani după semnarea tratatului. Iar în următorii cinci ani, cu sfidarea pe față a tratatului de graniță și a altor tratate internaționale la care era parte, Ucraina finaliza digul de larg al canalului.
Cum și-a bătut joc Ucraina de ONU și de „partenerii” români
Pentru a ne lămuri care este situația reală, am accesat documentele Convenției de la Espoo – mecanism creat de ONU în anii ”90 pentru a reglementa diferendele de mediu în context transfrontalier. Ucraina – membră semnatară a Convenției – este în vizorul organizației de mai bine de două decenii, pentru încălcări repetate legate de energia nucleară și problema Canalului Bîstroe.
După primul scandal de pe Bîstroe, ONU a pus în vedere Ucrainei să respecte Convenția și pe partenerul său – România. În 2008, sătulă de indolența Ucrainei, adunarea generală a emis o Declarație de Nerespectare (Non-compliance), similară procedurii de infringement a Uniunii Europene. ONU a luat notă de încălcarea repetată a angajamentelor luate de Ucraina și a multiplelor articole ale Convenției de la Espoo pe care aceasta le încălcase. Ucrainei i s-a dat un avertisment final și termen până în 2010 să oprească orice lucrări pe Brațul Chilia și să intre la negocieri cu România, căreia trebuia să îi pună la dispoziție toate datele cerute. Adunarea generală a luat notă de angajamentul luat de Ucraina de a anula construirea a ceea ce noi cunoaștem sub denumirea de „Canalul Bîstroe” – dar care de fapt este numit de partea ucraineană „Canalul de Mare Adâncime Dunăre-Marea Neagră”. Comisia a notat cu optimism acest angajament luat de Ucraina și a decis să aștepte implementarea lui.
Așteptarea a durat… 13 ani.
În 2021, la ședința Comitetului de Implementare a Convenției, s-a notat faptul că în sfârșit lucrurile începuseră să se miște: România și Ucraina se asociaseră pentru a păpa împreună un program cu finanțare UE, referitor la monitorizarea de mediu. Dincolo de acest succes (financiar), comitetul observa că Ucraina își bate joc în continuare de România: Deși țara noastră depusese mai multe observații și propuneri pe parcursul anilor 2020 și 2021, Ucraina nu se deranjase să ofere un răspuns. România (prin Guvernul Orban) totodată pusese în vedere Ucrainei că instituirea unei rețele de monitorizare a mediului nu poate constitui retroactiv o justificare a lucrărilor executate ilegal pe Brațul Chilia.
La final, Comitetul nota că nu numai România, ci și ONU devenise subiect de bășcălie pentru autoritățile de la Kiev: Comitetul „notează cu regret că Ucraina nu a întreprins niciun demers în direcția intrării în legalitate în privința Proiectului Bîstroe. În loc de răspuns la încălcările semnalate, Ucraina ne-a livrat un număr uriaș de documente fără legătură, care au mai fost puse la dispoziția Comisiei și altă dată…”
În concluzie, la finele lui 2021 avem următoarea situație: Ucraina cu lucrări efectuate ilegal, încălcând tratate bilaterale și internaționale la care era parte și tratând cu dispreț partenerii internaționali. Iar România mai dispusă la cooperare, dar susținând în continuare respectarea tratatelor.
Războiul schimbă totul
În total dispreț față de observațiile României și ale comisiei ONU, în 2021, Ucraina a înaintat României o notificare privind intenția de implementare a „Proiectului Bîstroe – Faza II”. La ultima întâlnire din 2021, Comitetul ONU de Implementare a Convenției Espoo a constatat, din nou, și tot „cu regret” că Ucraina refuza orice dialog, atât cu România, cât și ONU.
Cu câteva zile înainte de începerea invaziei, guvernul de la Kiev a dispus demararea proiectului, ca prioritate națională. Ulterior, invocând invazia, a refuzat din nou să mai comunice cu partenerii – refuz acceptat politicos de oficialii ONU, pe tot parcursul întâlnirilor din 2022.
Următoarea dată când problema Bîstroe a fost pusă pe tapet a fost la întrunirea Comietetului din 31 ianuarie – 3 februarie 2023. La aceasta – surpriză! – a fost consemnat în raport că Ucraina și România ajunseseră în sfârșit la un acord de implementare a Convenției, încă din noiembrie 2022!
Practic, peste noapte, dezacordul a devenit acord, iar încălcările repetate ale Ucrainei au devenit „colaborare fructuoasă”…
Guvernul României ne ascunde ceva
Trecând în revistă tratatele, rapoartele ONU și declarațiile oficialilor ucraineni, avem câteva concluzii clare: Ucraina a încălcat evident, cel puțin în faza inițială, acordurile și tratatele internaționale și a refuzat orice dialog cu partenerii. România a avut o replică palidă, tolerând comportamentul abuziv și limitându-se la plângeri adresate forurilor internaționale.
– Încă de acum doi ani – 1 aprilie 2021 – Guvernul Cîțu știa de la partea ucraineană că aceasta intenționa să demareze lucrările pe Bîstroe (fără ca guvernul să fi anunțat publicul din România asupra acestui fapt).
– În 15 iulie 2022, Guvernul Ciucă și-a dat acordul pentru utilizarea Canalului Bâstroe și a Brațului Chilia pentru traficul navelor mari – acord la adăpostul căruia Ucraina a putut să demareze lucrările de adâncire a șenalului.
– Tot în iulie 2022, Administrația Fluvială a Dunării de Jos a înaintat guvernului un raport în care arăta că ucrainenii intenționează să dragheze tot brațul Chilia (nu doar Canalul Bîstroe) și că acest fapt va duce la falimentarea Canalului Sulina, la distrugerea Deltei, a orașului Sulina și a plajelor Litoralului Sudic. Guvernul nu a considerat că publicul din România merită informat pe acest subiect, raportul rămânând secret.
– În august 2022, Ucraina a notificat guvernul României despre demararea activităților de dragare. Conform ministrului ucrainean al infrastructurii, guvernul României nu s-a opus. De asemenea, din nou, Guvernul nu a considerat că publicul din România merită informat pe acest subiect.
– În octombrie 2022, problema dragării a fost pusă din nou pe tapet. Guvernul României – conform declarațiilor date în februarie 2023 de președintele Iohannis – și-a dat acordul pentru dragarea Canalului Bâstroe, posibil și a Brațului Chilia. Asta deși rapoartele interne arătau că așa ceva ar fi un dezastru pentru Deltă și Litoral și deși timp de 20 de ani ne împotrivisem acestor lucrări tocmai din aceste motive. Din nou, guvernul nu a informat publicul.
– În noiembrie 2022, conform celor consemnate de Comisia Espoo de la ONU, a fost parafat acordul dintre România și Ucraina, prin care dădeam lumină verde dragărilor de pe Brațul Chilia. Acest document – la fel ca toate celelalte pe acest subiect – rămâne secret. Din nou, Guvernul României tace…
În rezumat, guvernele ultimilor ani au știut de la bun început care sunt intențiile părții ucrainene și nu au informat deloc publicul din România. Toate acordurile aferente – de la cel privind tranzitarea navelor pe Bîstroe, la cel privind adâncirea șenalului – rămân secrete și în ziua de azi. Mai mult – dacă președintele spune adevărul și guvernul român și-a dat acordul pentru modificarea albiei Brațului Chilia, atunci acest acord practic permite intrarea în legalitate a acțiunilor Ucrainei și oferă guvernului de la Kiev un alibi în fața instituțiilor internaționale – în detrimentul intereselor României. În același timp, înseamnă că toate vociferările miniștrilor români pe tema presupuselor încălcări ale ucrainenilor sunt doar cancan și o abilă aruncare a pisicii moarte – în curtea Ucrainei…
Pentru încheiere, vă lăsăm cu un citat din Klaus Iohannis despre lucrările de pe Bîstroe, datat 22 februarie 2023: „Despre lucrări ştim, știe și Ministerul Transporturilor cam din octombrie. Deci nu e nicio noutate. Ei ne-au anunțat oficial că vor să facă lucrări de dragare, de întreținere și că vor să folosească canalul Bîstroe pentru a-și exporta marfă și noi le-am dat un acord provizoriu până când lucrările se clarifică.”
Un articol de Răzvan PETRE
