Constrânşi de poliţa obligatorie, românii plătesc mai mult, primesc mai puţin
De la 1 ianuarie 2010, se va plăti pentru poliţa de asigurare RCA cu aproximativ 175% mai mult decât se plătea la începutul acestui an. De ce? Cel puţin la nivelul presei centrale, aceste firme de asigurări îşi explicau mârşăvia prin faptul că se vor implica mai mult în ceea ce înseamnă despăgubirile. Conform „explicaţiilor”, limita de despăgubire a poliţei RCA va creşte, în 2010, de la 300.000 la 500.000 de euro pentru daune materiale. Limita de despăgubire a RCA-ului în cazul vătămărilor corporale şi deceselor va creşte de la 1,5 milioane de euro, cât încă este acum, la 2,5 milioane de euro în 2010.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Explicaţia este de fapt o perdea de fum pentru toţi românii care, obligaţi de lege, vor trebui să înghită pe nemestecate, aberaţiile şi abuzurile acestor firme de asigurări. În contextul în care poliţa RCA este obligatorie, înseamnă că Statul Român este şi el părtaş la acest jaf al firmelor de asigurări şi asta în contextul în care, în acest moment al crizei economice care afectează absolut toate păturile sociale, este permis acest abuz. Cei de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, interfaţa dintre Stat şi firmele de asigurări, se fac, fireşte, că plouă, ceea ce demonstrează complicitatea acestora în tot ce înseamnă jaful asiguratorilor.
Care-i problema?
Păi, e o mare problemă! Toţi posesorii de autoturisme, fie ele de lux sau autohtone, fie posesorii de Dăciuţe vechi, fie posesorii de Maibach sau Ferarry au o problemă cu acest lucru. Prin primăvara acestui an, înainte să apară anunţul că RCA se va scumpi, mulţi posesori de autoturisme au avut curiozitatea să întrebe agenţii de asigurări de preţul viitoarelor poliţe RCA. Nu puţini erau să facă infarct când au auzit preţurile. Şi nu neapărat preţurile, ci, raportându-se la trecut sau la actualitate, măsura a fost întrecută de tupeul ordinar al asiguratorilor. Toată lumea plăteşte foarte mulţi bani pentru o asigurare care e de fapt o porcărie. Se plătesc foarte mulţi bani pentru RCA, căci e obligatorie, însă, dacă se petrec accidente rutiere se descoperă că limita aia de despăgubire a RCA-ului este o minciună. Pentru o maşină mai veche de 12 ani, RCA-ul acoperă cel mult 10% din valoarea ei de catalog. Asta dacă cel implicat în accidemt e nevinovat de producerea lui. Pentru cel vinovat…e vai şi amar de buzunarul lui, pentru că nu vezi nici un leu de la asigurator. Dacă din ghinion îţi cade un pom peste maşină, cum s-au mai întâmplat asemenea cazuri, maşina fiind asigurată cu poliţa RCA, atunci îţi repari maşina pe RCA-ul… pomului. Dacă cei 10% nu îţi ajung pentru reparaţie, ghinion, nu vezi nici un leu în plus.
Limita maximă de despăgubire a RCA-ului în cazul accidentelor cu victime este acum de 1,5 milioane şi cică va creşte la 2,5 milioane de euro. Teoretic pare frumos, însă, în realitate, nu e deloc aşa. De exemplu, cea mai mare despăgubire plătită de Asirom unei victime de accident rutier a fost de aproximativ 70.000 de euro. Nu 1,5 milioane, ci 70.000 de euro. Deci: din 2010, asiguratorii vor lua mai mulţi bani din buzunarele românilor pentru RCA nu pentru că vor plăti despăgubiri mai mari, ci pentru faptul că pe nişte hârtii, la rubrica “limita maximă de despăgubiri”, se vor trece nişte valori mai mari.
RCA-ul te trimite în instanţă
Mii de şoferi se trezesc anual chemaţi în instanţă la luni bune distanţă de momentul în care au fost implicaţi într-un accident rutier şi asta chiar dacă atunci cei doi conducători auto şi-au încheiat socotelile cu privire la pagube prin înţelegerea amiabilă. Şi asta tot din cauza societăţilor de asigurare care vor să-şi recupereze banii investiţi în reparaţia vehiculelor avariate. După lungi perioade de timp, de genul săptămânilor şi chiar lunilor, pierdute pe la sediile poliţiilor rutiere sau la firmele de asigurări şi la service-urile auto, şoferii trebuie să frece şi uşile tribunalelor. Cei mai mulţi dintre „actorii” accidentelor rutiere, uită de obicei în ce condiţii s-a petrecut accidentele. Şi uite cum, firmele asiguratoare amestecă în acest rahat şi Brigada Rutieră, unde ajung anual în jur de 8.000 de cereri pentru copii după declaraţiile originale ale celor implicaţi în incidentele din trafic. Pe lângă asta, există o multitudine de cazuri în care firmele de asigurare au dat în judecată clienţii pentru simplu fapt că semnăturile acestora nu au fost date cică „aşa cum trebuie”, doar, doar, vor avea cîştig în instanţă pentru recuperarea „prejudiciului creat”, chiar dacă teoretic asigurarea e valabilă.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor- instituţie inutilă
Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un set de întrebări privind aspecte legate de diferite anomalii în funcţionarea şi activitatea firmelor de asigurări. Din păcate, reacţia celor de la CSA a fost nulă, ceea ce înseamnă multe…ori că nu au putere, ori că sunt complici la acest jaf, ori că nu-i interesează. În consecinţă, de fapt sunt inutili.
Conform informaţiilor publicate pe site-ul oficial al CSA: “ Misiunea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de a pune în aplicare legislația din domeniul asigurărilor imparțial, cu onestitate şi promptitudine; de a proteja, în temeiul legii, consumatorii de produse de asigurări; de a încuraja formarea unei piețe sănătoase a asigurărilor; de a promova necesitatea unei mai bune serviri a interesului public.
În acest scop, vor fi impuse şi respectate cele mai înalte standarde de etică, profesională şi de calitate a muncii în toate relaţiile, formale şi informale, cu persoanele, agenţiile şi companiile asupra cărora au efecte politicile şi acţiunile Comisiei. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică, al cărei scop principal este apărarea drepturilor asiguraţilor şi promovarea stabilităţii activităţii de asigurare în România.
Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a început la data de 2 iulie 2001, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Parlamentului privind numirea membrilor primului său Consiliu – Consiliu care reprezintă organul de conducere colectivă a Comisiei.”
De menţionat că activitatea acestei comisii nu s-a făcut remarcată decât în urma anchetelor realizate de presa din România, şi atunci cu mare greutate reacţia CSA a venit tardiv şi cu măsuri slabe.
