După 12 ani de când dau din colţ în colţ, autorităţile române recunosc, indirect, că deşeurile nucleare sunt stocate, impropriu, în incinta Centralei atomo-electrice de la Cernavodă. Întrucât Guvernul liberal este prea ocupat să umfle pensiile cu puţinii bani rămaşi în Bugetul de Stat, Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive este obligată să îşi caute alte surse de finanţare pentru activităţile proprii. Soluţia găsită este încercarea de accesare a unor fonduri PHARE în valoare totală de patru milioane de euro. Anunţul demarării procedurilor pentru obţinerea de fonduri europene dezvăluie neglijenţa criminală de care dau dovadă autorităţile de la Bucureşti: Banii solicitaţi de la UE au ca destinaţie nu numai construirea unui depozit de deşeuri adecvat, ci şi… realizarea studiilor tehnice şi de securitate. Aceasta înseamnă că autorităţile nu au reuşit să facă nici măcar un plan al viitoarei gropi de gunoi nuclear, în 12 ani de când acest proiect este impus de funcţionarea Centralei Nucleare.
Un articol de Răzvan PETRE
În anul 1996, odată cu punerea în funcţiune a Unităţii Nr. 1 de la CNE – Cernavodă, responsabilii în domeniu anunţau în mediile de presă că în zona centralei nucleare vor fi construite două depozite speciale pentru depozitarea deşeurilor. Aceste două depozite, ce ar fi trebuit să asigure stocarea materialelor radioactive uzate, au devenit un fel de fantome, pe seama lor născându-se legende. Specialişti şi nespecialişti îşi dădeau cu părerea despre posibilele amplasamente ale depozitelor. O variantă era localitatea Băiţa, din Bihor – o mină abandonată, ce se potrivea cu profilul unui depozit de deşeuri nucleare la standarde internaţionale. O altă variantă, discutată din ce în ce mai des, era cea a dealurilor din proximitatea Centralei de la Cernavodă, această variantă fiind prezentată ca fiind cea oficială. După ce oficialii de la Centrală au iniţiat o serie de dezbateri publice în Cernavodă, zvonurile au început să capete amploare, adepţii teoriei conspiraţiei afirmând că deşeurile ar fi fost, deja, stocate într-o unitate militară dintre Cernavodă şi Saligny.
Deşeurile aprind spiritele, dar în zadar
În ultimii doi ani, oficialii Centralei Nucleare şi ai Agenţiei Române în domeniu au iniţiat o serie de dezbateri publice pe tema amplasării unei gropi de deşeuri nucleare în zona Cernavodă-Saligny. Punctul culminant a fost atins cu ocazia unei dezbateri publice organizată în Cernavodă, ce viza semnarea unui Protocol între Primăria din localitate şi Centrala Nucleară. Organizatorii, care făcuseră tot posibilul să aibă o dezbatere liniştită – un simulacru care să legitimeze semnarea Protocolului – s-au trezit pe cap cu circa 200 de cetăţeni nemulţumiţi şi cu reprezentanţii organizaţiilor de mediu. Aceştia au reproşat autorităţilor că depozitul mult promis întârzie să se materializeze, iar atunci când, în sfârşit, începe să se pună problema lui, el este planificat a se construi la periferia localităţii în care locuiesc. Speriat de forţa mulţimii, fostul primar din Cernavodă a dat înapoi, pentru a semna ulterior protocolul, pe ascuns, şi fără a ţine seama de obiecţiile cetăţenilor.
ANDRAD, cu mâna întinsă la UE
Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive (ANDRAD) ar putea beneficia de aproximativ patru milioane de euro din fonduri nerambursabile de la Comisia Europeană, concretizaţi în trei proiecte PHARE, destinate continuării studiilor de amplasare, proiectare si construcţie a unui depozit pentru deşeurile slab şi mediu active, generate de Centrala Nuclearo-electrică de la Cernavodă. Acest anunţ, făcut la sfârşitul săptămânii trecute, este dovada faptului că, după ani buni de tergiversări şi discuţii inutile, oficialii acestei instituţii care papă de pomană banii din buget nu au nici măcar un plan de amplasare a depozitului de deşeuri.
Practic, în tot acest timp, oficialii Agenţiei nu au reuşit să termine decât proiectul documentaţiei necesare amplasării depozitului de deşeuri. Nici măcar pentru acest proiect preliminar, Ministerul Finanţelor nu a găsit banii necesari, el fiind realizat prin proiectul PHARE 2004/016-815.02.04. În încercarea de a aburi publicul, ANDRAD a elaborat în 2007 un proiect cu un cârnat de titlu din care nu se înţelegea nimic. Ulterior, Agenţia a elaborat documentaţia de atribuire, participând la evaluarea ofertelor în cadrul a două licitaţii deschise, finalizate cu… anularea procedurii. La începutul anului 2008, ANDRAD a obţinut, în sfârşit, refinanţarea nerambursabila CE pentru acest proiect, una din condiţii fiind revenirea la un titlu adecvat, dar care dădea pe faţă neputinţa Agenţiei: „Suport pentru ANDRAD pentru a obţine autorizaţia de amplasare pentru Depozitul de Deşeuri Slab şi Mediu Active Saligny” (sublinierea ne aparţine).
Guvernul dă pomeni, depozitul din centrală dă pe lături
În timp ce guvernanţii se laudă că au bani la buget, motiv pentru care umflă cu nesimţire pensiile, ANDRAD se vede nevoită a continua pelerinajul la Bruxelles, pentru fondurile necesare realizării depozitului de deşeuri. Graba cu care reprezentanţii ANDRAD s-au pus pe treabă nu poate avea decât o singură justificare: Întrucât groapa de gunoi nuclear era proiectată a fi în funcţiune cel târziu în anul 2000, deşeurile rezultate din manipularea materialului radioactiv şi din funcţionarea Unităţilor 1 şi 2 au fost stocate, provizoriu, în incinta centralei nucleare. Acest provizorat s-a prelungit indefinit, dar capacităţile improprii de păstrare, precum şi faptul că platforma CNE Cernavodă nu oferă spaţiu deficient au făcut ca realizarea depozitului să devină un imperativ.
Proiecte pe bandă rulantă
Deşi nimeni nu poate fi sigur că proiectele înaintate de ANDRAD vor fi acceptate şi finanţate de UE, înaintarea de proiecte PHARE pare să fie singura soluţie de finanţare găsită de oficialii români. În aşteptarea autorizării finale pentru amplasarea depozitului (care va putea fi obţinută după finalizarea evaluării impactului asupra mediului, acţiune care se estimează că se va încheia în cursul anului 2010), ANDRAD mai promovează încă trei proiecte cu finanţare nerambursabila de la CE, în domeniul securităţii nucleare pentru România: „Sprijinirea ANDRAD pentru extinderea şi accelerarea dezvoltării noului depozit naţional definitiv de deşeuri radioactive slab şi mediu active”, „Proiect tehnic şi evaluarea de securitate pentru autorizarea construirii depozitului de deşeuri slab şi mediu active Saligny” şi „Sprijinirea ANDRAD în dezvoltarea soluţiilor tehnice si tehnologice pentru o nouă instalaţie de tratare a deşeurilor radioactive”. Aşa cum reiese, chiar şi din titlurile acestor proiecte, autorităţile române nu au găsit nici timpul, nici banii pentru a realiza măcar un studiu de fezabilitate, în cei 12 ani de când funcţionează şi produce deşeuri Unitatea 1 a CNE Cernavodă… Pe bună dreptate, ne putem întreba ce au făcut angajaţii ANDRAD înafara zilelor în care îşi încasau salariile…
Starea actuală a depozitului din CNE Cernavodă
Depozitul Intermediar de Deşeuri Radioactive (DIDR) este proiectat în vederea stocării pe termen limitat a deşeurilor radioactive solide rezultate ca urmare a funcţionării CNE, exceptând răşinile ionice uzate, combustibilul iradiat şi barele mecanismelor de control al reactivităţii. Depozitul este amplasat în interiorul zonei de excludere şi a gardului de protecţie fizică al CNE Cernavodă. Documentaţia ANDRAD face să pară uitat că acesta este un loc impropriu de stocare, având grijă să scoată în evidenţă că această amplasare facilitează accesul vehiculelor care transportă deşeuri radioactive şi minimizează necesitatea unui mecanism suplimentar de securitate pentru asigurarea integrităţii structurale. Depozitul, format dintr-o hală de depozitare, pentru deşeurile radioactive de Tip 1 şi 2, ambalate în butoaie din oţel inox şi două structuri din beton pentru cartuşele filtrante uzate şi pentru piese mari, puternic contaminate (deşeuri de Tip 2 şi 3) pare să fie o necunoscută şi pentru cei ce îl administrează. În ceea ce priveşte durata de stocare a deşeurilor radioactive, punctul de vedere oficial este că „Perioada de stocare este determinată de disponibilitatea depozitului şi de scăderea activităţii deşeurilor radioactive.” – ceea ce poate însemna de la câteva zeci, până la câteva mii de ani.
