Deputatul tulcean aduce în discuţie elaborarea de către Ministerul Educaţiei a unui cod-cadru de etică al personalul didactic din învăţământul preuniversitar, arătând pe de o parte inutilitatea acestui demers în lipsa unor sancţiuni, iar pe de altă parte indicând faptul că învăţământul românesc ale multe probleme structurale, pe care guvernanţii se fac că nu le văd. În această situaţie, consideră deputatul liberal, elaborarea unui astfel de cod este doar o perdea de fum ce ascunde adevăratele tare ale sistemului şi demonstrează incompetenţa şi ignoranţa celor care conduc acest minister.
„Cu o lună înainte de a demisiona din funcția de ministru al Educației Naționale, Valentin Popa a semnat un ordin care încurcă și mai mult (și așa) stufoasa legislație în domeniu.Ordinul nr. 4831 privește aprobarea Codului – cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar și este, de la început și până la sfârșit, o înșiruire de <valori, principii și norme de conduită>, un fel de decalog dezarticulat pentru buna purtare a cadrelor preuniversitare. Dar impunerea unor scopuri minunate, precum <imparțialitate>, <responsabilitate>, <integritate>, <onestitate>, <toleranță> sau <exigență>, nu este urmată (o <scăpare> frecventă în legislația românească) de sancțiuni. Ca să fiu mai precis, ultimul articol al ordinului prevede vag că <Încălcările prevederilor prezentului cod reprezintă abateri disciplinare și se sancționează conform legislației în vigoare>. Se face astfel trimitere la alte acte normative, generale: Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice, respectiv Codul muncii. În fapt, documentul este doar declarativ, căci nu sunt prevăzute sancţiuni pentru abateri. Pentru Partidul Național Liberal, problemele majore ale învățământului sunt abandonul școlar, analfabetismul funcțional, rezultatele slabe la testele internaționale PISA, lipsa de corelare cu piața muncii, infrastructura învechită, politizarea excesivă, lipsa mijloacelor moderne de predare, adaptate generațiilor actuale de elevi, părăsirea masivă a țării de către tinerii fără perspective, instabilitatea legislativă și lipsa de predictibilitate, subfinanțare și salarii neatractive pentru cadrele didactice. Sigur că toată lumea îşi doreşte disciplină şi ordine morală în fiecare sector, dar obsesia pentru supra-reglementare în detrimentul eficienţei maschează ignoranţă sau chiar rea – voinţă. În loc să fie preocupat să găsească soluții la problemele fundamentale ale sistemului, Guvernul României legiferează senin și decupează principii din cărțile de etică. Până la urmă, munca în zadar e tot un semn de incompetență!”
