Celebrul deja Raport al Ministerului Educației din anul 2013 (ţinut la secret până recent, când ajuns pe surse în presă) ridică unele semne de întrebare legate de modul în care mai multe cadre universitare de la Ovidius şi-au obţinut diverse titluri academice.
În acest context, am fost sesizaţi cu privire la posibile neconcordanţe din dosarul de cadre al profesorului universitar Stoica Lascu, de la Facultatea de Istorie și Științe Politice.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Ştefan Doru COPOŢ
Deși mai are puțin până la împlinirea vârstei de retragere din sistemul universitar, profesorul Stoica Lascu (65 de ani) dă dovadă de o lipsă acută de transparență în ceea ce privește anumite informații despre accesul său legal la funcția de profesor universitar.
În anul 2014, Universitatea „Ovidius” din Constanța scoate la concurs postul de profesor universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice pentru disciplinele „Introducere în istoria modernă universală; CS Modernă-Contemporană (Istorie regională: Dobrogea modernă şi contemporană); CS Modernă-Contemporană (Istoria Balcanilor în Epoca Modernă)”.
Anumite surse din instituție susțin că acest post a fost creat cu dedicație pentru Stoica Lascu, cel care la acea dată preda în calitate de conferențiar exact aceste cursuri. Mai mult, examenul pentru funcția de profesor consta în susținerea unei prelegeri având ca temă Albanezii și Albania în contextul internațional al sud-estului european în Epoca Modernă – una dintre temele preferate de profesor.
Conform cerințelor universitare, dosarul pentru concurs trebuia să cuprindă o listă a lucrărilor unde să fie inclusă și o carte de unic autor.
Curios sau nu, în anul 2000, Lascu își susținea teza de doctorat cu teza “Romanitatea balcanică în conștiința societății românești până la primul război mondial”. Această teză o regăsim pe lista depusă la dosar ca fiind tipărită în anul 2013 (atenție, după 13 ani de la susținere!) la editura „România de la Mare”.
Editura „România de la Mare” e de negăsit
Dorind să ne convingem că această carte există și în realitate, i-am solicitat profesorului Stoica Lascu să ne pună la dispoziție un exemplar. În mod ciudat, la întâlnirea cu acesta, autorul tezei doar ne-a arătat cartea, dar nu a vrut să ne ofere un exemplar: ”Nu pot să vă dau cartea. Dacă aţi fi solicitat-o în scop ştiinţific, v-aş fi dat-o, dar aşa, nu”. Mai mult decât atât, misteriosul domn profesor nu a dorit să ne ofere niciun indiciu care să ne ducă la identificarea datelor editurii „România de la Mare”. Aceasta nu apare nicăieri pe internet, iar de existența ei nu știe nimeni. Deocamdată, suspectăm că ar fi o editură fantomă sau inexistentă.
În schimb, ca o stranie coincidență, în CV-ul său, Lascu notează că a activat ca editor (1992-1997) al unei reviste de cultură și civilizație românească, tipărită la Constanța care purta tocmai numele „România de la Mare”!
Tipărită în 10-20 de exemplare, cartea nu este în lista Bibliotecii Naţionale!
Am reuşit în schimb să găsim tipografia la care a fost tipărită această carte, SC Asmicart, cu sediul pe strada Petre Liciu nr. 14. La adresă ne-a întâmpinat o doamnă care nu ştia nimic, dar a ţinut să ne întrebe despre ce carte e vorba şi cine este profesorul care ne interesează. Până la urmă am obţinut numărul de telefon al soţului doamnei, un anume domn Ignat. „Da, am tipărit această carte, dar nu mai ţin minte în câte exemplare. Da, parcă 10 sau 20 de exemplare”.
Curios este faptul că lucrarea cu titlul „Romanitatea balcanică în conştiinţa societăţii româneşti până la primul război mondial publicată la Editura „România de la Mare”, Constanţa, în 2013 NU apare în baza de date a Bibliotecii Naţionale, deși conform legii „Biblioteca Naţională a României primeşte de la producători în 7 exemplare următoarele documente: cărţile (cu excepţia ediţiilor rare şi bibliofile), broşurile, extrasele din publicaţii seriale (Legea 111/1995)”.
Nici de data aceasta Stoica Lascu nu a vrut să ne dea nicio explicație, susținând sec că „referitor la interesul pentru Teza de Doctorat, vă rog a vă adresa Bibliotecii Naţionale”. Doar că Biblioteca Națională la numele de autor Lascu Stoica nu afișează nicio lucrare tipărită în anul 2013 la editura fantomă „România de la Mare”.
Rămâne, așadar, întrebarea dacă această carte a fost cu adevărat tipărită îndeplinind toate criteriile unei lucrări publice și în condiții de legalitate? În cazul în care această tipărire a fost un simulacru doar pentru a bifa un punct din dosarul pentru concursul de profesor universitar, ce se întâmplă cu gradul de profesor primit în aceste condiţii?
Despre posibila colaborare cu Securitatea: „Nu este relevant”
Un alt punct întunecat din biografia acestui profesor universitar este posibila colaborare cu fosta Securitate. Acest episod ar ridica mari semne de întrebare legate de calitatea morală a unui cadru universitar ce deţine şi funcţia de membru în Senatul Universităţii! În ceea ce privește o posibilă colaborare cu fosta Securitate, profesorul Lascu apreciază că este lipsită de relevanță o asemenea informație. Nu neagă, dar nici nu confirmă.
Vă reamintim că în anul 2012, pe fondul unui scandal iscat la Universitatea Ovidius, profesorul Marioara Cojoc l-a acuzat public pe Lascu că „are dosar deja public la CNSAS de colaborator cu Securitatea şi despre care se ştie încă din 2006, când s-a descoperit că numele său de cod era cel al fiului său mai mare”. Nici atunci, nici acum, cel vizat nu a dorit să lămurească situația.
Cariera profesorului universitar Stoica Lascu este, așadar, plină de mistere. Vom încerca în perioada următoare să lămurim toate aceste aspecte legate de editura fantomă care a tipărit teza domniei sale de doctorat, eventuala colaborare cu fosta Securitate și corecta dobândire a postului de profesor universitar.
