Navomodelismul- un sport ridicat la rang de artă.
Talent, îndemânare, tehnică, migală, imaginaţie, răbdare de fier, mii de ore de experienţă şi mai ales pasiune… Toate aceste elemente se reunesc atunci când vorbim despre Costinel Bîlcă, un adevărat magician al navomodelismului, care a ridicat acest sport la rang de artă. Mulţi români au luat acest microb al meşteritului de machete miniaturale şi încearcă să recreeze nave, respectând modelul original.
Un articol de Cristian CEALERA
Ștefan KOSTOFF
Multora nu le şi iese însă… De la hobby la navomodelism de performanţă este însă drum lung… Costinel este printre cei mai buni profesionişti din lume, la ora actuală, iar detaliile modelelor sale sunt pur şi simplu extraordinare. Caporal angajat al Academiei de Marină Constanţa, ca mecanic la poligonul de vitalitate al instituției de învățământ, Bîlcă este un om simplu, modest, ai cărui ochii se aprind însă atunci când vorbeşte despre pasiunea vieţii sale. În spatele lui, în acel atelier în care îşi petrece nenumărate ore, planurile tehnice și constructive ale unor impozante nave de demult, precum și machete ale acestora stau drept mărturie a talentului său fără seamăn…
Campion mondial şi maestru emerit al sportului
Are doar 34 de ani dar deja în palmaresul său se găsesc performanţe impresionante. Ca sportiv legitimat la CS Farul a cucerit de-a lungul timpului nu mai puţin de şase medalii la Campionate Europene şi Mondiale. Cinci dintre ele sunt de argint dar titlul de cel mai bun sportiv din lume și medalia de aur, la clasa C4 le-a câştigat în 2008, la Mondialul din Cehia. A ajuns cu machetele sale în Italia, Germania, Cehia sau Bulgaria, ţări în care este mult mai cunoscut decât acasă… Succesele pe plan naţional sunt în număr şi mai mare şi i-au adus titlul de cel mai bun sportiv senior în 2006. Toate realizările au culminat cu primirea în 2010 a titlului de maestru emerit al sportului, la numai 30 de ani. Se laudă deja cu peste 100 de machete, cu modele ale bricului Mircea sau ale unui pânzar moldovenesc de secol XVII, înmânate unor personalităţi şi importanți oameni de
stat. Cea mai mare machetă realizată de el până în prezent (tot a bricului Mircea) are 3 metri lungime şi poate fi admirată în incinta unui mare mall al Constanţei.
Pasiunea, elementul cheie
“De mic am fost fermecat de modele. Am luat “microbul” încă de pe la 5-6 ani, când îl urmăream pe tatăl meu, care era navigator şi care avea acelaşi hobby. El m-a îndrumat şi m-a ajutat la început. M-am apucat apoi să le fac singur şi de atunci nu m-am mai oprit” mărturiseşte zâmbind Bîlcă. Nu a folosit niciodată kituri de cumpărat, în care ţi se oferă toţi paşii de urmat pentru realizarea unei machete. A preferat să îşi pună mintea la lucru, să studieze mult originalul şi apoi să se apuce de lucru, respectând toate detaliile şi datele “scării”. Ne povesteşte că atunci când modelul este foarte dificil, realizarea machetei poate dura foarte mult. Ne arată miniaturala fregată brandenburgică Berlin (1674), micromachetă clasa C, la scară 1:250, cea care i-a adus medalii internaţionale. “Am lucrat un an şi două luni la ea. Altele se fac mai uşor. Un 
pânzar moldovenesc mi-a luat cam o săptămână şi jumătate. Prefer în general navele de secol XVII, dar am făcut şi nave din perioada celor două războaie mondiale, şi nave romane sau greceşti din antichitate. Mă atrag în general cele cu grad mare de dificultate, care te pun serios la treabă” ne mai spune tânărul.
Materiale inedite şi foarte multă imaginaţie
În atelierul lui Costinel Bîlcă găseşti tot felul de instrumente, scule şi materiale inedite: pensete fine luate de pe la cabinete medicale (unele pentru lucrul în interior de sticlă sunt făcute artizanal din elemente de umbrelă), dăltiţe de sculptat realizate de el, freze dentare pentru şlefuit, aruncate de stomatologi. Pentru el, navomodelismul nu este scump, pentru că nu cumpără nimic de la nimeni. Orice material banal, întâlnit de noi la tot pasul, este pentru el bun să fie folosit la machete. Pânzele umflate de vânt ale vaselor sale sunt făcute din foiţă de ţigară, udată cu stropi de cafea pentru a se mucegăi şi pentru a da impresia de vechime. Evident, pentru a putea respecta orice detaliu, lucrează adesea cu lupe diverse. Nu foloseşte însă lemn de toate felurile, spune că cel mai bun lemn de prun este de prin nordul Modovei, cel de păr ar fi cel mai bun daca ar proveni și el din altă zonă şi tot așa…. multe din “colecția lui beţe” fiind aduse din peregrinările sale prin țară făcute pe motocicletă…
Nava „Vasa”, marea provocare
Nu a mai concurat de doi ani dar vrea să revină în forţă, cu o realizare fără precedent. Visul său este să facă macheta unui vas suedez de secol XVII, ce poartă numele de „Vasa”. Nu este deloc un model obişnuit şi când îl va termina, va fi cu siguranţă cea mai frumoasă machetă a carierei, o adevărată comoară. Este foarte complicată pentru că implică realizarea de sculpturi. S-a apucat deja de lucru dar trebuie să meargă în Suedia la Stockholm, la Muzeul Vasa, acolo unde originalul se află expus. Ce este însă aşa special la această navă? În primul rând, „Vasa”
este singura navă de secol XVII reușit conservată și care mai există în prezent, o comoară artistică unică şi una dintre cele mai remarcabile atracţii turistice ale lumii. Ea s-a păstrat timp de peste 4 secole pe fundul mării, aproape intactă şi timpul nu pare să o fi afectat deloc. Iată însă şi povestea ei. Pe 10 august 1628, marea navă de război ce purta numele stemei dinastiei regale sudeze domnitoare, îşi ridică pânzele pentru prima dată, pentru a ieşi din portul Stockholm. Construită în doi ani, din ordinul regelui Gustav II Adolf, „Vasa” era în acel moment una dintre cele mai mari nave ale lumii: avea peste 1200 de tone, 3 catarge, şi putea susţine 10 vele. Dimensiuni de asemenea impresionante pentru acele vremuri: 52 de metri de la vârful catargului la chilă şi 69 de metri de la provă la pupă. „Vasa” a ieşit din port însă spre groaza tuturor celor de pe mal, după doar câteva minute, rafale puternice de vânt au răsturnat-o şi s-a scufundat imediat, luând cu ea în adâncuri, 50 dintre cei 150 de marinari de la bord. Ulterior s-a aflat că fusese supra-încărcată cu tunuri în puntea superioară şi se greşise flagrant, tonele de balast de pe fundul ei nefiind suficiente pentru a-i acorda echilibrul necesar. “Vasa” a stat în apele portului 
Stockholm până în 1961, când a fost recuperată. Cum de nu s-a distrus sub apă în cei peste 400 de ani petrecuţi pe fundul mării? Simplu, în apele reci ale Mării Baltice nu trăieşte viermele ce devorează epave în apă sărată, acel “teredo navalis”, vinovat de distrugerea celor mai multe corăbii. Costel Bîlcă ne spune că odată cu epava au fost recuperate 14.000 de obiecte detaşate din lemn, inclusiv acele 700 de sculpturi cu aur şi vopsea, care îl vor pune serios la încercare pe navomodelist. Fiecare leu, erou biblic, împărat roman, fiecare creatură marină sau zeu grec şi roman se va regăsi în sculpturile miniaturale pe care Costinel Bîlcă le va face pe macheta “Vasa”.
Un artist fără promovare
Campion mondial şi maestru emerit al sportului, Costinel Bîlcă este omul pe care nu îl recunoşti pe stradă. Din păcate… Nu este nici fotbalist, nici politician, nici vreo vedetă de tabloide… Este “doar” un mare artist pe care nu ştim să îl apreciem la adevărata sa valoare. Navomodelismul nu este promovat aşa cum este în străinătate iar mulţi dintre noi au tendinţa de a minimaliza meritele acestor artizani, fără să le studiem însă şi rezultatele muncii lor. Dacă te apleci însă asupra machetelor lui Bîlcă şi le studiezi cu atenţie, chiar şi preţ de câteva minute, vei înţelege că te afli în faţa unor opere de artă…iar pe acel om simplu, pe creatorul lor… îl vei vedea cu alţi ochii…
