Preotul Gabriel Mascas, fost dizident anticomunist, fondator al Sindicatului preoţilor
În 1977 a lipit manifeste anticomuniste la Sibiu, fiind asimilat Mişcării Paul Goma. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, cu suspendare. A fost urmărit de Securitate, prin intermediul unor turnători care erau chiar colegii lui de parohie, doi preoţi din Cernavodă.
În 1990 a înfiinţat la Medgidia Sindicatul Preoţilor şi al credincioşilor. În anul 2001 a demisionat din funcţia de preot paroh la Cernavodă şi a plecat în Canada. Timp de patru ani a slujit într-o „parohie independentă” din Toronto. Întors în România, s-a evidenţiat printr-un discurs foarte critic la adresa conducerii Bisericii Ortodoxe Române. Îl Cheamă Gabriel Mascas şi consideră că este încă preot (deşi în acest moment nu mai slujeşte) pentru că, spune el, harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu nu ţi-l poate lua nimeni.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Dezvăluiri: Cum a apărut Sindicatul preoţilor şi enoriaşilor?
Pr. Mascas: Sindicatul preoţilor şi enoriaşilor a fost înfiinţat în 1990, în urma Conferinţei naţionale a preoţilor, cu scopul de a schimba structura şi nomenclatura Bisericii. Conferinţa a fost organizată de un grup de preoţi din Bucureşti, împreună cu câţiva preoţi din diaspora, expulzaţi din ţară în 1985, la ordinul Partiarhiei şi Securităţii.
Din păcate demersul nostru de atunci s-a blocat, unii dintre preoţii participanţi au fost pedepsiţi, unii au fost cumpăraţi, au dizolvat conducerea şi aşa au dizolvat şi conferinţa. Imediat după conferinţă, am constituit sindicatul, împreună cu alţi 14 membri fondatori. Sindicatul a fost recunoscut de Judecătoria Medgidia. Sediul era la Protoeria Medgidia.
Dezvăluiri: În acea perioadă aţi întâmpinat piedici din partea conducerii Bisericii?
PR. Mascas: Nu, pentru că la Tomis a venit ÎPS Lucian, care a încercat o cale amiabilă între preoţi şi credincioşi. A fost un model de episcop din anumite puncte de vedere, deşi cunoaştem faptul că şi-a făcut studiile la Zagorsk, în Uniunea Sovietică. De altfel, toţi liderii BOR care şi-au făcut studiile acolo au fost cumpăraţi. Ei n-au fost la Zagorsk doar pentru studii teologice, au fost cumpăraţi în sensul că au semnat angajamente cu Securitatea.
Revenind la sindicat, acesta a rămas cu mebrii iniţiali, căci nimeni nu mai aderat, de frică. Folosindu-se de argumentul fals al ascultării faţă de superior, episcopii le-au interzis preoţilor să adere la acest sindicat. Dar, mă întreb, cum se poate explica faptul că înainte de 1940 existau mai multe sindicate ale preoţilor şi ele erau permise de către conducerea Bisericii, iar acum nu e moral?!
Dezvăluiri: De ce este nevoie de un sindicat al preoţilor?
Pr. Mascas: În primul rând, noi nu avem contracte individuale de muncă. Preoţii primesc o indemnizaţie de la stat, pe care trebuie să o completeze cu aceeaşi sumă provenită din fonduri proprii. Un alt motiv este acela că episcopul are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor. Preotul este efectiv la dispoziţia episcopului. Vi se pare corect?
Dezvăluiri: Totuşi, ascultarea necondiţionată face parte din canoanele Bisericii…
Pr. Mascas: Canoanele Bisericii sunt absolut depăşite. Nu se aplică la situaţia de astăzi. Trebuie adaptate, revizuite pentru că sunt făcute în secolele III-IV. Să nu fim înţeleşi greşit: Noi nu vrem să schimbăm canoanele, ci ne dorim ca aplicarea lor să fie corectă. Canoanele să fie aplicate de sus în jos.
Or, în prezent, nomenclatura Bisericii se bucură de privilegii extraordinare. Patriarhul ia 11 mii RON salariu de la stat şi are toate privilegiile de la Biserică: maşini, bani de protocol, haine. Mănăstirile au devenit băncile particulare ale episcopului.
În cadrul Bisericii se spală cea mai mare cantitate de bani negri, cu care economia naţională ar putea fi ajutată.
Dezvăluiri: Dar tocmai Statul dă dreptul Bisericii să folosească aceşti bani.
Pr. Mascas: Statul nu vrea conflicte cu Biserica şi atunci colaborează cu nomenclatura. Trebuie să stabilim noţiuni clare: Biserica reprezintă totalitatea credincioşilor, dar suprastructura Bisericii este reprezentată de aceşti călugări-episcopi care au semnat <pactul cu diavolul>. Chiar presa străină scrie despre aceste abuzuri.
Dezvăluiri: Vă declaraţi dizident politic. Aţi fost persecutat de Securitate?
Pr. Mascas: Da, am fost urmărit de Securitate, aşa cum reiese din dosarul meu, pe care l-am obţinut de la CNSAS. Vă dau un singur exemplu: doi preoţi care au activat cu mine în parohie, la Cernavodă şi care sunt menţionaţi de CNSAS ca turnători. În afară de tot soiul de delaţiuni mărunte, iată ce putea să scrie un preot în rapoartele către Securitate: Preotul Mascas consideră că teoria idealistă este superioară teoriei materialiste!
Dezvaluiri: De ce aţi fost exclus din rândul clerului? Fosta soţie spunea că v-a prins în pat cu o minoră!
Pr. Mascas: Nu este adevărat. Cineva a trimis la Arhiepiscopia Tomisului o reclamaţie în care a spus că sunt recăsătorit. Reclamaţia a fost executată când Teodosie venise la Constanţa. Teodosie a vrut să se spele pe mâini şi mi-a spus că aş putea sponsoriza instituţia. În situaţia aceea, neavând bani, n-am putut să mă prezint în faţa consistoriului (tribunal bisericesc-n.red.), am refuzat pentru că ştiam că decizia o ia episcopul.
Acuzaţia era că m-am recăsătorit, dar sunt preoţi cu crime, preoţi care se bat în biserică (vă aduceţi aminte de cazul de la biserica din Kilometrul 4-5 din Constanţa) şi nu au nicio problemă, slujesc bine-mersi. În anul 2005 am depus la Arhiepiscopia Tomisului o petiţie ce îi privea pe preoţii cu situaţii canonice neclare (unii dintre ei au turnat la Securitate) şi nu am primit niciun răspuns.
Dezvăluiri: Dumneavoastră vreţi să redeveniţi preot?
Pr. Mascas: Nu mi-a luat nimeni calitatea de preot. În Canada am slujit la parohia Constatin Şi Elena din Toronto, parohie independentă. Independentă adică nu se supune niciunei reguli decât credinţei în Dumnezeu şi religiei. Timp de patru ani de zile oamenii n-au ales niciun episcop faţă de care să fie supusă această biserică.
România este singura <insulă> în care Biserica îşi face de cap pe spinarea oamenilor. Şi aici e vorba de organizarea BOR. Nicăieri bisericile nu sunt conduse de proeoţii parohi. Enoriaşii, care sunt beneficiarii serviciilor religioase, îşi deleagă reprezentanţi în Consiliul parohial, care conduce biserica. Consiliul parohial îşi angajează preotul, acceptă un episcop sau nu, fără şpăgi, manifestaţii a la Ceauşescu, cu opulenţă şi nepăsare pentru oameni.
Statutul BOR este dictatorial şi reprezintă un afront la adresa tuturor preoţilor şi credincioşilor. Din acest motiv şefii Bisericii se prevalează de hotărârile care se iau în consistoriile inchizitoriale şi spun că preotul este caterisit. Doar Dumnezeu poate lua harul înmânat unui preot la hirotonie. Şefii Bisericii sunt cei care ar trebui să se retragă, dar nu au acest minim bun simţ. În Germania, Polonia, America au fost preoţi care au colaborat cu Securitatea şi s-au retas din bun simţ. În România, ei primesc salarii de la stat şi prin felul dictatorial în care conduc îi îndepărtează pe credincioşi. Ei fac adevarata schismă în Biserică şi dau vina pe preoţi că sunt răzvrătiţi. De ce? Pentru că nu ascultă regulile acestei Inchiziţii! Trebuie să ne adaptăm regulilor contemporane. În România avem de-a face cu fabrici de popi. Toţi preoţii buni din Constanţa au fost alungaţi şi aduşi alţii.
