Daniel Citirigă, despre conflictul gazului dintre Europa și Rusia
Dezvăluiri: Mai este UE interesată în mod real de asigurarea independenţei energetice a ţărilor europene, faţă de Rusia?
Daniel Citirigă: Nu cred că UE a fost în totalitatea ei interesată de asigurarea independenţei energetice faţă de Rusia. Până la urmă Uniunea Europeană are mari deficienţe când vine vorba despre o politică externă şi, implicit, energetică, comună. În acest domeniu cred că este o politică foarte retrogradă şi nu prevăd un viitor foarte promiţător. Uniunea Europeană, mai ales în condiţiile crizei economice, a demonstrat că este construită după principii federale fără o bază puternică, iar tendinţele naţionaliste sunt, din punct de vedere economic, evidente. Deci nu cred că putem vorbi despre o politică UE comună, cât mai ales, de interesele unor anumite state, ca elemente particulare.
A consemnat Andreea PAVEL
Dezvăluiri: De ce stagnează proiectul Nabucco? De ce nu a existat un real interes pentru susţinerea şi demararea acestuia?
Daniel Citirigă: Cred că un termen mai corect ar fi întârzie, nu stagnează. Iar dacă se întâmplă aşa ceva cred că ţine de mai mulţi factori. În primul rând, din acelaşi motiv pe care l-am amintit mai sus: lipsa de coerenţă a politicilor europene. În al doilea rând, jocul dublu pe care îl fac Germania şi Franţa atunci când se impun discuţii despre relaţia cu Moscova. Până la urmă, Nabucco este perceput ca fiind o idee de sorginte americană. Încheierea celui de-al doilea mandat al lui George W. Bush a venit prea repede, din acest punct de vedere. Iar dacă nu există un real interes, aşa cum spuneţi, înseamnă că o parte dintre statele implicate au o alternativă mai convenabilă financiar. Acum desigur, viitorul va decide. Personal cred că Proiectul Nabucco se va bucura de susţinerea necesară, dar în condiţiile unei concurenţe serioase din partea Rusiei, cu proiectul South Stream.
Dezvăluiri: Există speculaţii conform cărora Germania ar abandona Nabucco. Cum ar traduce Rusia o asemenea decizie? Ce ar însemna pentru UE ieşirea Germaniei din jocul de-a independenţa?
Daniel Citirigă: Desigur, se poate întâmpla orice în acest joc. Până la urmă este vorba despre politică şi se ştie foarte bine cât de nesigure sunt previziunile politice. Dacă Germania ar ieşi din proiectul Nabucco, desigur ar fi o relativă victorie în acest sens pentru Rusia. De altfel, este foarte interesantă implicarea Germaniei în transportul de energie. Fostul ministru de Externe din guvernul Schröder, Joschska Fisher, a devenit expert-consilier al proiectului Nabucco, în timp ce însuşi Gerhard Schröder este preşedintele comitetului de acţionari al Nord Stream. Cu alte cuvinte colegi la guvernare şi rivali în afaceri politice. Sau aşa cum spunea un om de sport: fotbalul este un joc in care doua echipe se infrunta si la sfarsit castiga Germania! Nu cred că ţări precum Franţa sau Germania fac din independenţa energetică o ţintă, însă criza gazelor din vara anului 2008 a demonstrat că se impune diversitate. Până la urmă Europa înseamnă diversitate. Libertatea impune concurenţă: cred că din acest punct de vedere Rusiei nu îi convine libertatea, iar ţărilor din Sud-Estul Europei nu le convin “privilegiile ”ruseşti al căror preţ l-au cunoscut.
Dezvăluiri: Nu este construirea South Stream o „pălărie prea mare” pentru Rusia, în actualul context economic? Pe de altă parte, cât de mult va fi afectată Rusia de scăderea consumului de energie „tradiţională” în Europa, odată cu o creştere semnificativă a consumului de energii alternative?
Daniel Citirigă: Dacă Rusia este o putere, aşa cum se pretinde, nu ar trebui să fie o pălărie prea mare. E adevărat, însă, că în contextul crizei economice, diferenţa dintre o economie stabilă şi una precum cea rusă, a demonstrat încă o dată slăbiciunile Moscovei. Datoria externă imensă şi înnapoierea tehnologică fac ca proiectul South Stream să devină o provocare economică şi politică extraordinară. Poate fi o piatră de încercare pentru liderii de la Kremlin. Din unele puncte de vedere, această concurenţă ne aminteşte de logica Războiului Rece. Atunci URSS-ul a pierdut. Sigur Obama nu este Reagan, iar Medvedev nu este Gorbaciov, însă un lucru este cert: statele din Europa Centrală şi de Est sunt, în mare măsură, independente de Moscova.
Cât despre creşterea semnificativă a consumului de energii alternative, acest proces trebuie să se dezvolte într-un cadru mult mai organizat. Nu cred că în viitorul apropiat această dezvoltare va conta cu adevărat în concurenţa cu gazele ruseşti. Până la urmă problema gazelor nu este una de preţ, cât de monopol.
Dezvăluiri: Sunt Nabucco şi South Stream două proiecte rivale? Sau, dimpotrivă, ne putem gândi în viitor la o „contopire” a acestora, în urma unei posibile cooperări energetice UE-Rusia-Turcia?
Daniel Citirigă: La această oră încă sunt două proiecte rivale, însă istoria ne-a demonstrat că trecutul nu ne învaţă cum va fi exact viitorul. Având în vedere că zilele acestea au apărut informaţii despre o colaborare strânsă între NATO şi Rusia, în Afganistan, chiar cu participarea soldaţilor ruşi, cred că orice este posibil şi în cadrul celor două proiecte. Acum ca o părere personală, dacă South Stream va fi realizat în detrimentul proiectului Nabucco, eu cred că Rusia va accepta multe concesii. Nu cred că strategia americană va face paşi înapoi în Europa de Est. Cel mult va fi nuanţată. Iar dacă ar avea loc o contopire, asta ar însemna că Rusia este la un minim de putere în această zonă.
Dezvăluiri: Ce rol joacă România pe harta energetică a Europei? Pentru care dintre cele două „tabere” energetice contează mai mult, ţara noastră?
Daniel Citirigă: Ţara noastră contează pentru ambele foarte mult. Nu demult directorul Gazprom a venit în România tocmai pentru o posibilă colaborare. Din păcate pentru Rusia, nu mai este în situaţia de a impune anumite direcţii de politică statelor din regiune. Sau cel puţin, nu României din 2010. În acest context, repet, ambele proiecte pot fi priorităţi. Depinde de mediul politic. Ceea ce este clar însă, România este într-o situaţie geopolitică grea şi avantajoasă în acelaşi timp. Până la urmă, opţiunile de politică externă sunt conturate foarte clar, iar în privinţa “taberelor” energetice România nu poate face rabat. Un proiect rusesc va fi susţinut de oficialii de la Bucureşti atunci când efectele lui nu vor deteriora interesele Proiectului Nabucco şi ale Statelor Unite ale Americii.
