Actualitate

Civilizația corporatistă și amurgul creștinismului

Cea mai mare iluzie pe care și-o mai poate face un creștin acum este aceea că în viitorul apropiat vor mai fi (cu excepția Vaticanului) țări care să mai promoveze valorile creștine, care să se mai revendice de la Creștinism.

Creștinismul pierde teren peste tot în lume. Tot mai mulți oameni aleg să părăsească Bisericile tradiționale și fie să construiască alternative presupus creștine progresiste, fie pur și simplu își proclamă indiferența, dacă nu chiar iritarea față de Creștinism.

Acest fenomen nu are treabă cu Islamul și ceea ce numim islamizare. Are treabă exclusiv cu evoluțiile interne ale societății occidentale.

În anii 60 (folosim ca referință anul 1968 pentru amploarea mișcărilor sociale din acel an) s-a petrecut o mutație radicală în societățile vestice.
Este legată de:
1. generalizarea psihologiei și tranziția ei de la o ideologie la statutul receptat public de știință.
Practic în acel moment lumea a avut pentru prima dată acces la o ideologie care îmbărca autoritate științifică și care elibera sau măcar inducea relativizarea tuturor tradițiilor morale de până în acel moment.

2. revoluția sexuală prin apariția pilulei și liberalizarea avorturilor. Aceasta a distrus ideea de familie, legăturile sociale tradiționale, dar mai ales a indus împietrirea morală care face posibil avortul.
Nu o subestimați.
Revoluția sexuală a distrus ca un tsunami moralitatea inspirată de un ideal monastic sau puritan, a creștinilor. Cumulul de frustrări și ipocrizie care ajunsese morala creștină, a explodat ca o butelie sub presiune aruncată în foc.

3. drogurile. Iar nu trebuie subestimate. Drogurile, din cele mai variate, au devenit fenomene sociale. 
Consumul de droguri a însoțit reflecția multor scriitori, intelectuali, jurnaliști, politicieni. Gândiți-vă că baza ideatică pe care funcționează civilizația noastră este produsul minților unor toxicomani.

4.evoluția capitalismului înspre corporațiile multinaționale, al căror scop a încetat să fie acela de a controla capitalul financiar sau în produse finite ci….omul, cel mai prețios capital.
Corporațiile au devenit principalii actori economici într-o economie ficțională, în care majoritatea banilor care circulă sunt niște cifre traficate la bursă și nu au acoperire în bunuri și produse finite.
Dar au început să investească în oameni, în disciplinarea lor intelectuală și construirea unor societăți paralele cu cele normale. Și așa omul normal a fost înlocuit de corporatist: adeptul unei religii a eficienței în gol, de dragul eficienței, cu o filosofie profund imorală, chiar dacă nu vulgară.

Victime ale comunismului, noi. țările din est, nu am prins revoluția din 1968. 
Dar când ne-am eliberat de comunism, am fost păcăliți (de noi înșine) că occidentul în care ne întorceam, era occidentul din care fuseseră scoși părinții și bunicii noștri.

Nu prea avem cum lupta împotriva acestei noi lumi. Și dacă vom lupta cu arme necreștine, va trebui să înțelegem că vom păcătui.
La fel, vom păcătui dacă ne vom face idoli dintr-un fel de a înțelege Biserica care poate că mergea în vremurile de dinainte de marea mutație..

Ce avem de făcut este să spunem adevărul, să (ne) deschidem ochii, să (ne) (re)convertim. În rest, va fi ce va vrea Dumnezeu să fie: fie o trezire la realitate și detoxifiere a Occidentului, fie o islamizare, fie sfârșitul lumii….

În definitiv au fost creștini care au trecut și prin timpuri mai grele.

Bogdan Duca

Bogdan Duca, este teolog și politolog. Lucrează ca publicist, analist politic și ca cercetător în domeniul științelor religioase.

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top