Patriarhia Ortodoxă Română a început o ofensivă mediatică, ca răspuns la afirmațiile reprezentanților Bisericii San Nicola din Bari, care au declarat într-un ziar românesc că moaștele Sfântului Nicolae din București (păstrate la biserica Sfântul Gheorghe Nou) nu sunt autentice. Încercând să demonstreze contrariul, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au prezentat mai multor trusturi de presă din România o fotografie falsificată!
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Răzvan PETRE
Fotografia modificată este suprapusă peste o pagină din revista Episcopiei din Bari – „Bolletino di San Nicola” şi este o reprezentare a scheletului Sfântului Nicolae, realizată în 1957, când s-a făcut dezgroparea și inventarierea moaștelor Sfântului.
Conform explicaţiilor ce însoţesc fotografia schiţei, cu negru sunt reprezentate oasele ce se află la Bari, iar cu alb cele care lipsesc (o mare parte dintre acestea se află Veneţia). Singura problemă este aceea că fotografia prezentată presei de Pr. Emil Nedelea Cărămizaru (parohul Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București) este… trucată. În original, în revista de la Bari, mâna dreaptă a sfântului (ca şi craniul său şi alte oase) apar cu negru. În poza distribuită presei de Cărămizaru, culorile sunt pe dos, iar mâna dreaptă, craniul şi restul oaselor prezente la Bari sunt albe. Dacă am lua de bun falsul circulat de Cărămizaru, mâna Sfântului nu ar fi la Bari şi ar putea să fie oriunde (inclusiv la București).
Craniul este cheia
Deşi se află în posesia revistei editate la Bari, Cărămizaru şi reprezentanţii Patriarhiei au distribuit presei doar un fragment din pagina 17 a publicaţiei, în care este inclusă şi fotografia modificată. Cum culorile au fost inversate, aceasta are fondul negru şi prezintă cu alb majoritatea oaselor, ceea ce, potrivit indicaţiilor de sub poză, ar însemna că ele nu se află la Bari. Printre oasele desenate cu alb figurează şi craniul Sfântului Nicolae. Or, la pagina 16 a aceleiaşi reviste este tipărită o fotografie făcută cu ocazia deshumării moaştelor, în care cercetătorii ţin în mână… exact acest craniu, pe care varianta BOR îl dă ca fiind lipsă.
Dacă Patriarhia şi Cărămizaru ar fi dat publicităţii ambele pagini din revistă, falsul ar fi fost evident.
Patriarhia recunoaşte că poza e falsă, dar dă vina pe… tehnologie
Părintele Cărămizaru ne-a declarat că imaginile și informaţiile prezentate de el presei provin de la biroul de presă al Patriarhiei. Care le-a obținut de la un reprezentant al Bisericii Orotodoxe în Italia. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Părintele Constantin Stoica, nu ştie nici el cum a ajuns această fotografie în presă: „Nu s-a dat altă imagine, ci revista. Părintele (din Italia) ne-a trimis revista, nu altceva. Patriarhia a primit revista şi i-a dat-o părintelui Cărămizaru.” La solicitarea noastră, Părintele Stoica a comparat fotografia din revistă cu imaginea prezentată presei de către Cărămizaru şi a recunoscut că cele două nu corespund.
Părintele ortodox din Italia se numeşte Ştefan Cătălin Andronache şi este arondat parohiei ortodoxe San Clemente. Acesta ne-a confimrat că a trimis Patriarhiei din Bucureşti câteva ediţii ale revistei Boletino di San Nicola, în format PDF, aşa cum le-a găsit pe siteul Episcopiei din Bari: „Eu doar am trimis aceste materiale. Mai departe, nu ştiu ce s-a întâmplat cu fotografia despre care vorbiţi dumneavoastră”.
În final, de vină ar fi… tehnologia: „Eu nu i-am făcut nimic fotografiei, i-am dat telefonul dascălului meu şi el a printat
fotografia la un centru de copiere. Am verificat și în telefon, am încercat și cu alte telefoane similare și se vede la fel. Pur și simplu, programul telefonului inversează culorile”, ne-a declarat preotul Cărămizaru.
Chiar dacă de vină ar fi tehnica, reprezentanții BOR ar fi trebuit să verifice fotografiile înainte de ale da presei. Sau măcar să își recunoască ulterior greșeala. Deși de la discuția pe care am avut-o cu reprezentanții Patriarhiei au trecut mai bine de trei săptămâni, aceștia nu au îndreptat eroarea printr-un mesaj public, așa cum ar fi fost corect.
Dezinformările parohului
În goana de a găsi dovezi care să ateste autenticitatea moaştelor de la biserica Sfântul Gheorghe Nou, parohul Emil Cărămizaru apelează la un întreg arsenal de dezinformări (interpretează malițios articolul apărut în revista italiană) și îl pune pe autorul acestuia (călugărul catolic Genaro Cioffari), într-o lumină proastă.
Dar să vedem, mai întâi, ce a afirmat călugărul dominican Cioffari în articolul publicat în 2012 în revista Episcopiei din Bari – Bolletino di San Nicola. Declarând că nu e în măsură să judece asupra autenticităţii presupuselor moaşte ale Sfântului Nicolae aflate în toate colţurile lumii, fratele Cioffari face un studiu istoric. Concret, prezintă relatarea unui cronicar din secolul al XIII-lea, pe nume „călugărul Roberto” de la mănăstirea din Bec (Normandia), despre o relicvă a sfântului Nicolae, furată în două rânduri și recuperată de fiecare dată în mod miraculos.
Conform acestei cronici, un braţ al Sfântului Nicolae a fost păstrat pentru binecuvântarea călătorilor (restul osemintelor au fost îngropate sub cripta bazilicii din Bari). 
Câţiva ani mai târziu, clericii și somităţile din Bari au decis construirea unei racle, misiune încredințată unui aurar. Profitând de neatenția custozilor, acest meșter fugar a furat caseta cu brațul Sfântului, după care şi-a luat tălpăşița. Dumnezeu a făcut însă o minune, paralizându-l pe hoţ și ghidându-i pe clericii din Bari spre locul în care acesta era țintuit la porunca divină. Hoţul și-a mărturisit păcatul, iar preţioasa relicvă a fost recuperată. Conform cronicii, aceasta a fost furată din nou, câţiva ani mai târziu, de către unul din custozii ei, care a încercat să fugă cu prada. Dumnezeu însă i-a luat vederea şi puterea de a-și mișca picioarele. Și de data aceasta, hoțul a fost prins de către clericii şi armata orașului Bari, care au recuperat brațul Sfântului. Cronica menționează minunea Dumnezeiască prin care hoţul și-a recăpătat vederea şi capacitatea de a se mișca, după mărturisirea păcatului.
Primul neadevăr atribuit lui Cioffari de către parohul de la Sf. Gheorghe Nou este aceea că italianul ar afirma că alte moaşte (inclusiv cele din România) nu sunt autentice. Nimic mai fals! Cioffari nu emite nicio judecată de valoare și menționează repetat că nu face decât să transcrie „mărturia fratelui Roberto” – cronica medievală a cărei traducere constituie 90% din conţinutul articolului. De altfel, nici măcar fratele Roberto nu se referă la autenticitatea moaştelor, ci doar menționează că: „sunt false afirmaţiile unor persoane din Italia și Franța (n.r. – secolului al XIII-lea) care se laudă că ar deţine părticele din trupul Sfântului”.
O altă afirmație pe care Cărămizaru i-o atribuie fratelui Cioffari este aceea că italianul ar fi confirmat că braţul Sfântului ar fi „dispărut în circumstanţe misterioase”. Conform cronicii publicate de Cioffari, caseta cu braţul Sfântului Nicolae ar fi fost furată în două rânduri (nimic misterios…), apoi recuperată şi adusă în bazilica din Bari, în ambele dăţi. Din articolul lui Cioffari, Cărămizaru ia exact ce îi convine – furtul relicvei – dar uită să menţioneze esențialul – că braţul Sfântului a fost recuperat rapid și adus înapoi la Bari.
Părintele Cărămizaru ne-a declarat repetat că are articolul în cauză şi că l-a citit. Atunci de ce uită să menţioneze că braţul Sfântului a fost furat (nu a dispărut), apoi a fost adus înapoi în Bari? – Iată, în sfârșit, ceva misterios!
Aşadar, călugărul catolic nu face decât să publice un text scris pe la anul 1200, care nu are nicio legătură cu presupusa aducere a mâinii Sfântului Nicolae în Ţara Românească (ce s-ar fi petrecut, conform surselor BOR, 400 de ani mai târziu, în perioada 1590 – 1600).
