Românii care au trecut în ultimele luni pragul unei agenții Loto au avut surpriza de a fi legitimați de lucrătorul loteriei. De vină pentru această surpriză este o lege fără cap și coadă, adoptată de parlament în 2022, și al cărei scop este obținerea și stocarea datelor tuturor cetățenilor care intră în localurile de jocuri de noroc. Legea a avut un traseu-record, primind avize negative pe linie de la toate comisiile sesizate, acestea constatând că ea este discriminatorie, că încalcă Constituția, drepturile omului, regulamentul datelor personale etc. Cu toate acestea, la votul final legea a fost adoptată cu un singur vot împotrivă. Practic, chiar și parlamentarii care în comisii au votat împotrivă, la adoptare s-au pronunțat cuminți „pentru”. Din ianuarie, legea e aplicată – ilegal – pentru că nu există norme de aplicare și operatorii procedează cum îi taie capul și jonglează cu datele private ale celor care le trec pragul, sub privirea binevoitoare a instituțiilor statului.
Dar există și români „indezirabili”…
Conform prevederilor legii 326/2022, toți organizatorii de jocuri de noroc (de la firme private de păcănele, la cazinouri și Loteria Română) au obligația „să identifice persoanele care intră în locație”. De asemenea, datele de identificare ale tuturor celor care intră trebuie introduse într-o bază de date care să fie stocată cel puțin 5 ani. O altă baze de date trebuie creată de fiecare operator – care să includă datele de identificare a ceea ce legea numește „autoexcluși” și „indezirabili”!
Întrucât justificarea oficială a legii este aceea de a nu-i lăsa pe dependenții de jocuri de noroc să își distrugă viața, lucrătorii de la loterie compară datele celor intrați în spațiu cu lista aceasta, după care (invariabil) îi anunță pe clienți că nu sunt pe „lista indezirabililor”.
Referitor la acest aspect, Consiliul Legislativ (care a avizat negativ proiectul) atrage atenția asupra noțiunii de „indezirabili”. Așa cum se arată în avizul negativ, termenii „autoexclus” și „indezirabil” nu sunt definiți, nici în această lege nici în cele pe care legea 326/2022 o modifică „iar în lipsa definițiilor actul nu are finalitate, el neputând fi aplicat”. Mai mult, Consiliul Legislativ constată că activitatea de colectare a datelor impusă prin această lege operatorilor de jocuri de noroc este ilegală, întrucât, conform chiar expunerii de motive a inițiatorului, presupune alcătuirea unei baze de date cu persoane bolnave: „Dependența jocurilor de noroc este o tulburare legată de controlul impulsurilor. Jocul patologic este o afecțiune” spune inițiatorul, care apoi cere operatorilor de jocuri de noroc să țină, practic, evidența acestor persoane pe care chiar el le consideră a fi bolnave.
Așa cum arată Consiliul Legislativ, aceasta este o încălcare gravă a dreptului la viață privată, al Constituției și al regulamentului european privind prelucrarea datelor, care la Art. 9 interzice prelucrarea datelor privind starea de sănătate.
Despre faptul că aceste date privind persoanele cu tulburări psihice sunt încredințate sălilor de păcănele și Loteriei (care nu numai că nu au competențe medicale, ci pe deasupra mai și fac munți de bani de pe urma acestor persoane) nu credem că mai e necesar să adăugăm nimic…
Aviz negativ pe linie
Proiectul legislativ care a dispus înființarea listei de indezirabili a urmat procesul legislativ normal, fiind trimis la comisii înainte de votul final. Cu excepția Comisiei de Buget, Finanțe și Bănci (care nu prea avea competențe în domeniul legiferat – motivul cel mai probabil pentru care a emis aviz pozitiv), comisiile sesizate și chiar și Guvernul au emis avize negative – adesea cu unanimitate sau cu o majoritate covârșitoare.
În Comisia pentru știință și tehnologie nimeni nu a votat împotriva avizului negativ. Și Comisia pentru drepturile omului a avizat negativ, cu majoritate de voturi. Comisia Juridică a dat aviz negativ cu unanimitate.
Guvernul a făcut cinci observații pe proiectul legislativ și a recomandat ca el să nu devină lege, din mai multe motive: Mai întâi, pentru că inițiatorul a arătat în expunerea de motive că există o problemă, apoi a propus o lege care nu are legătură cu problema respectivă. Guvernul mai arată că legea nu respectă normele de redactare a legilor, că nu definește niciun termen și nu stabilește nici măcar cum ar trebui să se facă identificarea persoanelor, astfel încât celor cărora li se impune obligația să „identifice persoanele” nu li se spune cum să o facă și nu li se dă mandat legal să ceară acte sau să prelucreze CNP-uri, numere de buletin, sau imaginea persoanelor. De asemenea, guvernul indică suprapunerea prevederilor noi peste prevederi existente, de exemplu în domeniul jocurilor on-line – caz în care operatorii ar trebui să aplice în același timp două prevederi care se bat cap în cap.
Cel mai sever rechizitoriu a fost întocmit de Consiliul Legislativ, care a arătat că această lege de opt rânduri reușește performanța de a încălca în același timp Constituția, dreptul european, regulamentul privind protecția datelor și Convenția privind drepturile omului.
Parlamentarii iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători!
În rezumat, Legea 326 e o ciulama legislativă, fără scop clar, prost întocmită, pe alocuri redundantă și profund nedemocratică. În ciuda observațiilor numeroase făcute de cei chemați să o verifice, legea a trecut nemodificată prin parlament, fiind adoptată tacit (adică fără vot) la Senat și fără amendamente la Camera Deputaților. Din cei 230 de deputați prezenți în sală, 10 s-au abținut, 219 au votat „pentru” și doar unul „împotrivă”. Practic, având în vedere majoritatea aproape absolută, e clar că mai mulți din cei care în comisii au considerat că legea aceasta e o mizerie, au votat apoi în ședința parlamentului pentru aprobarea ei…
Revenind la scopul și finalitatea legii, după ce procesăm prevederile ei rămân doar două utilități – groaznice și contrare motivelor în numele cărora legea a fost adoptată: În primul rând, parlamentul a legiferat practic supravegherea cetățenilor și constituirea unei liste pe baza căreia atât operatorii privați cât și autoritățile pot verifica cât de pasionat (sau dependent) de jocuri de noroc e fiecare cetățean – fără a stabili limite în accesarea acestor informații sau în utilizarea lor. În același timp, informații personale pe care operatorii de jocuri de noroc nu le puteau colecta anterior sunt acum – în virtutea legii! – prelucrate și deținute de aceștia.
În documentarea articolului, am cerut și părerea unui reputat avocat și profesor de drept. Acesta a remarcat faptul că legea dă operatorilor de jocuri de noroc dreptul – fără a stabili limitări clare – de a legitima și de a reține datele jucătorilor, dar ne-a și atras atenția asupra faptului că aceste informații sunt acum prelucrate de o industrie care nu are standarde morale sau o reputație de natură să asigure siguranța datelor sau neutilizarea lor în scopuri care nu sunt neapărat în interesul jucătorilor.
„Nașul” legii, demisionat pentru că își falsificase CV-ul
Legea buclucașă prin care datele personale ale jucătorilor ajung în bazele de date ale sălilor de păcănele are un singur inițiator – Florin Roman. Acesta a fost ministrul digitalizării în Guvernul Ciucă, dându-și demisia după ce premierul îi ceruse explicații privind faptul că își trecuse în CV diploma de licență de la Babeș-Bolyai – deși nu absolvise cursurile acestei universități. Ca toți politicienii de seamă ai României, Roman este specialist în… cam tot: Anterior aventurilor în teritoriul păcănelelor și digitalizării, a fost consilier la autoritatea de reglementare a gazelor, iar anterior acestei funcții a ocupat poziții de administrație la E-On, Electrica, Eximbank și CEC Bank, Daewoo și Automobile România SA etc., el fiind la bază psiholog și având (bineînțeles) absolvit și Colegiul Național de Apărare…
Un articol de Răzvan PETRE
