Justiţia română: pentru politicieni mumă, pentru ţigani ciumă
În data de 19 iulie a.c., în dosarul nr.1927/104/2011, aflat pe rolul Tribunalului Olt – Secţia Penală, instanţa de fond a avut de judecat cererea avocaţilor apărării lui Sandu Anghel, de invalidare a deciziei anterioare a completelor, constând în plasarea în arest preventiv, la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Craiova, ca urmare a cererii conţinute în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (dosar 307/P/2011). Ministerul Public a cerut această măsură pe baza unor mărturii luate în cursul cercetării penale, mai precis în prima fază a acesteia, testimonii care, în opinia procurorilor, constituiau probe suficiente împotriva învinuitului, în susţinerea acuzaţiei de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Ulterior, după ce absolut toţi martorii audiaţi de Poliţie şi Parchet şi-au schimbat declaraţiile, acestea devenind favorabile suspectului şi incriminându-l pe un minor, Parchetul a plusat, venind şi cu acuzaţia de „instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare”, adăugând, pentru că tot uitase să includă în prima intervenţie la instanţă!, şi „portul cuţitului, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor”.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Paul PÂRVU
Nu mai enumerăm puzderia de articole din Codul Penal invocate de procurori, pentru a nu obosi cititorul. Punem însă accent pe faptul că, la şedinţa din 19 iulie 2011, axul central al discutării menţinerii sau revocării măsurii de arest preventiv a fost constituit de o probă care validează sau invalidează, şi încă în totalitate!, tot probatoriul de fond al Parchetului, alcătuit pe baza mărturiilor celor implicaţi în conflictul care s-a soldat cu înjunghierea unui membru al clanului Bercea, în cursul unei altercaţii într-un bar din Slatina, la data de 17 februarie 2011.
Pauzele în vorbire: probe în justiţie!
Proba-cheie, de care depinde validitatea tuturor celorlalte, este constituită de o serie de înregistrări telefonice, în care unele rude ale lui Bercea Mondialu’ solicitau martorilor direcţi, prezenţi la eveniment, să îşi modifice declaraţiile. Apărătorii Mondialului susţin că aceste rude încercau, de fapt, să îi determine pe martori să spună adevărul, pornind de la spusele acestor persoane că, în cursul cercetării penale preliminare, când au dat primele declaraţii la poliţie, ar fi fost supuse unor presiuni psihice din partea organelor de cercetare, în sensul acuzării celui arestat preventiv trei zile mai târziu.
Dimpotrivă, Ministerul Public susţine că din înregistrarea convorbirilor telefonice respective reiese clar că, prin rudele sale, Bercea ar fi încercat să influenţeze decisiv martorii, în sensul schimbării cu 180 de grade a declaraţiilor iniţiale, recurgând la ameninţări tacite (sic!), toate aceste acţiuni reprezentând nu numai o dovadă suplimentară a vinovăţiei în privinţa tentativei de omor, dar şi o infracţiune nouă, imputabilă învinuitului: aceea de instigare la mărturie mincinoasă. Toate acestea justifică, în viziunea Parchetului, prelungirea măsurii de arest preventiv, mai ales pentru a feri martorii de ameninţări şi presiuni venite din partea arestatului din acest moment.
Toate ar fi conforme legilor şi principiilor de drept, dacă întreaga construcţie a rechizitoriului Parchetului, atât în privinţa fondului iniţial al cauzei, cât şi a noii acuzaţii de tentativă de influenţare a martorilor şi de instigare la mărturie mincinoasă, nu s-ar baza pe nişte… pauze de vorbire, aşa cum sunt ele transcrise în stenogramele prezentate instanţei de Parchet. Aşa cum au arătat avocaţii apărării, în nici una din înregistrări, din transcrierile acestora, de fapt, nu există vreo dovadă că apelantul ar fi cerut vreunui martor să mintă sau că l-ar fi ameninţat. Sunt doar cereri de tipul: „să spui adevărul că”, urmate de puncte de suspensie. Procurorii spun că acele puncte de suspensie, care reproduc scriptic pauze de vorbire, ar fi echivalentul unor ameninţări voalate, neexprimate concret (explicit), ci doar implicit, aluziv.
Traducerile din „romani” nu sunt autorizate
Unde mai pui că cei de la Parchet s-au prezentat în instanţă cu aceste stenograme fără a nominaliza măcar numele traducătorului – interpret din limba „romani” (în care s-au desfăşurat convorbirile), traducător care, conform legii, trebuie să deţină o autorizaţie. Atestatul respectiv, de câţiva ani buni, este eliberat chiar de… Ministerul Justiţiei! Este foarte probabil ca, în graba şi verva lor de a se galona cu arestarea unui personaj de notorietate publică, care mai are şi legături de alianţă, să-i zicem… spirituală (botez creştinesc) cu familia prezidenţială, prin fratele şefului statului, poliţiştii şi procurorii din Slatina să fi omis să solicite serviciile unui traducător autorizat, apelând eventual la unul din ţiganii pe care-i găzduise adeseori în arest, de exemplu! Nu ar fi o mare problemă în a remedia acest viciu de procedură, pentru că întregistrările există ca atare. Grava încălcare a drepturilor învinuitului constă însă în hotărârea instanţei craiovene, din 19 iulie, de a accepta aceste transcrieri ca probe indubitabile, în absenţa dovezii că ele sunt transcrise conform legii, de o persoană autorizată în acest sens, ba încă şi în absenţa depunerii ca probatoriu a suportului brut al acestor înregistrări. Practic, lui Bercea i-a fost prelungită măsura arestării preventive în lipsa oricărei probe concrete!
Concluzia care se trage nu poate fi alta decât aceea că au fost tratate cu mare lejeritate prevederile Codului de Procedură Penală, atât în faza de cercetare, cât şi în instanţă. Faptul că Bercea este un cap al lumii interlope ţigăneşti, aşa cum a fost mediatizat în ultimii ani, nu reprezintă o motivaţie legală pentru a i se încălca dreptul fundamental al prezumţiei de nevinovăţie, făcând abstracţie de toate viciile de procedură, multe grave, decisive în caz, apărute pe tot parcursul anchetei şi al procesului?!…
(foto – Bercea Mondialu, alături de Regele Cioabă)
