Fără categorie

Bâlciul deșertăciunilor

Mai mult decât moarte și distrugere, pandemia a adus cu sine Măsuri. Atât de multe și de haioase, încât de luni bune aproape că nu se mai vorbește deloc despre boală, în schimb nu e buletin de știri care nu aibă 10-20 de minute despre „noile restricții”. Avalanșa de măsuri „pentru prevenirea răspândirii covid” a avut câteva trăsături caracteristice: Efectul lor a fost nul, insesizabil sau nemăsurabil; atunci când ar fi putut fi măsurat, autoritățile nu au făcut-o și nu au prezentat cifre. Fiecare nou pachet de măsuri a inclus cel puțin o „oaie neagră” – o măsură atât de absurdă încât ea să captiveze imaginația publicului și să distragă atenția de la celelalte măsuri; eventual, în funcție de reacția publică, la respectiva oaie neagră se putea renunța ușor, fără a fi afectată integritatea pachetului. În fine, toate, dar absolut toate măsurile au avut o doză mai mică sau mai mare de absurd. Un om înțelept spunea că o măsură logică poate fi contracarată rapid cu argumente logice, însă o măsură ilogică eludează mecanismul de verificare – în timp ce adresanții măsurii ilogice se chinuie să găsească o logică în spatele ei, emitentul îl pocnește deja cu a doua sau a treia măsură, la fel de aberante.
Pe viitor, voi încerca pe cât posibil să evit a comenta măsurile noi și aberante. Dacă aș face-o în continuare, ar însemna să intru în joc, să-mi pierd timpul aiurea, bașca să sporesc și eu norul de confuzie, atacând cu toate armele oaia neagră, în timp ce turma de oi albe cu lână murdară scapă neatinsă pe ușa din dos. În plus, ar fi inutil să mă apuc să comentez, pentru că românul, contrar aparențelor, e foarte inteligent, și se prinde rapid când e luat în balon. E adevărat să ne conformăm rapid la orice aberație ni se impune, dar asta nu înseamnă că suntem entuziaști. Ci dimpotrivă…
Înainte de a închide acest capitol, o să fac, de dragul de a contura imaginea de ansamblu, o ultimă trecere în revistă a deșertăciunilor prezentate ca măsuri de lichidare a covid:
Măștile la exterior. România a introdus măștile la interior, odată cu majoritatea țărilor europene, la finalul primului val al pandemiei, când abia mai aveam 2-3 infectări pe zi. În iunie 2020, autoritățile se felicitau unele pe altele ce treabă minunată am făcut și cum am rezolvat noi problema mai bine ca Franța și Germania. În schimb, până în toamnă băgasem deja măști peste tot, iar valul doi ne-a luat pe sus. Cu tot cu măștile noastre salvatoare, România a fost vreo lună în Top 3 cele mai multe infectări, spitalizări, decese. Cu măști pe nas ne-a luat pe sus valul de toamnă, apoi cel din februarie-aprilie 2021, iar fără măști ne-am zbenguit claie peste grămadă toată vara. Avem așadar, ca nație, cel mai bun barometru al eficienței. Dar măștile au devenit un fetiș al autorităților. Recent, prefectul Capitalei, un tip aparent întreg la cap, a declarat că a propus introducerea obligativității măștilor pe o rază de 50 de metri în jurul școlilor. Recunoașteți tiparul? Nu e nimic logic: Măsura e imposibil de implementat pentru că dracu știe unde se termină cei 50 de metri; copiii și profesorii sunt oricum în interiorul școlii 90% din timp, deci e stupid de inutilă; conform legii în vigoare de anul trecut, doar elevii și profesorii au voie în curtea școlii, deci oricum la multe școli trebuie să sari gardul ca să ți se aplice restricția. E prefectul Alin Stoica genul analfabetului funcțional? Nu, evident că nu. El doar lansează o oaie neagră. Peste 2-3 săptămâni, se va renunța la această elucubrație; în paralel, venirea valului patru înseamnă că toată lumea va purta măști peste tot, inclusiv la 50 de metri de școală.
Carantina individuală. Ca să înțelegeți cum vin lucrurile, vă dau un exemplu: Eu și soția venim dintr-o țară din zona galbenă. Eu nu sunt vaccinat, soția este. Eu intru în carantină, ea merge la serviciu, la mall, la film, zi de zi. Astă vară, am fost în vizită la persoane carantinate; ele nu aveau voie să iasă, în schimb nu mă oprea nimic să merg eu la ele. Verificați legea – cei carantinați pot petrece carantina alături de persoane necarantinate, care ies zi de zi la cumpărături, serviciu etc. Nu trebuie să intri în carantină, de exemplu, dacă ai un copil de vârstă școlară, și mai sunt încă vreo câteva zeci de excepții la fel de logice. Trecute în revistă, regulile carantinei individuale sfidează orice logică. Dacă însă considerați că singurul scop e chiar acela de a impune o măsură ce sfidează logica, atunci totul capătă sens.
Carantina zonală. Am publicat astă iarnă grafice comparative ale locurilor din România care au avut carantină și ale celor care nu au avut. Peste tot, epidemia a sporit în același timp și a descrescut în același timp, indiferent dacă s-au luat sau nu măsuri. Oricum, ideea de a impune carantina pentru a preveni situația în care un om dintr-un loc în care sunt bolnavi duce boala într-un alt loc în care sunt alți bolnavi e, din start, noaptea minții. Aveam în august un sat din Timiș în care rata e peste 10 la mie. Adică erau 7 infectați într-un sat de 500 de inși. În Constanța erau de vreo 10-20 ori mai multe cazuri, deci teoretic de zeci de ori mai mari șanse de a se infecta pe alții, dar eram bine mersi, cu o rată sub 1 la mie și la luni distanță de următoarea carantină. Matematica e mișto. Și logica – atunci când ea există…
Restricțiile orare. Astea aveau logică în situațiile de război, de acum 70 de ani – de exemplu, nu vrei ca dușmanul din bombardierul rablagit să-și dea seama că e deasupra unui oraș plin de oameni, așa că îi încui pe toți în case. Păi nu ne-au spus autoritățile, de acum un an, că ăsta e un război?
Cu tehnologia modernă, bombardierele au senzori și GPS, la ele schema cu închisul oamenilor în casă nu mai funcționează. Războiul s-a schimbat! Măsurile, în schimb, au rămas aceleași… Evident, nu e nimeni suficient de tâmpit să afirme că covidul nu se transmite după ora 20, 22 sau 23. Suficient de tâmpit să afirme că dacă trimiți oamenii în magazine într-un program mai scurt, înghesuiala va preveni transmisia. Și atunci de ce au făcut-o și o s-o facă din nou începând peste vreo lună? Uite, d-aia!
– În decembrie 2020, guvernul englez a publicat un studiu care arăta că mersul copiilor la școală nu sporise infecțiile, spitalizările, decesele. O săptămână mai târziu, în ianuarie 2021, au închis școlile. Când guvernul englez își permite să arunce la gunoi știința și propriile promisiuni și să se sucească la 180 de grade în câteva zile, ai noștri pot să ne mintă în față, direct. Cel mai bun exemplu este vaccinarea copiilor. În Marea Britanie, comisia de experți pentru vaccinare a dat aviz negativ vaccinării copiilor între 12-15 ani, lăsând însă o portiță deschisă și indicând că miniștrii sănătății britanici ar putea să dea lumină verde pe propria lor răspundere, „în urma luării în considerare a altor beneficii decât cele medicale”. Experții au concluzionat că la copii nu există un beneficiu clar al vaccinării, față de varianta nevaccinării. Experții noștri, în schimb, ne repetă până la obsesie că riscul bolii e mult mai mare decât cel al efectelor adverse. Cât de mare este însă în realitate ne spun cifrele: În Israel, pe grupa de vârstă 19-24 de ani, riscul de miocardită este de 1:10.000. Riscul crește odată cu scăderea vârstei – 1 la 6.000, la 16-19 ani. La băieți, șansele de apariție a miocarditei sunt de până 25 de ori mai mari decât normalul, la vaccinați, lucru raportat inclusiv în revista Science. Prin comparație, riscul de deces în urma covid, pentru copiii de 12-15 ani, în Marea Britanie, cu tot cu varianta alpha, delta, mu și bu-hu-hu, este de 2 la milion. Excluzând comorbiditățile severe (cancer, leucemie etc.), riscul se apropie de zero, iar pentru copiii sub 12 ani riscul este încă și mai mic. Cifrele de mai sus sunt publice, provin din publicații cu reputație și date publice ale ministerelor sănătății. Eu folosesc date din Israel și Marea Britanie, pentru că datele referitoare la situația din România nu sunt publicate nicăieri. Experții – și ai lor, și ai noștri – știu datele astea. Ai lor nu și-au asumat răspunderea să sucească adevărul, ai noștri în schimb ne-au luat în balon din start, pentru că la noi nu există responsabilitate pentru morții arși în spitale, darămite pentru o mică minciunică criminală spusă la tv.
Revenind la școli, ele au fost și vor mai fi închise, în ciuda tuturor probelor că copiii și școlile nu au un rol sesizabil în transmiterea bolii. Asociația Salvați Copiii estima că peste un sfert din copiii României nu au avut acces la niciun fel de educație în anul de pandemie. Ștabii care iau decizii își trimit copiii la școală cu Mercedesul și le pot instala computere și în baie pentru educația online, în timp ce copiii din familii numeroase, sărace fac școala vieții la coada caprei – dacă o au și pe aia. Cât despre șefii stării de alertă perpetuă sub fustele căreia se închid școlile, nu știu dacă ați observat – asta e o modă la nivel mondial, nu doar la noi – niciunul din ei nu are copii.
Rata de co-incidență. De ce la o incidență de 5,99/mie suntem în regulă, dar la 6/mie e dezastru? D-aia! Absurdul matematicii incidențelor e cel mai crunt în orașele mari, unde în cazul în care avem de exemplu 4.000 de pozitivi pe zi viața merge înainte, în schimb la 4.001 pozitivi se închid școlile, teatrele, cafenelele, și e dezastru. Ca mai toate măsurile pandemiei, restricțiile „impuse de incidență” sunt profund discriminatorii, afectându-i disproporționat de mult pe cei săraci. În sate de 3-400 de inși, dacă o familie a testat pozitiv, se închide totul. Pentru 2-3 inși cu buletinul pe satul X (dar care poate nici nu mai locuiesc în comună), se pune lacătul, poliția îi fugărește cu girofare pe cei ieșiți seara din casă, sau îi pocnește cu bulane și amenzi pe care au ieșit la munca zilnică, fără să aibă declarație pe propria răspundere printată de la unul din multiplele laptopuri pe care țăranii – se știe – le au instalate în șură, în cotețul porcilor, și mai ales la buda din fundul curții. În 24 august, premierul Cîțu a fost la Cluj, iar prefectul a tăiat în carne vie. Comuna Mărgău (populație totală circa 1.500, populație sat Mărgău – 400) avea o incidență de peste 5 la mie. Aparent fără să fi consumat substanțe, angajații prefecturii și ziariștii au comunicat prompt că, din cauza incidenței ridicate, prefectul și comitetul său de specialiști au decis să închidă toate cinematografele, spectacolele drive-in (drive-in cu vaca, probabil…), festivalurile, toate activitățile sportive (inclusiv întrecerile de curling și cursele de Formula 1 cu căruța), chiar și toate sălile de fitness din Mărgău. La barurile miilor de hoteluri din comună au putut fi serviți doar clienții cazați în hotel. Industria HORECA a fost greu lovită, pentru că satul Mărgău, la cei 400 de locuitori, ar trebui să aibă cel puțin 500 de restaurante. Toate aceste măsuri înțelepte au dat roade: Acum Mărgău înregistrează o incidență de 3 la 10 (doar 3 cazuri risipite pe cei 10 munți din comună), deci sălile de fitness, restaurantele și cluburile exclusiviste au fost redeschise.
Lista măsurilor desprinse din filme cu proști e lungă și ar mai fi multe de comentat. Dar, așa cum spuneam la început, am pierdut deja prea mult timp pentru niște prostioare. La final, ca să încheiem pe un ton pozitiv, să zicem mersi că nu suntem ca în Australia. Din motive neelucidate de știință nici acum, Australia și Noua Zeelandă, la fel ca țările Asiei de Est, au avut până acum de 50-100 de ori mai puține decese covid decât Europa și Americile. Susținătorii carantinei perpetue au lăudat Australia, punând succesul ei pe seama politicilor de carantină – lucru care, dacă ne uităm de exemplu la Italia sau Franța care au impus măsuri identice, cu rezultate de 100 de ori mai proaste, nu prea poate fi adevărat. Practic, singurii care au luat în serios aceste laude deșarte au fost guvernanții australieni, care au dublat măsurile, de dragul de a fi nr. 1 în lupta împotriva covid. În Australia, nu o dată s-a întâmplat ca cetățenii să fie închiși în case dacă se descoperă un singur caz în zona lor, iar poliția le face vizite nocturne celor suspectați că ar vrea să protesteze împotriva măsurilor anti-covid. În reportajul de mai jos, postat de Sky News Australia, veți vedea la început o chestie care nu știu dacă e tristă sau amuzantă: Întrucât Australia nu are granițe cu nimeni, guvernul a decis (în lipsă de ceva mai bun) să închidă granițele între provincii. În reportaj e surprinsă granița dintre orașele Coolangatta și Tweed Heads, care sunt lipite unul de celălalt, dar administrativ în două provincii diferite. Autoritățile au instalat pe străzile orașului un zid de graniță din separatoare de trafic din beton și plastic – un fel de zid al Berlinului, mic și portocaliu. Zilnic, mii de oameni se încolonează la zid, pentru a-și vedea rudele. Este surprinsă și revederea emoționantă dintre două surori. Una dintre ele a fost prinsă de restricții când era ieșită în oraș, iar acum nu i se mai permite să se întoarcă acasă, „pentru că s-au închis granițele”. În aceeași situație sunt mii de australieni prinși de instituirea graniței când erau la cumpărături sau la serviciu, și care sunt acum forțați să doarmă la hotel sau la prieteni, fără a li se permite să se întoarcă la casa lor care e uneori la 5 minute de mers dincolo de gardul păzit de poliție. Zeci de școli și mai multe spitale au rămas fără personal, pentru că profesorii și doctorii trăiau de partea greșită a „graniței”. Care e ironia supremă? – în Queensland (provincia în care sunt blocați o parte din nefericiți) nu s-a mai înregistrat niciun deces de covid din 12 aprilie 2021, iar cele două orașe au, ambele, zero cazuri covid. Și mai au și un zid frumos prin mijlocul orașului. Minus cu minus face plus – se știe – deci dacă un om fără covid se vede cu altul fără covid, împreună fac… covid. Milioane de australieni pot să se suie într-un avion și să călătorească oriunde în lume (pentru că Australia e peste tot pe lista verde), în schimb nu li se permite să meargă un metru dincolo de gardul ce separă provinciile Queensland și New South Wales. Pentru moment, să râdem de australieni, și să ne rugăm la domnul (Arafat) să nu ajungem și noi ca ei…

Un articol de Răzvan PETRE

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top