Interviu

Avertizările meteorologilor – risipă de bani, timp şi resurse

Furtuna din Constanţa, anunţată la o oră… după ce începuse!

În ultimele trei săptămâni, cele mai frecvente ştiri au fost cele legate de codurile galben, portocaliu şi roşu, în diferite zone ale ţării. Acestora li s-au adăugat avertizările meteorologice, printre care şi acelea care anunţau fenomene iminente – averse, vijelii, grindină. În încercarea de a afla care sunt măsurile concrete care se iau, pe urma acestor avertizări, am ajuns la o concluzie-şoc: Nimeni nu face nimic. Populaţia nu este avertizată, iar autorităţile aşteaptă ca fenomenele anunţate să se producă, urmând a se interveni în teren doar post-factum. Practic, pentru ca cetăţeanul de rând să poată să se ferească de situaţiile primejdioase, el trebuie să afle mesajele meteorologilor fie pe Internet, fie din programele radio-tv. Pe lângă faptul că nu sunt transmise populaţiei, avertizările meteo se mai întâmplă şi să fie emise aiurea. Este cazul avertizării Centrului Meteorologic Regional Dobrogea, cu ocazia furtunii ce a devastat Constanţa, în data de 8 iulie. Aceasta a fost generată la ora 17:45, deşi în oraş ploua torenţial încă de la ora 17:00.

Un articol de Anton VOICU

Cum funcţionează sistemul de avertizare?

Ca orice demers oficial din România, procedura de avertizare a publicului şi a autorităţilor, în legătură cu fenomene meteo iminente, este un proces lung şi complicat. În primă fază, meteorologii de serviciu de la staţiile meteo din ţară urmăresc evoluţia vremii, pe imaginile radar. În momentul în care sesizează o situaţie de natură a provoca fenomene meteo periculoase, aceştia emit o atenţionare. Mesajul meteorologilor este apoi remis, conform regulamentelor în vigoare, Ministerului Mediului şi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Avertizarea apare pe site-ul Administraţiei Naţionale de Meteorologie. În acelaşi timp, angajaţii Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă alertează prefecturile şi primăriile din zona în care urmează să se producă fenomenele meteo respective, prin intermediul faxului şi prin SMS.

Oamenii expuşi fenomenelor nu sunt avertizaţi

Din păcate, ciclul avertizărilor se întrerupe la nivelul autorităţilor locale. Primăriile nu dispun de mijloace de avertizare a publicului, iar autorităţile centrale nu au ca obiectiv punerea în gardă a oamenilor de rând. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), dintr-o inerţie legislativă şi organizatorică, nu întreprinde măsuri de prevenire. După transmiterea mai departe a avertismentului, angajaţii ISU verifică dacă fenomenele prognozate au produs pagube şi abia apoi intervin, dacă situaţia o impune. Între timp, nici primăriile nu prea au ce face. Ele primesc avertismentul în forma emisă de meteorologi, fără indicaţii privind linii clare de acţiune. De asemenea, autorităţile locale întreprind măsuri de prevenire doar în locurile şi în situaţiile în care aceste acţiuni sunt impuse de vechile planuri de risc şi, mai ales, de experienţa localnicilor.

„Nu facem nimic”

În data de 1 iulie a.c., Centrul Meteo Dobrogea a emis un avertisment de vreme rea, pentru Mangalia şi zona învecinată. Din fericire, meteorologii au suflat în iaurt, furtuna din acea zi fiind doar o simplă ploaie de vară. Cu prilejul acestei avertizări, însă, am contactat mai multe autorităţi de la nivelul judeţului Constanţa, pentru a evalua activitatea de prevenire a situaţiilor de urgenţă. Răspunsurile autorităţilor au diferit radical, în funcţie de persoanele cu care stăteam de vorbă. Pe de o parte, primarii şi viceprimarii încercau să ne convingă de faptul că au planuri adecvate de avertizare a populaţiei şi că se iau măsuri concrete, folosindu-se în acest scop de explicaţii ce variau de la banal, la ridicol. Când, însă, apelam numărul autorităţilor după plecarea primarilor şi stăteam de vorbă cu secretarele şi cu alte persoane din primării, aflam cu totul alt lucru. Aceste persoane recunoşteau, fără ocolişuri, că avertizările se opresc în primărie şi că nu există nici un plan de prevenire a calamităţilor. Întrebată despre măsurile luate, după sosirea avertizărilor meteo, o secretară ne-a răspuns direct, mirată că întrebăm despre aşa ceva: „Nu facem nimic…”. Ea a continuat prin a spune că avertizările sunt „ca să fim acoperiţi” – adică să poată demonstra, în cazul unui control, că s-a luat act de adresa trimisă de ISU pe fax.

Mijloace de comunicare în secolul XXI – clopotele şi telefonul fără fir

Ceva mai reticenţi în a admite faptul că nu ştiu şi că nu pot să întreprindă măsuri concrete pentru prevenirea calamităţilor, primarii şi viceprimarii au invocat fel de fel de linii de acţiune, în caz de avertisment meteo – care de care mai năstruşnice. Primul invocat a fost „grupul de voluntari pentru situaţii de urgenţă”, despre care ni s-a spus că e dotat cu cazmale şi lopeţi, dar ale cărui atribuţii concrete nu ne-au putut fi explicate de nimeni. Întrebaţi cum avertizează populaţia, primarii au recunoscut că nu au dotări pentru aşa ceva, dar au afirmat că se achită şi de această obligaţie. Unul ne-a declarat că transmite avertismentul către Poliţia Comunitară, iar, mai departe, „e treaba lor”. Un viceprimar ne-a asigurat că sătenii sunt avertizaţi „prin intermediul comercianţilor şi cârciumarilor”. Câţiva au menţionat metoda clasică, ce presupune tragerea clopotelor, deşi nu au menţionat cum ar putea să deducă cetăţenii că urmează să vină o grindină, doar după bătaia clopotelor. Un alt mijloc de comunicare invocat a fost „telefonul fără fir”. Ceva mai misterioşi, unii primari au menţionat că avertizarea populaţiei se face „individual”(?!?).

Şeful pentru situaţii de urgenţă al Primăriei Mangalia e pe lângă subiect

Avertismentul meteo din 1 iulie a vizat „Municipiul Mangalia şi împrejurimile sale”. În acest context, am încercat să luăm legătura cu şeful departamentului pentru situaţii de urgenţă din cadrul Primăriei Mangalia, care, însă, nu era de găsit. Din fericire, ploaia prognozată nu a mai ajuns în Mangalia (lucru confirmat de alţi angajaţi ai primăriei, care, spre deosebire de şeful de la situaţii de urgenţă, erau la serviciu). După încercări repetate, am reuşit să îl prindem la telefon pe vestitul şef, la aproape o săptămână după prima încercare de a-l contacta. Vădit încurcat de telefonul nostru, şeful urgenţelor şi-a amintit, cu greu, de avertismentul meteo. Convorbirea a fost una foarte scurtă, pentru că, indiferent ce era întrebat, omul spunea doar: „avem legislaţie, avem dispoziţii”. Când i-am cerut să spună, concret, ce măsuri se întreprind, acesta ne-a oferit scuza tradiţională a celor care nu ştiu nimic despre subiect – „Nu vă pot comunica acest lucru la telefon” – de parcă apărarea împotriva ploii şi vântului ar fi secret de stat…

Inundaţiile din Constanţa, prognozate la o oră… după ce s-au produs!

În mod normal, dacă avertizările meteo ar ajunge să fie cunoscute din vreme de populaţie, oamenii ar putea întreprinde o serie întreagă de măsuri, pentru a-şi proteja viaţa şi proprietăţile. Animalele ar putea fi puse la adăpost, rigolele şi canalizările ar putea fi curăţate din timp, s-ar putea evita expunerea călătorilor la riscul unei viituri sau la riscul ca oamenii să fie surprinşi de aversă, grindină, sau fulger, în câmp deschis. Ce ne facem, însă, în cazul în care avertizarea meteo vine prea târziu, sau nu mai vine deloc?
Este cazul furtunii care a inundat, pe 8 iulie, zeci de străzi, curţi şi case din Constanţa şi care a dus la surparea şi închiderea străzii Traian. În ziua respectivă, aversele au început în jurul orei 17:00, la ora 17:30 înregistrându-se, deja, inundaţii pe multe străzi, precum şi într-un centru comercial. Cu toate acestea, primul avertisment al meteorologilor a fost emis la 17:45, fapt confirmat de Primăria Constanţa. Angajaţii primăriei au mai menţionat şi faptul că avertizarea făcea referire la precipitaţii de 15-20 l/mp, mult sub cele căzute în municipiu. La Centrul Meteorologic Regional Dobrogea, meteorologul de serviciu ne-a vorbit foarte frumos, până în momentul în care am întrebat de ora la care a fost emisă avertizarea. După ce a recunoscut, cu jumătate de glas, că aceasta a fost dată la 17:45, meteorologul ne-a spus că nu ne mai poate da detalii şi ne-a trimis să vorbim cu colegul responsabil de relaţia cu presa. Care coleg, evident, nu era prezent în instituţie…

Actualitate

To Top