Editorial

Arafat e căsătorit cu meseria. Din nefericire, meseria nu i-a făcut și un copil…

Un clișeu tâmp servit adesea când se punea întrebarea ”De ce Raed Arafat nu a fost văzut niciodată în compania unei femei?” era acela că el este ”căsătorit cu meseria”. Clișeul suna așa de prost, încât pe parcurs a fost înlocuit cu o întreagă narațiune, despre cât de grea este viața de polițist… pardon! – de pompier… pardon! de… profesionist în domeniul urgențelor/salvărilor/salturilor dintr-un guvern în altul etc. sau cu ce naiba se ocupă Arafat.
Marele Arafat care nu se sperie de nimeni și de nimic, s-a dat înapoi de la viața de familie. Pentru el, dar mai ales pentru noi, ar fi fost mult mai bine dacă nu se dădea, pentru că astfel ar fi avut șansa de a realiza că majoritatea lucrurilor în România Reală nu stau așa cum își închipuie, iar soluțiile lui – adesea cinice și profund discriminatorii – nu numai că sunt nedrepte, ci și total ineficiente. Să luăm câteva exemple:
Luni începe oficial școala. În România, învățământul este garantat, potrivit legii. Totuși, pentru circa 50% din elevi nu o să înceapă nimic. Asta pentru că într-o clasă de 30-35 de copii cum sunt majoritatea în România nu se poate respecta nicio distanțare. Deși Guvernul a indicat trei variante, doar două sunt realiste – statul acasă, respectiv sistemul mixt. Ce înseamnă sistemul mixt? Simplu – fiecare clasă va fi împărțită în două grupe – una va învăța clasic, cealaltă on-line. În viziunea guvernanților fără copii sau cu bone filipineze, învățământul virtual merge strună. În Romania Reală, nicio școală nu are echipamentele, angajații și expertiza pentru a transmite ora de curs live, pe internet, pentru copiii de acasă. Pentru ca șmecheria să funcționeze cât de cât, profesorii ar trebui să muncească 14-18 ore pe zi, predând aceleași lecții mai întâi la clasă, apoi pe net. Singura soluție realistă este cea aleasă de majoritatea școlilor – împărțirea clasei în două grupe, care vor veni la școală alternativ: O zi da, o zi ba, sau o săptămână la școală cu o săptămână acasă.
Evident, efectul acestei mascarade este că educația copiilor se va duce dracului. Profesorii vor trebui să predea materia de o săptămână timp de două săptămâni – întâi la Grupa I, apoi la Grupa II. Cursurile vor trebui comprimate pentru a putea fi predate de două ori, în același interval de timp.
La grădinițe, bătaia de joc e și mai cruntă. Sălile de clasă sunt și mai mici decât la școală, și acolo se va implementa sistemul cu două grupe, care va fi oricum o mascaradă pentru că ar fi nevoie de 3 sau 4 grupe pentru a te asigura realist că se respectă (cât de cât) distanța. Două săptămâni pe lună copiii stau acasă, ca la vârful pandemiei, deci trebuie să stea cineva cu ei. În plus, întrucât celelalte două săptămâni sunt la grădiniță, găsirea unei bone – care să accepte să lucreze două cu două săptămâni, și la jumate de salariu – va fi imposibilă. Părinții nu mai au voie în grădiniță – educatoarele vor prelua individual copiii de la poartă, îi vor schimba în hainele de grădiniță, apoi se vor dedubla. Asta pentru că educatoarea trebuie să păzească copiii din clasă, în același timp în care merge să preia următorul copil de la poartă. ”Specialiștii” au avut măcar inspirația să interzică accesul părinților în grădiniță, deci părinții nu vor putea vedea cu ochii lor cum toate regulile sunt de fațadă și nimic nu se poate respecta.
La grădinița de la mine din cartier primarul Făgădău dă anual cadouri copiilor, dar reparațiile se fac din 4 în 4 ani, iar de fonduri minime pentru personal nici nu e vorba. De ani de zile, o parte din angajați sunt în solda asociației de părinți. Iar în condițiile regulilor actuale personalul ar trebui cel puțin dublat…
Toate aceste reguli superbe, dar rupte de realitate, au fost deja lăudate de Rafila, Imbri, Musta și ceilalți specialiști cu nas maro – postaci de lux puși să înalțe în slăvi orice inițiativă emanată de la Grupul de Comunicare Strategică marca Arafat. Comandantul Arafat a mers un pas mai departe – s-a apucat să ne explice cum să aplicăm acele reguli și mai ales cum să îi sancționăm pe cei care nu le aplică.
Arafat nu știm dacă a crescut vreodată o pisică. Copil nu a crescut și nu a trimis la școală. Ca fiu al unei familii de nababi din Nablus, dacă nu a avut profesori personali, atunci a mers la vreun Jean Monet de-al lor. Evident că habar n-are cum arată o clasă de școală din România, câți copii sunt acolo sau cu ce se ocupă copiii, la grădiniță. Așadar, să nu îl judecăm pentru că nu înțelege felul în care toate aceste reguli tâmpite vor maimuțări și vor face imposibilă educația copiilor în școlile și grădinițele noastre. Să nu îl judecăm nici pentru faptul că, în viziunea lui, principala problemă e că unii copii au părinți ”negaționiști”. Conform spuselor lui, copiii de negaționiști nu trebuie trimiși acasă, ci ar trebui dați afară din clasă, apoi reeducați despre importanța măștii, a respectării regulilor etc. Arafat nu poate să pedepsească părinții negaționiști, pentru că ăia votează și au dreptul de liberă exprimare. Așa că decretează pedepsirea copiilor de negaționiști. Să zicem mersi că Arafat se închină la Sfânta Mască, pentru că altfel ne-ar fi propus să fie pedepsiți și reeducați și cei care neagă existența lui Dumnezeu, sau a lui Allah. Să ne aducem aminte – pe 2 martie Arafat ne spunea, ca un negaționist ticălos, că SARS-Cov-2 e mai slab ca o gripă și că se elimină singur, fără medicamente. Doar 10 zile mai târziu, același Arafat aresta la domiciliu o țară întreagă, pe motiv că virusul e foarte periculos. Oare cu el or fi procedat la fel – l-or fi dat afară și l-or fi reeducat – de s-a schimbat așa rapid, la 180 de grade?
Să nu-și fi dat seama Arafat cât de incorect și discriminatoriu este ce propune el? Este asta cea mai mare problemă a învățământului pe vreme de pandemie perpetuă? Eu cred că răspunsul este nu – la ambele întrebări. În definitiv, Arafat este cel care a spus că brancardierii și infirmierele (pe care i-a denumit peiorativ ”ăia care împing tărgile”) nu merită să primească echipament de protecție. I s-a atras atenția că greșește, că tocmai aceștia intră cel mai mult în contact cu bolnavii. Arafat nici nu a clipit, de scuze nici nu poate fi vorba. Născut în familie de nababi și pus șef peste prostimea din România din ziua în care și-a terminat ucenicia, Arafat nu concepe să ceară scuze plebei.
La începutul lui mai, Arafat descria cum va fi situația, inclusiv în școli: Două-trei măști de bumbac pe zi, sau mai multe, dacă sunt de tip medicinal; masca schimbată de fiecare dată când o atingi sau când tușești/strănuți etc. Având probabil în vedere și prognozele ayatolahului măștilor, inspectoratul ne-a recomandat să trimitem copiii la școală cu câte 5-6, sau mai multe – dacă copilul e alergic, tușește sau strănută.
Mai adăugați încă 2-3-4 măști pe zi, dacă intrați cu copilul într-un magazin, dacă intră în contact cu bunicii etc. Și o să ajungeți la o medie de circa 10 măști pe zi/ 300 pe lună – stoc care ar trebui să asigure necesarul nu numai al unui copil, ci al oricărei persoane care trăiește în mediul urban și care poartă masca corect, așa cum ne sfătuiește guvernul, și care o schimbă de oricâte ori aceasta se impune. Nu uitați – masca trebuie schimbată de fiecare dată când tușiți sau o atingeți și nu cel puțin o dată la 4 ore, iar de refolosit nici nu se pune problema, decât în cazul măștilor de bumbac (10-20-30 de lei bucata), care trebuie spălate și călcate mai întâi.
O familie de 3 persoane are nevoie de 8-900 de măști pe lună, una de 4 persoane – 1.200 de măști. La un leu bucata, avem un necesar de 1.200 de lei pe lună, doar pentru măști, din care minim 150 de lei pe lună aferenți măștilor pentru școală, de fiecare copil. Arafat știe și el matematică simplă. Dar nu îi pasă că o familie normală, doar pentru necesarul de măști, ar trebui să cheltuie un salariu minim pe economie. El își plimbă burdihanul într-o limuzină Audi pusă la dispoziție de Stat, cu șofer și cu girofar, pentru ca el să nu fie nevoit să stea la rând cu prostimea. Seara nu merge acasă la o familie căreia să îi pună pe masă – pe lângă mâncare – și un maldăr de măști de unică folosință.
Evident, românii vor face ce au făcut din totdeauna – se vor face că respectă regula. Nu pentru că sunt negaționiști sau subversivi, ci pentru că nu își permit să aplice indicațiile prețioase ale tovarășului Arafat. Cât despre educație – dacă mai rămăsese ceva din sistemul educațional din România, și acel ceva se va duce dracului pe 14 septembrie. Dacă vreți ca copiii dvs. să primească o educație decentă, apucați-vă de treabă personal. Sau emigrați.

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top