În urma cutremurelor care au devastat Turcia și Siria, România a răspuns exemplar, trimițând rapid ajutoare și salvatori în Turcia. Timp de trei zile, autoritățile române s-au prefăcut că Siria – țară de 100 de ori mai săracă și mai puțin capabilă să facă față dezastrului – nu există. Nici măcar Raed Arafat (care e născut în Siria) nu a suflat un cuvânt, în ziua imediat următoare cutremurului el având pe agendă trimiterea de ajutoare în două țări: Turcia și… Ucraina. În fine, miercuri seară DSU a aprobat trimiterea a câte 400 de haine, cizme și mănuși – care cel mai optimist vor ajunge în Siria abia săptămâna viitoare.
Unul din motivele pentru această „scăpare” este acela că România – ca membră a Uniunii Europene – aplică de mai bine de zece ani sancțiuni severe împotriva Siriei. Deși oficial aceste sancțiuni sunt îndreptate împotriva capacității regimului lui Bashar al Assad de a obține arme, ele sunt astfel formulate încât includ o gamă largă de produse și servicii, ceea ce afectează grav capacitatea autorităților din Siria (inclusiv a celor care nu sunt afiliate guvernului central) de a oferi asistență medicală, de a repara și întreține infrastructura critică și de a desfășura operațiuni de căutare și evacuare. De zece ani, firmele și persoanele din Europa nu pot să transmită bani în Siria, nu pot oferi finanțare pentru proiecte de infrastructură, nu pot exporta sau livra produse combustibili și produse petroliere către această țară. Mai mult, așa cum este menționat inclusiv pe pagina Wikipedia dedicată sancțiunilor aplicate Siriei, inclusiv transmiterea de medicamente esențiale către Siria este efectiv blocată de aceste sancțiuni.
Ajutor „dă lucs” – Șosete de 20 de lei, maieuri ca la Botezatu
Conform procedurilor legale, hotărârea prin care România a decis în fine trimiterea de ajutoare către Siria include în anexă lista bunurilor ce urmează a fi livrate, precum și prețul lor de inventar. Trecând în revistă aceste bunuri, ies în evidență mai multe al căror preț pare să fie serios umflat față de prețurile reale de pe piață.
De exemplu, trimitem în Siria 400 de perechi de ciorapi, în valoare de 7140 de lei – deci la un preț de 18 lei/perechea. Prin comparație, deunăzi, la un magazin cunoscut dintr-un mall din Constanța, puteai cumpăra setul de șosete groase de lână cu 35 de lei – deci 11,6 lei/perechea.
Și la bocanci, prețul de listă de 476 de lei e cam ciudat. O simplă căutare pe net sau în magazinele de specialitate vă va convinge că fie prețul de achiziție a fost umflat, fie guvernul are stocurile pline de bocanci de firmă: În același mall, la acest preț puteam achiziționa vinerea trecută bocanci de munte, produși de firme americane specializate în articole sportive de iarnă. Brandurile low cost, mai puțin cunoscute, se puteau achiziționa la prețuri de 200-250 de lei – strict pe categoria de bocanci de iarnă, călduroși, unii dintre ei impermeabili. Din nou – ăsta este prețul „de mall”, costul unor bunuri teoretic cumpărate la licitație, en gros, trebuind în mod normal să fie sensibil mai mic…
Dar recordul ajutoarelor la prețuri de lux livrate de România e bătut de izmene și maiouri. Conform listei publicate de guvern, prețul unei perechi de la rezerva de stat de izmene este de – 65 de lei și 45 de bani. De asemenea, trimitem 400 de maieuri, la un cost de listă de 21.420 de lei. Prețul pe bucată iese la 54 de lei! Prin comparație, puteți cumpăra, direct de pe magazinul oficial Cătălin Botezatu, maieuri la un preț aproape identic – 57 de lei!
Nu toate prețurile din lista de ajutoare sunt exagerate. De exemplu, la ultima variantă au fost adăugate pe listă conserve de legume, la 24 lei/kg – un preț decent, comparabil sau chiar mai mic (în funcție de tipul legumelor) decât prețul conservelor care se vând en gros. La fel, prețul paturilor pliante este unul comparabil cu cel al pieței, la 357 lei/bucata.
Din listă se descoperă o diferență considerabilă între bunurile diverse și articolele de îmbrăcăminte, acestea de pe urmă având prețuri nejustificat de mari. Astfel, se ajunge ca o pereche de bocanci să fie cu mai mult de 100 de lei mai scumpă decât un pat de campanie. Iar un costum vătuit – inventariat de subordonații lui Arafat la 595 de lei – costă cu 200 de lei mai mult ca paturile și cu circa 300 de lei mai mult ca produsele similare, disponibile pe piață. Practic, vedem cu ocazia aceasta o repetare a situației din pandemie, când DSU a achiziționat măști și combinezoane la prețuri astronomice, în urma unor licitații cu cântec…
Disproporția între prețul de lux al articolelor vestimentare din pachetul de ajutor pentru Siria și cel al pieței e cu atât mai mare cu cât bunurile aflate în rezerva de stat au fost chipurile achiziționate en gros, înainte de inflație și creșterea prețurilor, prin sistemul de achiziții, teoretic la un preț net inferior celui „cu amănuntul”, practicat în magazine. În realitate, însă, așa cum se vede aici, DSU ar fi ieșit mai ieftin dacă ar fi cumpărat produsele azi, de pe emag…
Solidaritatea mimată
După lupte seculare, Premierul și Comitetul pentru Situații de Urgență au decis abia joi (la mai bine de trei zile de la primul seism – cel care a afectat puternic Siria) trimiterea de ajutoare către această țară. Oficial, ajutorul pare unul destul de consistent, valoarea lui oficială anunțată de autorități fiind de 2 milioane. De lei…
Inițial, era vorba de 200 de corturi și 200 de felinare, plus 400 de seturi alcătuite din: Haină groasă, bocanci, ciorapi, izmene, maiou, căciulă și mănuși. Altfel spus – o nimica toată, la un preț estimativ așa de mare, încât probabil e vorba de șosete și izmene de firmă…
Partea și mai proastă este că – așa amărât cum este ajutorul nostru – el nu va ajunge în Siria prea curând, și nu e deloc exclus să nu ajungă niciodată! Asta pentru că ajutoarele „pentru Siria” nu vor fi trimise în Siria, ci în Turcia! Guvernul României, la fel ca celelalte din UE, nu recunoaște legitimitatea regimului de la Damasc. Una din practicile ce derivă din această opțiune politică este aceea că statele UE nu efectuează zboruri către aeroporturile din zona controlată de autoritățile guvernamentale siriene. În schimb, respectând practica introdusă de sancțiunile economice împotriva Siriei, ajutoarele vor fi trimise către Turcia, urmând ca aici să fie încărcate în camioane, trimise la frontieră, trecute dincolo și abia apoi distribuite către populație.
Procedura – care în sine e o bătaie de joc la adresa ideii de intervenție rapidă pentru livrarea de ajutor umanitar – e în acest moment aproape imposibil de pus în practică: Infrastructura a fost grav afectată de cutremur, iar autoritățile și ONG-urile din Turcia abia fac față să ajute pe turci, deci greu se va găsi un camion care să ardă gazul de pomană la granița turco-siriană, în loc să fie folosit pentru ajutoarele distribuite în Turcia.
De altfel, marți, reprezentantul ONU pentru asistență umanitară a declarat că tranzitul ajutoarelor la granița turco-siriană a fost sistat, din cauza distrugerii drumurilor și a altor probleme de infrastructură. Un alt comunicat al ONU, citat de BBC, a arătat că de o parte și de alta a graniței turco-siriene e aproape imposibil de găsit carburanți pentru camioane.
Abia joi seară, ONU a reușit să treacă peste graniță un convoi de șase camioane. Dacă ONU abia atât a reușit, care sunt șansele ca România să transfere până în Siria ajutoarele cu care guvernul se laudă la tv?
Un plin de rezervor – cât două salarii lunare
Și mai complicat e drumul ajutoarelor în Siria: De ani buni, principala zonă petrolieră a Siriei e ocupată de de o facțiune a forțelor ostile guvernului de la Damasc. Mii de soldați americani, plus alte câteva grupări din care unele identificate de mai multe țări ca organizații teroriste, ocupă militar acest teritoriu, care este în același timp o importantă zonă agricolă a țării. Pe vremea când era președinte, Donald Trump s-a lăudat public cu poziția sa decisă în privința regimului lui Bashar Al-Assad, declarând fără echivoc: „Le-am luat petrolul!”
Prin urmare, în fața tragediei, Siria e privată de cele mai importante resurse de care are nevoie la acest moment dificil: Mâncare și combustibili. Momentan, în Siria care altă dată exporta petrol către Franța, Germania și Italia, prețul unui litru de benzină a ajuns la echivalentul a 10 lei/litru. Asta într-o țară în care salariul mediu lunar este de 55 de euro…
Deci camioanele care vor duce ajutorul umanitar românesc au șanse slabe să ajungă în Siria prea curând, și în orice caz nu vor merge acolo unde sunt necesare, ci până unde le va ține rezervorul. Iar ideea de a trimite felinare – în condițiile în care combustibilul pentru felinare a ajuns un lux în Siria – e ca și cum ai trimite adidași de alergare unui paralitic…
Siria a dispărut de pe fața peisajului media
O soluție mult mai practică ar fi fost livrarea ajutoarelor direct pe aeroporturile din Siria, dar acesta este un subiect tabu pentru țările din coaliția americano-europeană ce a impus sancțiuni regimului de la Damasc, din motivele prezentate mai sus. Ambasadorului sirian ce a solicitat ajutorul ONU i s-a răspuns că Națiunile Unite vor ajuta, dar prin Turcia. Similar, întrebat de DC News despre ajutorul românesc pentru Siria, MAE român a răspuns în răspăr că „nu se opune”, nu că guvernul ar avea soluții concrete.
După relatările inițiale privind cutremurele și efectele lor în ambele țări, numele Siriei a dispărut, atât din rapoartele autorităților, cât și din majoritatea reportajelor presei românești. DSU, condus de Raed Arafat, oficial român de origine palestiniană născut în Siria, nu a suflat un cuvânt despre situația din Siria. Patru zile, pe pagina de Facebook a DSU au fost postate stegulețe ale Turciei și mesaje despre echipele de salvare și avioanele cu ajutoare trimise de România, dar nimic despre Siria.
După aprobarea micului transport umanitar, DSU a postat un comunicat triumfalist pe pagina de Facebook, în care se vorbea în termeni generali despre ce fain ajutăm noi pe sirieni. Cifrele concrete dispăruseră, se vorbea despre „produse de cazarmament, îmbrăcăminte dar și produse alimentare”. Motivul – la ultima ședință a CNSU, lista fusese modificată, mai multe articole dispăruseră din lista aprobată inițial, iar întreaga anexă fusese adnotată, cu asterix, menționându-se că volumul total de ajutoare poate fi mai mic decât cel scos de la rezerva stat – dacă aeronava cu care se va face transportul nu va permite expedierea tuturor bunurilor.
După acest anunț, DSU – care altfel anunță cu surle și trâmbițe fiecare acțiune – a tăcut mâlc. Deci, cel mai probabil, ajutoarele pentru Siria nu au ajuns nici acum, la o săptămână după seisme…
Avem șase luni să ne recompensăm
În urmă cu două zile, guvernul SUA a anunțat că renunță timp de șase luni la aplicarea sancțiunilor împotriva regimului de la Damasc. Practic, SUA a cedat în fața unei realități neplăcute: Rusia, Iran, Algeria și Irak au trimis ajutoare și echipe de salvare în Siria din prima zi, și pozau în băieții buni, în timp ce SUA și aliații europeni încercau să împace dorința de ajutor cu obstacolele birocratice ale sancțiunilor.
Momentan, ridicarea sancțiunilor de către Washington nu a generat niciun efect, pentru că Uniunea Europeană nu a anunțat modificarea din partea ei a regimului de sancțiuni. În situația în care UE va catadicsi să elimine acest obstacol birocratic, România, alături de alte națiuni, va avea în fine șansa de a se recompensa, în ceasul al 13-lea, pentru atitudinea jalnică avută față de miile de sinistrați sirieni.
Un articol de Răzvan PETRE
