Editorial

Adevărații eroi din linia întâi: vânzătoarele, camionagiii, muncitorii de pe șantier

Cu ocazia fiecărui război, propaganda fabrică eroi. În vreme de restriște, de foamete, de restricții, populația trebuie hrănită cu povești despre fapte glorioase care să inspire prostimea, și care să acopere prin tărăboiul lor incompetența criminală a liderilor. În ce privește eroii, aceștia se împart în două categorii – morții (care intră în categoria ”jertfa necesară” – adică cei care s-au jertfit cu voie sau fără de voie, pentru ca noi să trăim sau să obținem ceva – independența de stat, unirea, libertatea de sub jugul fascist, comunist etc.), respectiv curajoșii din linia întâi.
În războiul împotriva coronavirusului, în România, morții au primit rolul de anti-eroi: Inevitabili, ei sunt etichetați la grămadă de autorități și de presa credulă ca fiind niște inconștienți care au mințit în declarații și au murit din propria vină, minciună și prostie. Rolul acestei campanii de denigrare este clar – morții acestui război nu pot fi ridicați la gradul de eroi, pentru că nu i-a ucis vreun inamic cu arma în mână, ci boala și incompetența autorităților. Orice altă variantă decât ”mortul e de vină” riscă să trezească în mintea prostimii întrebarea ”Nu s-ar fi putut face ceva pentru ca acești oameni să nu fi murit?”. Despre acești anti-eroi și despre mecanismul prin care ei ajung să fie etichetați ca ”inconștienți”, voi scrie altă dată.
Deocamdată ne ocupăm de ăilalți, de ”Eroii din Prima Linie”. Și aici, propaganda are grijă să își curețe mâinile murdare și să fabrice eroi din rândurile ”autorităților care merg la muncă, pentru ca noi să putem sta acasă”. Iar presa credulă și Facebook-ul nu fac decât să rostogolească prostia asta și dezinformarea mai departe.
Duduie paginile ziarelor și pereții de Facebook de fotografii cu polițiști și medici cu masca pe moacă, care, în loc să se ocupe de pacienți sau să îi păzească pe carantinați, stau la ședințe de selfie-uri în grup.
În Al Doilea Război Mondial, Hitler și Goebbels aveau decența să distribuie fotografii cu soldați în misiune. Unele din ele erau trucate, dar și alea prezentau soldatul german, cu arma din dotare, trântit în praf sau mocirlă, gata – chiar și în condițiile unei ședințe foto aranjate – să armeze și să tragă în inamic, dacă acesta își făcea apariția. În Românica anului 2010, ni se servesc imagini cu doctori curați și apretați (cine a fost vreodată la Urgență știe că, exceptând poate doar pe medicul șef de tură, toată lumea e șifonată și pătată), dotați complet, cu măști, mănuși, vizete, halate de unică folosință etc. (asta în condițiile în care avem sute de medici infectați și zeci de instanțe în care doctori, asistente, infirmiere au luat calea Facebook-ului pentru a reclama faptul că nu au dotări de bază). Acum câteva zile am văzut un interviu cu o doctoră dintr-un spital din Brooklyn. După cadrele filmate pe secție, printre tărgile îngrămădite în salon și pe coridoare, ea venise la interviu așa cum era – șifonată, transpirată, cu o mască amărâtă pe nas și cu frica atârnată în suflet. Nu ca polițiștii și doctorii noștri, care apar întotdeauna zâmbitori și aranjați, ca la o poză de grup la plecarea în tabăra școlară.


Poate dumneavoastră sunteți însuflețiți de imaginile alea cu doctori sau polițiști, adunați ciorchine ca să intre cât mai mulți în cadru, zâmbitori, curați, parfumați, pozând pentru fotografia de propagandă. Mie însă mi se face silă când le văd.
Care e realitatea din spatele pozei? Cetățean infectat, a șaizeci-și-ceva victimă. Se prezintă la spital la Timișoara cu pneumonie. În plină epidemie de coronavirus, în care cel mai clar simptom e pneumonia, ce fac doctorii din Prima Linie? Îl trimit acasă cu o rețetă pentru pastile. După câteva zile, revine la spital cu ambulanța, bolnav în ultimul hal. Din nou, eroii de la spital îl fac pachet și îl trimit acasă, după ce l-au încadrat în sfârșit ca suspect de coronavirus și i-au luat probe. Câteva zile mai târziu, omul se stinge. La vreo două zile după, vine și rezultatul – avea coronavirus.
Omul ăsta, care avea toate semnele bolii, nu a fost internat, nu a fost tratat, a fost trimis să moară acasă. Eroii cu mască apretată din Prima Linie a Minciunii, în loc să se lupte cu boala, au trimis boala, cu tot cu purtătorul ei, acasă. Închipuiți-vă un ostaș român dintr-un tranșeu al Primului Război Mondial care, în loc să se lupte la baionetă, le spune gloanțelor inamice să se întoarcă din pușca din care au venit…
Eroii de carton din pozele de Facebook nu numai că nu au dat piept cu boala. Ei nu au fost în stare nici măcar să dea piept cu pacientul. Bașca, l-au trimis la plimbare, să umple de coronavirus farmacista și toți clienții farmaciei, toată familia și toți oamenii cu care a venit în contact, echipajele de ambulanță care l-au transportat la și de la spital etc.
După acest episod, propaganda l-a prezentat pe decedat ca fiind un imbecil ce merita să moară, pentru că nu a declarat că luase contact cu fiu-său, care era întors din Germania. Acest om amărât, un țăran dintr-un sat de graniță, care poate nici nu avea televizor în casă, care abia mai era în stare să respire când a ajuns la spital, darămite să completeze declarații sau să enumere toți oamenii cu care s-a întâlnit, a fost etichetat ”Mort.Ticălos” În schimb, șeful medicilor care în loc să îl trateze, l-au trimis acasă ca să îmbolnăvească și pe alții și ca să moară, a fost ridicat la statutul de erou. Zi de zi, acest doctor din Timișoara apare la știri cu sfaturi despre ce trebuie să facem să ne protejăm, toată lumea se uită în gura lui iar propaganda ni-l prezintă ca ”medicul care a vindecat cei mai mulți pacienți, eroul de la Timișoara”. Nimeni nu îl întreabă câți pacienți veniți în secția lui au fost trimiși la plimbare sau lăsați să moară ca acel țăran amărât, deși aveau semnele bolii. Sau dacă nu cumva a fost chiar el cel care l-a trimis pe cetățeanul în cauză să moară acasă, netratat.
Să îl lăsăm pe acest medic-vedetă și pe restul tovarășilor lui să se bălăcească în gloria desuetă a propagandei. Și să acordăm respectul meritat adevăraților eroi. Sau mai exact, celor care nu sunt eroi, dar care sunt, cu adevărat, în linia întâi.
De exemplu, să acordăm respect vânzătoarei de la alimentara. Două săptămâni, la mine în intersecție a fost parcată toată ziua o mașină de poliție. M-am apropiat o dată și am zărit tărtăcuțele a doi inși – un polițist și o polițistă care stăteau pe ciuci în Dusterul cu girofar pornit. Într-o zi de lucru, poate ieșeau de câteva ori să caftescă vreun boschetar, sau să amendeze o babă care și-a uitat declarația acasă. În același timp, vânzătoarea de la alimentara poate să aibă și 1.000 de clienți. Polițiștii sunt tot timpul sub amenințarea hemoroizilor, de la orele lungi petrecute în patrulare, stând în fund pe scaunul de Logan sau Duster. Vânzătoarea de la alimentara în schimb dansează 8-12 ore pe zi cu covidul. Când pericolul este un virus transmis pe cale aeriană, inclusiv atunci când un infectat vorbește sau respiră, vizeta și geamul de plexiglas o protejează cam cum te-ar proteja o pereche de mănuși de cauciuc împotriva exploziei unei bombe. Eroii cu chipiu pe care îi cântă toată lumea de o lună încoace nu au reușit să ne apere de intrarea în țară a mii de infectați și zilnic aflăm chiar de la șeful poliției de mii de oameni care au fentat sistemul, care au fugit din carantină sau autoizolare etc. și care au fost prinși (câte alte mii au scăpat neprinși?) În același timp, vânzătoarea de la alimentara ne-a protejat de un pericol și mai urgent – de foame. Dacă vânzătoarele de la alimentara sau supermarket ar sta acasă, am muri toți de foame într-o săptămână.
Telemunca nu poate să îți aducă marfa la ușă, la magazin, sau la export. O armată de camionagii români se chinuie, acum mai mult ca niciodată, stând cu orele la granițe sau cu săptămânile în carantină, pentru ca din țară să iasă marfa produsă în România, sau pentru ca în magazine să ajungă mâncarea pe care noi o punem pe masă, sau măștile pe care ni le punem pe nas. Nu au postliceale sau masterate – ca medicii și asistentele – nu știu care e diferența dintre viruși și virusuri, fac ce știu și ce pot să se protejeze. În timp ce eroii cu măscuță trimit acasă pacienții să moară înainte să le vină testul de covid, camionagiii traversează Europa în lung și în lat, fără să știe dacă data viitoare când dau geamul jos le va intra niște aer curat, sau niște coronavirus. Ca ei sunt zeci de mii de taximetriști, care habar nu au ce hram poartă cel ce li s-a urcat în mașină – dacă e un infectat ticălos, sau un medic care după 6 ore de somn se întoarce în Linia Întâi, la spital, să dea mâna cu boala. La fel sunt zecile de mii de curieri, fără de care piesa de două parale cu titlul #staiacasa ar fi imposibil de jucat. Omul cu chelie, ochelari și o cutie galbena sau roz cu urs panda în spinare nu are timp să își facă selfie-uri cu colegii pentru posterele M.A.I. cu Eroii din Prima Linie. Job-ul lui e să le aducă copiilor o porție de cartofi de la McDonald’s, să le livreze mâncarea chinezească corporatiștilor educați de Facebook, sau să livreze baxul de măști faciale deștepților care ne spun că singura soluție e să stăm acasă. Dacă acest nene se oprește la un selfie cu colegii, cartofii se sleiesc, chop suey-ul se întărește, sau mai rău – riscă să își piardă jobul.
Să nu îi uităm nici pe muncitorii de pe șantier. Unii dintre ei proaspăt întorși din zonele roșii, alții tălpași de-ai noștri. Zilnic, pe șantierele patriei, ei muncesc cot-la-cot. Când trebuie să legi un snop de fier peste care se va turna în curând beton, regulile de distanțare socială din poveștile lui Klaus și Vela rămân exact acolo – la Klaus și Vela. După ce aproape că s-au îmbrățișat pe șantier, muncitorii iau cu asalt alimentara, pentru a-și cumpăra pâinea, salamul și berea cele de toate zilele, în pauza de prânz. Murdari, fără mască, cu mâinile spălate cu apă chioară, pe șantier, sau șterse pe dosul salopetei. Nu știu cum e în alte părți, dar în Constanța, în spatele fiecărui bărbat puternic nu se află o femeie puternică, ci o 10-20 de blocuri construite cu autorizație pe repede-înainte. Nu o să vezi polițist sau jandarm suficient de curajos ca să le spună muncitorilor să stea mai departe unul de altul, sau să îi amendeze pentru că nu respectă regulile stării de urgență. Și acestor muncitori trebuie să le mulțumim – în timp ce noi #stămacasă, ei țin economia și produsul brut în picioare. Și, poate mai util de-atât, ne vaccinează invizibil pe toți, cărând boala dintr-o parte într-alta.


Toți ăștia, și mulți alții de care nu îmi aduc aminte acum, sunt cu adevărat în Linia Întâi, mai mult decât toți medicii, polițiștii și jandarmii la un loc. Zilnic lucrează în condiții mult mai periculoase, iau contact cu mai mulți oameni, se expun mult mai mult decât mult-trâmbițații Eroi din Prima Linie din pozele de propagandă. Nimeni nu dă doi bani pe ei. Nimeni nu îi pune să își tragă haine apretate și măști proaspăt scoase din cutie, ca să dea bine la selfie-uri de grup.
Ăștia sunt adevărații oameni din linia întâi. Nu sunt niște eroi. Sunt niște oameni normali, care își fac treaba, la fel de bine sau de rău ca și până la venirea coronavirusului. Ei nu se împăunează cu faptul că sunt în prima linie, unde au ajuns cu măștile și dezinfectantele preparate sau achiziționate pe cont propriu, fără altă educație decât informațiile contradictorii transmise zilnic la tv. Ei sunt ostași, trimiși la luptă fără să știe că sunt trimiși la luptă, fără nicio instrucție și înarmați cu puști de lemn. În fiecare zi, mii de români se luptă cu boala. Îi ajută medicii, asistentele și infirmierele, și toate forțele de ordine care, așa cum îi duce capul și cum îi instruiesc șefii, încearcă să prevină răspândirea pandemiei. Tot în fiecare zi, 20 de milioane de români au nevoie să mănânce, să muncească, să cumpere și să vândă. Pe ăștia îi ajută eroii necântați ai acestei crize – niște inși care, la fel ca medicii și polițiștii, nu merg la muncă pentru că sunt eroi și ard de dorința să se jertfească, ci pentru că așa cere meseria lor… În numele lor, să ne oprim o secundă și să hotărâm – ori îi numim pe toți eroi, ori ne trezim din visul propagandei și realizăm că omul care merge la serviciu, își face treaba și este plătit pentru asta nu este un erou.

Un articol de Răzvan PETRE

Foto: Muncitori electricieni, vopsitori și faianțari în pauza de masă. Foto din 07.04.2020, Constanța, Tomis Nord.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top