DEZVÃLUIRI are probele: detinutii batuti cu bestialitate de directorul Bejan au reusit sa trimita declaratii scrise
Ziarul DEZVÃLUIRI a intrat în posesia declaratiilor senzationale prin care câtiva detinuti de la Poarta Alba îi acuza pe director si adjunctul sau ca i-au batut cu bestialitate, fara nici un motiv. Incidentul s-a produs pe 18 iulie, iar conducerea penitenciarului a dat vina pe detinuti, într-un comunicat de presa. Declaratiile detinutilor, precum si rapoartele de control ale unor institutii de monitorizare precum APADOR-CH ridica valul de pe realitatile crude ale unii spatiu concentrationar în care violenta si teama sunt înca stapâne. Detinutii care rup acum tacerea deschid calea catre reinterpretarea corecta a unor incidente trecute, în care ei erau gasiti de fiecare data vinovati. Recenta evadare de la Poarta Alba si asa-zisa razmerita a detinutilor din noaptea de 18 iulie complica si mai mult situatia directorului Catalin Bejan, cercetat în prezent de Directia Nationala a Penitenciarelor.
Un articol de MIHAI RÃZVAN ROTARU
Conform unui comunicat al Penitenciarului Poarta Alba, miercuri seara, în jurul orei 20.30, detinutii au început sa faca scandal, amenintând cu revolta, daca nu le va fi prelungit programul TV. „Au cerut prelungirea programului TV pe durata noptii, fapt ce contravine legii”, a precizat conducerea penitenciarului, care a decis alarmarea unitatii. Dupa terminarea programului de vizionare TV, detinutii din Sectia a IV-a au devenit violenti, încercând sa distruga usile de la camerele de detentie. În scurt timp fenomenul a luat amploare, extinzându-se si în alte sectii ale închisorii. Supraveghetorii au încercat sa calmeze spiritele, purtând discutii cu detinutii, dar starea de acalmie a fost scurta, iar nemultumitii au rabufnit si mai tare. Ca sa restabileasca ordinea, personalul penitenciarului a primit întariri si a intervenit în forta, reusind sa scoata din celule 20 detinuti considerati instigatorii la violente. Ei au fost imobilizati si izolati într-o sectie de maxima siguranta. Acestea sunt explicatiile oficiale ale conducerii penitenciarului. Din spatele zidurilor acoperite cu sârma ghimpata, detinutii spun însa altceva. Dupa crunta bataie primita, ei au hotarât sa rupa tacerea si au redactat declaratii în care relateaza împrejurarile si modul în care au fost batuti de conducerea penitenciarului si de mascati. Documentele au fost date în secret rudelor unuia dintre ei, care au mers, îngrijorati, zilele trecute la vizita. Declaratiile urmeaza sa ajunga la un avocat, care va face plângere penala celor implicati.
APADOR-CH confirma comportamentul abuziv al cadrelor puscariei
Lovirea detinutilor de catre personal este o practica obisnuita, conform raportului întocmit în 2003 de catre APADOR-CH, în urma unei vizite de monitorizare la Penitenciarul de maxima siguranta Poarta Alba. În plus, organismul de control a gasit si alte neajunsuri cum ar fi numarul prea mare de detinuti fata de suprafata de detentie, mâncare proasta, frig iarna si caldura mare vara, lenjerii care se schimba o data la trei ani, etc. În afara de conditiile generale care lasa de dorit, raportul prezinta câteva cazuri de încalcare a drepturilor omului constatate la Poarta Alba.
La Sectia a III-a, în camera 9, regim restrictiv, se afla un detinut, M.G.. El executase 5 luni dintr-un an de regim restrictiv, pentru tentativa de evadare. Detinutul era în curs de cercetare penala pentru savârsirea tentativei de evadare si, în acest sens fusese audiat de un procuror în penitenciar. În camera existau patru paturi metalice, cu "saltele" din beton. Camera avea un WC turcesc, separat de restul camerei printr-un zid de aproximativ un metru înaltime. Apa la WC nu curgea. Încalzirea camerei se realiza printr-o soba comuna cu camera învecinata, doar un perete al sobei fiind înterior. Din acest motiv, în camera era destul de rece. Detinutul iese la plimbare încatusat si însotit de grupa de interventie. Plimbarea dureaza aproximativ o ora, când nu se suprapune cu plimbarea celor de la izolare; în aceste situatii plimbarea dureaza numai jumatate de ora.
La camera 6, regim restrictiv, se afla un singur detinut. O.-L. D., care primise doua luni de regim restrictiv pentru rapoarte de incident si opt luni de regim restrictiv pentru "sfidare cu privirea" si detinere de obiecte interzise. Detinutul facuse plângere împotriva acestei masuri, care urma sa fie judecata de Judecatoria Medgidia pe data de 9 decembrie 2003. Detinutul s-a plâns ca în timp ce se afla la regim restrictiv, la data de 23 octombrie 2003, si era imobilizat de pat cu câte doua catuse la fiecare mâna, un subofiter a intrat în camera si a sarit cu piciorul pe bratul sau stâng, brat la care acesta avea o tija introdusa în tinerete. Deoarece tija s-a desprins, detinutul a fost trasportat în ziua de 12 noiembrie 2003 la Spitalul Militar Constanta si ulterior, la Spitalul Penitenciar Rahova, unde a fost operat pe data de 20 noiembrie 2003.
La Sectia a III-a, în camera 9, regim restrictiv, se afla un detinut, M.G.. El executase 5 luni dintr-un an de regim restrictiv, pentru tentativa de evadare. Detinutul era în curs de cercetare penala pentru savârsirea tentativei de evadare si, în acest sens fusese audiat de un procuror în penitenciar. În camera existau patru paturi metalice, cu "saltele" din beton. Camera avea un WC turcesc, separat de restul camerei printr-un zid de aproximativ un metru înaltime. Apa la WC nu curgea. Încalzirea camerei se realiza printr-o soba comuna cu camera învecinata, doar un perete al sobei fiind înterior. Din acest motiv, în camera era destul de rece. Detinutul iese la plimbare încatusat si însotit de grupa de interventie. Plimbarea dureaza aproximativ o ora, când nu se suprapune cu plimbarea celor de la izolare; în aceste situatii plimbarea dureaza numai jumatate de ora.
La camera 6, regim restrictiv, se afla un singur detinut. O.-L. D., care primise doua luni de regim restrictiv pentru rapoarte de incident si opt luni de regim restrictiv pentru "sfidare cu privirea" si detinere de obiecte interzise. Detinutul facuse plângere împotriva acestei masuri, care urma sa fie judecata de Judecatoria Medgidia pe data de 9 decembrie 2003. Detinutul s-a plâns ca în timp ce se afla la regim restrictiv, la data de 23 octombrie 2003, si era imobilizat de pat cu câte doua catuse la fiecare mâna, un subofiter a intrat în camera si a sarit cu piciorul pe bratul sau stâng, brat la care acesta avea o tija introdusa în tinerete. Deoarece tija s-a desprins, detinutul a fost trasportat în ziua de 12 noiembrie 2003 la Spitalul Militar Constanta si ulterior, la Spitalul Penitenciar Rahova, unde a fost operat pe data de 20 noiembrie 2003.
WC fara apa si paturi cu saltele de beton
În camera exista doua paturi metalice suprapuse, cu "saltele" de beton, si un pat metalic cu saltea normala, fixat în podea. Detinutul i-a informat pe reprezentantii APADOR-CH ca montarea patului cu saltea normala a fost rezultatul numeroaselor sale proteste, care au culminat cu distrugerea unuia din paturile cu saltele de beton, pentru a determina administratia penitenciarului sa ia în considerare solicitarea sa. Detinutul este scos la plimbare fara catuse si însotit de grupa de interventie. Plimbarea dureaza aproximativ 1 ora. Detinutul s-a mai plâns ca sistemul de încalzire (soba comuna la doua camere) nu asigura încalzirea camerei. Reprezentantii APADOR-CH au constat ca peretele sobei din camera era aproape rece. Apa de la WC-ul turcesc nu curgea.
La Sectia a III-a se afla si camerele de izolator. Cadrele din penitenciar i-au informat pe reprezentantii APADOR-CH ca nu exista nici un detinut aflat la inzolare în ziua vizitei. Conform discutiilor cu detinutii, a reiesit ca au existat totusi persoane la izolatorul de pedeapsa în dimineata zilei de 2 decembrie 2003, dar ca acestea au fost scoase de acolo în jurul orei 13.00 (deci în timpul vizitei reprezentantilor APADOR-CH).
La Sectia a III-a se afla si camerele de izolator. Cadrele din penitenciar i-au informat pe reprezentantii APADOR-CH ca nu exista nici un detinut aflat la inzolare în ziua vizitei. Conform discutiilor cu detinutii, a reiesit ca au existat totusi persoane la izolatorul de pedeapsa în dimineata zilei de 2 decembrie 2003, dar ca acestea au fost scoase de acolo în jurul orei 13.00 (deci în timpul vizitei reprezentantilor APADOR-CH).
Dupa bataia încasata, detinutul “s-a lovit de usa cladirii”
Reprezentantii APADOR-CH au purtat o discutie cu detinutul care s-a plâns ca în data de 4 noiembrie 2003 a fost batut de catre grupa de interventie, în curtea penitenciarului. Urmare a leziunilor datorate bataii, F.F. a fost internat pentru doua saptamâni în Spitalul Penitenciar Poarta Alba. Desi nu se refacuse complet, a fost adus înapoi în Penitenciarul Poarta Alba si cazat într-o camera de detentie fara a primi nici un fel de îngrijiri medicale. Detinutul a trecut la masuri extreme pentru a atrage atentia asupra situatiei sale, autoagresându-se (s-a taiat cu lama pe antebrate). Drept urmare a fost din nou dus la spitalul penitenciar. La întoarecere, a fost introdus la izolare, desi nu era apt din punct de vedere medical sa suporte un astfel de regim. A fost scos de la izolare numai ca urmare a interventiei unui medic de la spitalul penitenciar De la incidentul cu grupa de interventie, F.F. a fost cazat pe Sectia a III-a, în corpul de cladire destinat camerelor de regim restrictiv si de izolator. Detinutul s-a plâns ca primeste tratament cu tranchilizate, desi nu este diagnosticat cu nici o boala care sa impuna acest lucru. De asemenea, nu primeste îngrijirile medicale necesare ranilor sale, nefiindu-i schimbate pansamentele.
Detinutul N.C. (n.14.07.75) a fost chemat dupa incidentul din 4 noiembrie 2003 pentru a da declaratii. El este reprezentantul camerei din care detinutii au vazut incidentul si au început sa protesteze. Detinutul s-a plâns ca a fost lovit de catre cadre si amenintat deoarece nu a avut grija ca detinutii care au vazut incidentul sa nu protesteze.
D.-C.T. este unul dintre detinutii care au vazut cum F.F. a fost batut de catre grupa de interventie. Detinutul s-a plâns ca atunci când a fost chemat sa dea declaratii legate de eveniment, a fost amenintat cu întocmirea unui raport de pedepsire. În final acest lucru nu s-a mai petrecut.
Conducerea penitenciarului a afirmat ca, potrivit comandantului de sectie, F.F. s-ar fi smucit în timp ce era escortat de catre grupa de interventie si datorita acestui lucru s-a lovit de usa cladirii.
Detinutii rup tacerea: au fost batuti degeaba de conducerea penitenciarului
“Subsemnatul Canteleanu Marius, fiul lui Alexandru si Ioana, nascut la data de 19.05.1974, condamnat la 9 ani si 6 luni pentru tâlharie, declar urmatoarele:
În seara zilei de 18-19 iulie, mai exact la orele 22:00, vizionam o emisiune la televizor, moment în care s-a întrerupt curentul. Am auzit câtiva detinuti care strigau de ce s-a luat curentul, desi programul nostru TV este pâna la orele 22:30, moment în care au aparut domnul director Bejan Catalin Claudiu si Bejenariu Valentin (director adjunct-n.red.), însotiti de un pluton de 30 de mascati, cu arma speciala de aruncat gaze lacrimogene si bastoane intrând peste noi, în camera.
În momentul acela, domnul Bejenariu a ordonat mascatilor sa ma ia la bataie, asa din senin, neexistând un motiv de care sa se fi putut lega, dar am observat ca domnul Bejan si domnul Bejenariu mai erau însotiti de catre unul dintre ofiteri, caruia nu-i cunosc numele în totalitate, decât ca-l cheama Papernita. Erau beti, pentru ca aceste reactii sunt tipice unor persoane aflate în stare de ebrietate si erau clar vizibile atunci când ne-au luat la bataie. Toti mascatii formasera un cordon pe partea usii unde ne-au lovit cu bastoanele, pumni si picioare unde au nimerit. În timp ce ma loveau, am fost legat cu catusele la spate si au început a ma târî ca pe un câine, lovindu-ma peste picioare, frunte, coate, nas, iar eu tipam de durere. Ei mai tare ma târau, probabil era o placere pentru domniile lor. În timp ce domnul Papernita ma lovea cu pumni si picioare, mascatii cu bastoanele, alt grup de mascati târau în curtea din fata geamurilor grupuri-grupuri de detinuti, pe care-i aduceau lânga mine, lovindu-ne în continuare.
Mentionez faptul ca, în momentul în care am fost luat la bataie, ma aflam într-o pereche de boxeri, fiind foarte cald în camerele acestea mici si în conditii inumane. Dupa ce si-au satisfacut placerile de a ne lovi pe toti, ne-a tinut legati, cu spatele gol pe cimentul din fata sectiei, de la orele 22:30 pâna la orele 04.30. Dimineata am fost stropit cu putina apa, spunându-mi-se sa nu-mi vina rau. Asistentele medicale care venisera, de fapt, sa ne acorde asistenta medicala, ne-au spus sa ne bandajam cu un prosop umed, ca ne trece repede. Astazi, data de 19.07.2007, am fost la cabinetul medical, cerându-i asistentei sa-mi faca trimitere la IML Constanta, dar a spus ca desi nu poate sa-mi dea trimitere, o sa vada ea. Mentionez ca la întoarcerea mea în camera, la orele 4:30, am aflat ca si alti colegi de-ai mei au fost snopiti în bataie tot de domnul Bejan Catalin Claudiu si de domnul Bejenariu Valentin.
În aceasta situatie similara se afla un coleg de camera, Muscatu Catalin, de 41 ani si un batrân, Magareata Barbu, de 57 ani, fara motiv. Aceasta este declaratia pe care o dau, o sustin si o semnez eu personal, 19.07.2007”.
În seara zilei de 18-19 iulie, mai exact la orele 22:00, vizionam o emisiune la televizor, moment în care s-a întrerupt curentul. Am auzit câtiva detinuti care strigau de ce s-a luat curentul, desi programul nostru TV este pâna la orele 22:30, moment în care au aparut domnul director Bejan Catalin Claudiu si Bejenariu Valentin (director adjunct-n.red.), însotiti de un pluton de 30 de mascati, cu arma speciala de aruncat gaze lacrimogene si bastoane intrând peste noi, în camera.
În momentul acela, domnul Bejenariu a ordonat mascatilor sa ma ia la bataie, asa din senin, neexistând un motiv de care sa se fi putut lega, dar am observat ca domnul Bejan si domnul Bejenariu mai erau însotiti de catre unul dintre ofiteri, caruia nu-i cunosc numele în totalitate, decât ca-l cheama Papernita. Erau beti, pentru ca aceste reactii sunt tipice unor persoane aflate în stare de ebrietate si erau clar vizibile atunci când ne-au luat la bataie. Toti mascatii formasera un cordon pe partea usii unde ne-au lovit cu bastoanele, pumni si picioare unde au nimerit. În timp ce ma loveau, am fost legat cu catusele la spate si au început a ma târî ca pe un câine, lovindu-ma peste picioare, frunte, coate, nas, iar eu tipam de durere. Ei mai tare ma târau, probabil era o placere pentru domniile lor. În timp ce domnul Papernita ma lovea cu pumni si picioare, mascatii cu bastoanele, alt grup de mascati târau în curtea din fata geamurilor grupuri-grupuri de detinuti, pe care-i aduceau lânga mine, lovindu-ne în continuare.
Mentionez faptul ca, în momentul în care am fost luat la bataie, ma aflam într-o pereche de boxeri, fiind foarte cald în camerele acestea mici si în conditii inumane. Dupa ce si-au satisfacut placerile de a ne lovi pe toti, ne-a tinut legati, cu spatele gol pe cimentul din fata sectiei, de la orele 22:30 pâna la orele 04.30. Dimineata am fost stropit cu putina apa, spunându-mi-se sa nu-mi vina rau. Asistentele medicale care venisera, de fapt, sa ne acorde asistenta medicala, ne-au spus sa ne bandajam cu un prosop umed, ca ne trece repede. Astazi, data de 19.07.2007, am fost la cabinetul medical, cerându-i asistentei sa-mi faca trimitere la IML Constanta, dar a spus ca desi nu poate sa-mi dea trimitere, o sa vada ea. Mentionez ca la întoarcerea mea în camera, la orele 4:30, am aflat ca si alti colegi de-ai mei au fost snopiti în bataie tot de domnul Bejan Catalin Claudiu si de domnul Bejenariu Valentin.
În aceasta situatie similara se afla un coleg de camera, Muscatu Catalin, de 41 ani si un batrân, Magareata Barbu, de 57 ani, fara motiv. Aceasta este declaratia pe care o dau, o sustin si o semnez eu personal, 19.07.2007”.
