Trei dimineata. Te-apuca o criza de rinichi, de spate, faci febra, esti însarcinata! Trebuie sa ajungi la spital! Esti sigur? Nu, corect! Întâi trebuie sa ajungi la sifonier, la saltea, sau acolo unde îti tii banii. Asta pentru ca ar fi fatal sa ajungi la spital fara sutele de mii. Pardon, milioane! Ai platit asigurarile de sanatate? Toate? Sute de mii anual? Si ce? La spital tot nu vei gasi ce ai nevoie, înca n-ai aflat? Asa ca îti vei face bocceluta cu: seringi, vata, spirt, branule, tifon, rivanol, calmante, pijamale, prosoape, mâncare si bani! Multi bani! Sau cafea, dresuri, tigari, mici atentii, asta doar daca ai pretentia sa te bage cineva. În seama, desigur.
Un articol de Andreea PAVEL
Asa, ai ajuns la spital cu un taxi, pentru ca e o urgenta, apoi rogi frumos medicul de garda sa se trezeasca. Sau îl trezesti tu cu leii grei. Rezista si ai mare grija cum îi vorbesti, s-ar putea sa se enerveze ca pe tine te-apuca durerile tocmai la ora asta. Puteai sa mai astepti câteva ore, nu te mai rasfata! Treci peste greata si indolenta cu care casca si te-ntreaba: “Asa… si? Care-i treaba?”. Scoate absolut tot ce-ai adus. Ca la bazar: asta-i marfa, atât am: fa-ma bine de-un pachet de cafea. Si te face. Din priviri. Adica îl iei la misto sau cum? Te controleaza-n gât, desi te dor rinichii si te-asculta la inima desi ai febra. Îl faci incompetent? Te-ai ars! Stie ce face doar, e medic de-atâtia ani. Cere-ti scuze în genunchi si scoate-ti seringa, tifonul si spirtul, si asteapta (sa nu mai comentezi în timpul asta ca ti-e rau, s-ar putea sa pleci batut! Rabzi si astepti asistenta!). Si mai asteapta, cineva o sa te îngrijeasca la un moment dat. Iesi de-acolo înca în dureri, buimac, mustruluit ca tocmai acum te-au napadit bolile, te sui într-un taxi si faci un calcul cu cât te-a costat seara aia la spitalul unde-ar fi trebuit sa fii tratat fara niciun leu: un milion? Ai scapat ieftin. Ceea ce nu stiu oamenii este ca poate cu mai putin de-un milion ar fi îngrijiti la standarde europene, ca tot ne dam europeni acum, într-o clinica particulara. Dar asta e mentalitatea românului: unde-i de stat, e Raiul. Raiul durerilor si-al incompetentei poate.
