Afacerile murdare cu produse petroliere, miza războiului politic pentru propăşirea financiară a grupurilor de interese
Oil Terminal Constanţa SA este o societate comercială de interes strategic, care a fost odată profitabilă, şi care are ca obiect de activitate manipularea ţiţeiului, produselor petroliere şi petrochimice lichide. Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei, deţinea la un moment dat controlul acestei societăţi cu un procent de 59,62%. În conformitate cu OUG nr. 15/2001, „Rezervoarele, conductele de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora”, aflate în administrarea Oil Terminal, „sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional”.
Un articol de Ştefan Kostoff
Începând cu mijlocul anilor ’90, averea acestei societăţi a început să fie râvnită de foarte mulţi indivizi, mulţi dintre ei angrenaţi politic, de aceea au existat în istoria şi chiar prezentul Oil Terminal, situaţii cu conotaţie penală, situaţii care au vizat traficul ilegal cu combustibil, devalizarea activelor societăţăţii, mulgerea de bani prin diverse metode şi către diverse destinaţii-majoritatea lor de interes politic şi de campanie.
Lovitura politicienilor
Prima lovitură sub centură în ceea ce priveşte integritatea Oil Terminal a fost dată de conservatorii lui „Felix”. Mai exact, fostul ministru Codruţ Sereş a intenţionat înstrăinarea unui pachet de acţiuni prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti. În acest scop, director general al societăţii a fost numit, pe criterii pur politice, Mihai Lupu, fostul şef pe atunci al organizaţiei PNL Năvodari şi în prezent actual deputat PNL pe colegiul nr.2 din Constanţa. Imediat de la numire, a înlocuit echipa managerială a Oil Terminal cu diverşi cunoscuţi de-ai săi. Totodată, acesta ar fi încheiat o serie întreagă de contracte păguboase pentru companie, diminuând profitul acesteia. La acea vreme, presa centrală a relatat pe larg despre activitatea liberalului aflat la conducerea acestei societăţi.
Sarabanda numirilor la conducerea Oil Terminal începe din martie 2001, când administratorul unic al SC Oil Terminal SA, Doru Luţac, a fost schimbat din funcţie, locul acestuia fiind luat de Gheorghe Negreanu. Acesta, la un moment dat fusese reprezentantul societăţii PETRORECYCLING SRL care fusese atât partener de afaceri, dar în acelaşi timp şi concurenţa Oil Terminal.
După ceva timp, Negreanu a fost schimbat din funcţie cu Gabriel Daraban, iar la 20 aprilie 2005 şi acesta din urmă a fost înlocuit cu Mihai Lupu. Directorul general Lupu a fost numit pentru patru ani şi ca preşedinte al Consiliului de Administraţe, la data de 1 septembrie 2005, conform datelor înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Ulterior alegerilor parlamentare din anul 2008, Mihai Lupu ajungând deputat PNL, a părăsit funcţia de conducere a Oil Terminal, după el venind Vasile Miu. În iulie 2009, acesta din urmă a demisionat din funcţia de conducere din motive ambigue, lăsând astfel loc ultimului dar şi actualului director general Silviu Wagner. Cum era şi de aşteptat, cel din urmă a dat de urma tuturor ilegalităţilor comise de-a lungul timpului cu ştiinţa celor care au fost la cârma societăţii.
Contrabanda cu petrol
În legislatura 2000-2004, statul deţinea la SC Oil Terminal aproape 70% din acţiuni, restul asociaţilor fiind persoane fizice şi juridice. În aceeaşi perioadă, ministrul Economiei de atunci, Dan Ioan Popescu (PSD şi ulterior PC), a constatat că se impuneau măsuri urgente pentru ca reprezentanţii statului să preia conducerea SC Oil Terminal SA şi SC CONPET SA, prin care se controla importul de petrol al Romaniei. În perioada februarie-octombrie 2003, prin Oil Terminal au fost tranzacţionate imense cantităţi de petrol rusesc, fără ca pentru aceste tranzacţii să fie plătite taxe vamale. Prejudiciul adus statului s-a ridicat la valoarea de 13 milioane de dolari. TVA-ul aferent acestei sume se ridica la aproximativ 975 de miliarde de lei vechi. De fapt, suveica a fost făcută prin intermediul RAFO Oneşti care contractase şi primise deja cantitatea de 60.000 de tone de petrol, iar conducerea de la acea vreme a SC Oil Terminal SA afirma că obligaţia plăţii taxelor vamale revenea societăţii RAFO Oneşti. Banii nu au fost recuperaţi, dar nici marfa nu a mai fost confiscată conform legilor în vigoare. Directorul din acea perioadă era Gheorghe Negreanu. Acesta a fost cercetat de DNA alături de alte nume cunoscute de la RAFO Oneşti, cum ar fi Corneliu Iacobov, fraţii Iancu şi Toader Găureanu şi Ovidiu Tender.
Sindicatul sare la gâtul lupului
După epoca Negreanu, a venit până la urmă şi rândul lui Mihai Lupu să se facă remarcat. Prima măsură a directorului general Mihai Lupu, a fost comandarea unui audit complet privind Oil Terminal. Presa de la acea vreme a dezvăluit că Lupu era pe atunci şi acţionar la SC L.D.R. International Group SA, cu 11% din acţiuni. Coincidenţa făcea ca firma la care era acţionar Lupu se ocupa cu „activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management”. La un moment dat conducerea Sindicatului Liber „PETROL”, acuza administraţia Lupu că ducea societatea spre faliment. Surse sindicale susţineau că suma de 18 miliarde de lei profit, cu care se lăuda administraţia Lupu de la SC Oil Terminal SA, era cu mult mai mică decât cea înregistrată cu un an în urmă. La numirea lui Mihai Lupu în funcţie, evoluţia indicatorului „profit” era de 120 de miliarde de lei, iar exerciţiul financiar pe anul 2005 se încheiase cu un beneficiu de 60 de miliarde de lei. Asta însemna că, sub conducerea lui Lupu, terminalul realizase cu 42 de miliarde de lei mai puţin decât anul precedent. Altă „realizare” a manageriatului liberal de la Oil Terminal se referă şi la
proiectarea de către SC ELVIMEX SRL a racordării rezervoarelor M11/N şi M12/N la conducta Petrotrans. Racordarea ar fi costat 642 milioane de lei, sindicaliştii susţinând că suma era exagerată. Totdată această investiţie a fost considerată şi inutilă deoarece SC Petrotrans SA se afla în faliment, iar pomparea produselor petroliere prin conductele existente ale acesteia fusese oprită de multă vreme. Şi epopeea lui Lupu la OIL continuă şi cu altele… .
Boroboaţele lui Miu la Oil
După plecarea în deputăţie a lui Lupu, a sosit la conducerea Oil Terminal, Vasile Miu.
Copiind parcă la indigo afacerea Rafo Oneşti-Oil Terminal din anii 2003, în perioada mandatului lui Miu s-au bazele afacerii Byotech. Nu de mult, SC Oil Terminal a fost amendată de ANAF cu 9 miliarde de lei. Asta după ce s-a constatat că o cantitate importantă de motorină a fost transferată din antrepozitul fiscal al societăţii Byotech Prod General SRL, fără forme legale. Motorina care aparţinea SC Byotech Prod General SRL, a fost depozitată pentru o perioadă determinată de timp în rezervoarele Oil Terminal. Când societatea Byotech a cerut să îşi ridice motorina din rezervoarele Oil Terminal, marfa i-ar fi fost cedată fără să se facă dovada plăţii accizelor aferente. În consedcinţă ANAF a decis sancţionarea cu amendă a societăţii Oil Terminal. Afacerea Byotech pare a fi mult mai stufoasă şi cu consecinţe deosebite asupra SC Oil Terminal. Probabil ca demisia grăbită a lui Miu de la conducerea societăţii are legătură cu acest lucru, mai ales că actualul director general Silviu Wagner a fost cel care a făcut publică povestea.
