Dacă întâmplator cineva îsi va mai aminti de un scenariu sau de o eventuala implicare americană sau ruseasca în evenimentele din decembrie ’89 din România, toate acestea nu pot avea neaparat o legatura cu persoana fostului ofiter Pacepa, care dupa parerea unora ne-a scapat pe noi de comunism si probabil si toata Europa de Sud-Est. Imaginea de “calcâi al lui Ahile” propagata cu instistenta de anumite publicatii românesti, atât pe plan intern cât si extern, nu are nici o legatura cu batrânelul Pacepa de 78 de ani, de urma caruia, oficial, n-au dat nici autoritatile române – desi, dupa unii, “cica ar fi bine”!
Celebrul general Mihai Ion Pacepa s-a nascut la data de 17 august 1928, în Basarabia. A urmat cursurile Facultatii de Chimie Industriala la Universitatea Bucuresti. Începând cu anii ’50, tânarul pe atunci Mihai Ion, intra în solda Securitatii Statului. În conformitate cu afirmatiile sale din cartea, intitulata sugestiv, “Orizonturi rosii”, prima sa misiune a fost sa se infiltreze în munti, pentru a depista grupurile dizlocate de legionari si de ofiteri anticomunisti, misiune încheiata cu succes. Din aceiasi carte, se desprinde si ideea ca, începând cu anul 1946, Ion Mihai Pacepa a intrat în rândurile Securitatii. Au existat si speculatii conform carora, Pacepa ar fi fost implicat si în actiunile antisemite din anii 1958-1960, derulate prin procesele din România. Cu toate acestea, cel putin pâna la momentul prezent, aceste simple zvonuri nu au fost nici confirmate, nici infirmate de catre vreo autoritate din domeniu.
O cariera impresionanta în spionaj
Dotat cu o inteligenta si o memorie fara cusur, ofiterul superior Pacepa a realizat misiuni deosebit de importante pentru România si, în mod special, pentru Nicolae Ceausescu (foarte multe misiuni erau executate la ordinul direct al “conducatorului suprem” ). Dintre cele mai interesante realizari ale “spionului” român, merita mentionate urmatoarele: recrutarea în slujba Securitatii a lui Sabry Khali Bana, alias Abu Nidal – unul dintre cei mai periculosi teroristi internationali, seful organizatiei teroriste “Junice cel Negru”; înfiintarea sectiei “K” în cadrul Securitatii Statului – sectie distincta, responsabila cu activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului national al penitenciarelor – actualmente Directia Generala a Penitenciarelor (D.G.P.) ; începând cu anul 1970, dotarea sectiei “K” cu otravuri speciale, “importate” din Rusia, care pot cauza decesul unei persoane rapid. Mihai Pacepa a dotat, în colaborare cu K.G.B.-ul, aceiasi sectie “K” cu substante radioactive si aparatura ce emana radiatii nocive, operatiunile în care erau folosite aceste metode fiind codificate “Radu” – (evident aceste “metode” erau folosite pentru asasinatele la comanda). În anul 1972, reuseste sa împiedice o tentativa de asasinat, pusa la cale la Bucuresti, împotriva fostului Prim-ministru israelian Golda Meir-tentativa organizata de o celula terorista de sorginte egipteana.
În anul 1974 pune bazele unei bune colaborari între seviciile secrete române si fortele de securitate libiene.
În anul 1975 este însarcinat de Ceausescu sa achizitioneze tehnologia necesara producerii diamantelor sintetice (“Operatiunea Stele”). Pacepa initiaza, la ordinul lui Ceausescu, în anul 1976, o tentativa de asasinat îndreptata împotriva crainicului de la postul radio Europa Libera, Emil Georgescu, realizata cu sprijinul a doi traficanti de droguri francezi “agatati” de Directia de Informatii Externe.
În anul 1974 pune bazele unei bune colaborari între seviciile secrete române si fortele de securitate libiene.
În anul 1975 este însarcinat de Ceausescu sa achizitioneze tehnologia necesara producerii diamantelor sintetice (“Operatiunea Stele”). Pacepa initiaza, la ordinul lui Ceausescu, în anul 1976, o tentativa de asasinat îndreptata împotriva crainicului de la postul radio Europa Libera, Emil Georgescu, realizata cu sprijinul a doi traficanti de droguri francezi “agatati” de Directia de Informatii Externe.
Proiectele de anvergura – specialitatea lui Pacepa
Dupa ce la 12 aprilie 1961, proiectul rusesc “Orasul Cosmic” a devenit cunoscut întregii lumi, o data cu lansarea în spatiul a lui “Vostok I” si a primului cosmonaut Iuri Gagarin, dictatorul Nicolae Ceausescu a dorit sa se realizeze o replica româneasca a orasului micro-electronicii de lânga Moscova, proiectul denumit IPRS II (Baneasa). La realizarea acestui “maret proiect” a participat si Pacepa în calitate de consilier al lui Ceausescu (1965). În cadrul IPRS II (Baneasa) se construiau si experimentau noi tehnologii militare, procurate cu ajutorul spionajului extern, realizat în statele din Vest. Misiunile de spionaj efectuate în vederea “procurarii” noilor tehnologii si a sistemelor de arme occidentale, erau coordonate de Pacepa, care reuseste sa aduca inclusiv circuite integrate (militare), roboti si chiar echipamente de aviatie militara, “furate” din Statele Unite.
Din functia de sef al D.I.E. (Directia de Informatii Externe), Mihai Ion Pacepa, se ocupa si cu vânzarile de armament (produs în România) catre state din lumea a treia, dar si cu traficul de droguri dirijat spre Vest, în vederea construirii unei imagini cât mai proaste a statelor europene dezvoltate, pentru a demonstra si altora ca democratia nu este o solutie avantajoasa, o alternativa la socialismul “înfloritor”.
O reusita remarcabila a lui Pacepa, a fost infiltrarea în sediul postului “Europa Libera” a unei functionare germane, ce fusese racolata în prealabil de catre D.I.E., aceasta îndeplinind o buna bucata de timp functia de asistenta personala a directorului departamentului central si al stirilor statiilor de radio aflate sub tutela Guvernului Statelor Unite.
Nu în ultimul rând, în sarcina lui Pacepa a mai fost plasata si modernizarea Directiei Generale de Tehnica Operativa a Securitatii. Aceasta Directie (G.D.T.O.) se ocupa în principal cu: interceptarea telefoanelor, plasarea microfoanelor, cenzura postei, supravegherea ambasadelor straine acreditate la Bucuresti, interceptarea comunicatiilor NATO. În martie 1978, G.D.T.O. era dotata cu 10 centrale telefonice si 249 de centre de supraveghere automata, la care se mai adaugau 1.000 de unitati portabile (folosite în orasele mici, sate, statiuni de vacanta) pentru diferite deplasari. Dupa efectuarea lucrarilor de modernizare a acestei Directii, la 28 martie 1978, Pacepa îi raporteaza lui Ceausescu ca Securitatea dispune de 3 milioane de aparate telefonice proiectate special pentru a permite ascultarea convorbirilor întretinute atât prin telefon cât si în încaperea unde se afla instalat aparatul.
Din functia de sef al D.I.E. (Directia de Informatii Externe), Mihai Ion Pacepa, se ocupa si cu vânzarile de armament (produs în România) catre state din lumea a treia, dar si cu traficul de droguri dirijat spre Vest, în vederea construirii unei imagini cât mai proaste a statelor europene dezvoltate, pentru a demonstra si altora ca democratia nu este o solutie avantajoasa, o alternativa la socialismul “înfloritor”.
O reusita remarcabila a lui Pacepa, a fost infiltrarea în sediul postului “Europa Libera” a unei functionare germane, ce fusese racolata în prealabil de catre D.I.E., aceasta îndeplinind o buna bucata de timp functia de asistenta personala a directorului departamentului central si al stirilor statiilor de radio aflate sub tutela Guvernului Statelor Unite.
Nu în ultimul rând, în sarcina lui Pacepa a mai fost plasata si modernizarea Directiei Generale de Tehnica Operativa a Securitatii. Aceasta Directie (G.D.T.O.) se ocupa în principal cu: interceptarea telefoanelor, plasarea microfoanelor, cenzura postei, supravegherea ambasadelor straine acreditate la Bucuresti, interceptarea comunicatiilor NATO. În martie 1978, G.D.T.O. era dotata cu 10 centrale telefonice si 249 de centre de supraveghere automata, la care se mai adaugau 1.000 de unitati portabile (folosite în orasele mici, sate, statiuni de vacanta) pentru diferite deplasari. Dupa efectuarea lucrarilor de modernizare a acestei Directii, la 28 martie 1978, Pacepa îi raporteaza lui Ceausescu ca Securitatea dispune de 3 milioane de aparate telefonice proiectate special pentru a permite ascultarea convorbirilor întretinute atât prin telefon cât si în încaperea unde se afla instalat aparatul.
Dublura a raportat Directiei de Informatii Militare ca Pacepa “cânta la doua muzicute”
Având gradul de capitan de Securitate, tânarul Pacepa a pasit cu dreptul în cariera de spion în anul 1956, în cadrul unei misiuni desfasurate în Republica Federala Germania. Acoperirea folosita a fost aceea de afacerist al reprezentantei comerciale a României la Bonn.
În paralel, functiona la Bonn si capitanul Simon Bela Titus, ofiter de informatii subordonat Marelui Stat Major al Armatei Române. Dupa ce si-a “studiat” cu atentie colegul de “cooperativa”, ofiterul Simon a raportat Directiei de Informatii Militare ca agentul secret Pacepa a fost recrutat de germani. In felul acesta, informatiile furnizate de “sursa” Simion au ajuns în dosarele contraspionajului român, confirmându-se astfel si realizarea cazului. Concluziile erau probabil foarte clare: Pacepa fusese mai întâi recrutat de sovietici (pe relatia Bucuresti-Moscova) si infiltrat în serviciul de contraspionaj german, actiunea fiind realizata cu mâna de lucru româneasca (prin reprezentanta comerciala a României la Bonn), devenind astfel agent dublu sovieto-german. Asa poate fi înteleasa si plecarea secreta a lui Pacepa la 27 iulie 1978 din R.F.G., la bordul unui avion Hercules al Fortelor Militare Americane catre baza militara Andrews din Statele Unite. Practic, amercicanii n-au facut altceva decât sa-l preia pe Pacepa de la germani, cu “atentie si fara galagie”. Din aceste motive contraspionajul german “nu a putut anticipa” decolarea lui Pacepa cu destinatia S.U.A. chiar de pe teritoriul Germaniei.
În paralel, functiona la Bonn si capitanul Simon Bela Titus, ofiter de informatii subordonat Marelui Stat Major al Armatei Române. Dupa ce si-a “studiat” cu atentie colegul de “cooperativa”, ofiterul Simon a raportat Directiei de Informatii Militare ca agentul secret Pacepa a fost recrutat de germani. In felul acesta, informatiile furnizate de “sursa” Simion au ajuns în dosarele contraspionajului român, confirmându-se astfel si realizarea cazului. Concluziile erau probabil foarte clare: Pacepa fusese mai întâi recrutat de sovietici (pe relatia Bucuresti-Moscova) si infiltrat în serviciul de contraspionaj german, actiunea fiind realizata cu mâna de lucru româneasca (prin reprezentanta comerciala a României la Bonn), devenind astfel agent dublu sovieto-german. Asa poate fi înteleasa si plecarea secreta a lui Pacepa la 27 iulie 1978 din R.F.G., la bordul unui avion Hercules al Fortelor Militare Americane catre baza militara Andrews din Statele Unite. Practic, amercicanii n-au facut altceva decât sa-l preia pe Pacepa de la germani, cu “atentie si fara galagie”. Din aceste motive contraspionajul german “nu a putut anticipa” decolarea lui Pacepa cu destinatia S.U.A. chiar de pe teritoriul Germaniei.
